ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4690/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 359 din 12 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.C.D. la: a) 10 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și la b) 4 ani de închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită la 10 ani și 2 luni de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea și a art. 71 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească: a) 5.109.465.088 lei despăgubiri civile S.C.

T. SA București și b) 3.550.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada septembrie 1997 – martie 1999, inculpatul, administrator la S.C. V. SRL Galați, folosindu-se de o ștampilă falsă a S.C. T. București, a întocmit, în fals, mai multe procese verbale de compensare între sus-numita societate comercială și S.C. S. SA Galați, S.C. T. SRL Suceava și S.C. K. SRL Galați, cauzând un prejudiciu de 7.180.000.000 lei S.C. T. Inculpatul a declarat apel, susținând că în mod greșit i s-a reținut, în sarcină, un prejudiciu de 7.180.000.000 lei, deși el este de numai 2.915.000.000 lei în dauna S.C. N. SRL Galați și de 1.930.000.000 lei în dauna SC K. SRL Galați.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 313 din 17 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerile din apel. Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată. Astfel, din declarațiile date de M.D., director la SC T., M.M., șef serviciu financiar la această societate comercială, A.E., casier, D.L. șofer, P.D. economist, coroborate cu expertiza contabilă, efectuată în cauză și cu recunoașterile făptuitorului, rezultă fără dubiu, că el a comis faptele pentru care a fost condamnat. În fața procurorului, inculpatul a declarat că, fiind contactat, telefonic, de S.C.

T., a acceptat să se preocupe de valorificarea creanțelor pe care această societate le avea la alte societăți, de la care să încaseze sumele și să i le predea. Astfel, inculpatul a luat legătura cu sus-menționatele societăți comerciale, unde s-a prezentat ca delegat al S.C. T., împuternicit să facă compensări, pentru valorificarea unor creanțe. Împuternicirea era fictivă. Pentru acoperirea fraudei, inculpatul a întocmit, în fals, 8 procese verbale de compensare, parafate cu o ștampilă falsă. Concomitent inculpatul a încasat și și-a însușit sumele de bani cuvenite S.C. T. M.N.D. și S.G., cu care inculpatul a luat legătura și le-a propus să facă compensări, precizează modalitatea desfășurării operațiunilor, arătând că banii rezultați din valorificarea mărfurilor ridicate de la S., erau predați inculpatului.

De asemenea, martorii D.O.C., T.R.R. și M.C. declară că, la cererea inculpatului, au acceptat virarea sumelor de bani, predate, ulterior, inculpatului. De altfel, din toate actele dosarului, rezultă că inculpatul nu era cunoscut de nici o persoană autorizată din cadrul S.C. T. Folosindu-se de o calitate mincinoasă și de o ștampilă falsă, inculpatul a reușit să inducă și să mențină în eroare pe cei pe care i-a înșelat, determinându-i să semneze procesele-verbale de compensare. Raportul de expertiză, efectuată în cauză, conchide că inculpatul trebuie să restituie Societății comerciale T. suma de 5.109.465.000 lei așa cum, corect, a reținut prima instanță.

Împrejurarea că, în răspunsul la obiectivul 4 al expertizei, se menționează că din valoarea de 5.109.465.000 lei, există documente că inculpatul și-a însușit, pe bază de acte de plată, suma de 1.449.000.000 lei, nu are relevanță asupra reținerii vinovăției pentru întreg prejudiciul, el, făptuitorul, fiind cel care a angrenat, în activitatea sa infracțională și celelalte societăți comerciale, prin administratorii lor, care au lucrat cu bună-credință. De altfel, la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut, integral, activitatea sa frauduloasă, după care s-a sustras urmăririi penale și judecății. Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva deciziei penale nr. 313 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.