ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3437/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2001 și precizată la 4 mai 2001, reclamanta SC O.F. SA Fibiș a chemat în judecată pârâtele Compania Națională Apele Române SA - Direcția Apelor Banat, Timișoara și Asociația P. Banatul, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a licitației din 22 februarie 2001, prin care s-a licitat în favoarea pârâtei 2, folosirea luciului de apă de la acumularea Murani, comuna Pischia, cât și a contractului încheiat. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că nu au fost respectate în totalitate regulile stabilite prin instrucțiunile pentru ofertanți întocmite de Compania Națională Apele Române SA - Direcția Apelor Banat, respectiv, nu au fost cel puțin doi licitatori; lipsa unei garanții financiare reale, nedepunerea copiei de pe bilanțul contabil pe ultimul an vizat de D.G.F.P.C.F.I.

Timiș și faptul că nu are autorizația de exercitare a dreptului de pescuit, autorizație care se eliberează de Ministerul Agriculturii și în lipsa căreia pârâta nu poate desfășura activitatea de pescuit. De asemenea, se susține că pârâta nu a făcut dovada că are personal de pază nedepunând copii de pe contractele de muncă a acestuia, iar pe de altă parte, consideră că licitația trebuia organizată de Compania Națională și nu Direcția Apelor Banat. Având în vedere apărările pârâtelor și probelor administrate în cauză, Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1901 din 14 noiembrie 2001, a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că licitația s-a desfășurat cu respectarea întocmai a Instrucțiunilor emise în acest scop, pârâta 2, în calitate de ofertant, depunând înscrisurile necesare.

Astfel, se arată că dosarul cuprinde: garanția de bună execuție, garanție de participație la licitație în cuantumul stabilit, bilanțul contabil vizat de D.G.F.P.S. Timiș, care nu a avut un termen fixat pentru depunere, certificatul de disponibil în cont a Băncii Comerciale Române și certificatul de bonitate simplă, declarația notarială a președintelui asociației care atestă că asociația are 38 paznici și tabelul nominal al acestora. De asemenea, instanța de fond a arătat că a fost respectată și cerința privind autorizația de pescuit, făcându-se dovada demersurilor făcute, conform instrucțiunilor, iar în lipsa reprezentantului Direcției pentru Agricultură nu poate fi imputată pârâtei, comisia desfășurându-și activitatea în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi.

S-au respectat dispozițiile cap. VIII pct. 6 din Instrucțiunile emise procedându-se la negocierea directă, întrucât nu s-a înscris doi licitatori și s-a înlăturat susținerea reclamantei, referitoare la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, motivat de faptul că această autoritate nu a fost constituită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a invocat nerespectarea mai multor prevederi din instrucțiunile elaborate de Compania Națională Apele Române, referitoare la desfășurarea licitației, și anume, lipsa celui de al doilea licitator, lipsa unei garanții financiare, nedepunerea bilanțului contabil, lipsa autorizației de pescuit și lipsa personalului de pază.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 285 din 20 martie 2002, a admis recursul, a modificat în parte sentința criticată și a admis acțiunea precizată a reclamantei și a dispus anularea licitației din 23 februarie 2001 pentru folosirea luciului de apă de la acumularea Murani și controlul nr. 2973 din 14 martie 2001. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a precizat că, în adevăr, nu s-au respectat condițiile impuse de instrucțiuni privind autorizația de pescuit, nici bilanțul contabil și nici copii ale contractelor de muncă a personalului de pază.

S-a reținut că reclamanta a depus înscrisuri noi în recurs, respectiv, contractul de preemțiune nr. 4 din 30 octombrie 2001, prin care Agenția Domeniilor Statului a concesionat terenul în suprafață de 110,51 ha, incluzând și luciul de apă Murani, concesiune făcută în baza Legii nr. 268/2001, cât și autorizațiile de pescuit din 16 noiembrie 2001 și din 15 februarie 2002 eliberate de M.A.A.P. Urmare a memoriului Asociației P. Banatul Timișoara, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinică.

Se susține că instanța de recurs nu a dat o interpretare legală art. VI pct. 3 lit. b) din Instrucțiuni, care prevede că participantul are obligația să depună autorizația de exercitare a dreptului de pescuit sau adresa de înaintare pentru solicitare, în speță, pârâta făcând dovada demersurilor făcute și chiar obținerii acesteia. Faptul că, ulterior, autorizația de pescuit nr. 56 din mai 2001 a fost anulată, nu poate fi imputată pârâtei, ci are la bază considerente ce țin de aplicarea în timp a dispozițiilor legale în materie. S-a reținut și faptul că celelalte motive de nulitate a licitației, reținute de instanța de recurs, sunt neîntemeiate, întrucât probele dosarului relevă faptul că a fost depusă întreaga documentație necesară pentru înscrierea și participarea la licitație.

S-a pus în discuție și legitimitatea procesuală activă a reclamantei care nu a participat la licitație și, pe cale de consecință, nu putea invoca un drept propriu, cu privire la posesia sau exploatarea amenajării piscicole Murani, cât și faptul că nu a respectat procedura prealabilă de soluționare a contestațiilor. Recursul în anulare este fondat. În adevăr, probele dosarului relevă faptul că instanța de recurs, prin hotărârea dată, a încălcat legea prin aceasta determinând o soluționare greșită a cauzei, fiind vădit netemeinică. Astfel, nu s-a luat în considerație dispozițiile imperative ale reglementărilor în materie, respectiv, Instrucțiunile emise de Compania Națională Apele Române, și faptul că pârâta Asociația P. Banatul Timișoara a respectat întocmai cerințele impuse.

Reclamanta, însă, nu a parcurs fazele premergătoare formulării acțiunii în instanță, respectiv, depunerea contestației în termen de 3 zile lucrătoare de la data desfășurării licitației contestate, urmând a fi soluționată de o comisie numită prin decizie a directorului general al organizatorului licitației. Contractul de concesiune nr. 4 din 30 octombrie 2001, încheiat între reclamantă și Agenția Domeniilor Statului, depus în recurs, nu este relevant în aprecierea legalității licitației și a contratului încheiat, fiind o împrejurare ulterioară, care nu poate influența situația existentă la data licitației.

În ce privește documentația necesară pentru participanții la licitație, instanța de recurs nu a ținut cont că pârâta, în calitate de ofertantă, a depus înscrisurile necesare, potrivit instrucțiunilor emise, dosarul de licitație cuprinzând întocmai: garanția de bună execuție, în sumă de 130.140.000 lei (dosar fond) garanția de participare la licitație, bilanțul contabil înregistrat la D.G.F.P.S. Timiș, scrisoarea de bonitate bancară, certificatul de disponibil în cont, precum și dovada existenței paznicilor, declarația notarială făcând dovada deplină în acest sens. Cu privire la autorizația de exercitare a dreptului de pescuit, probele dosarului, ignorate de instanța de recurs, relevă faptul că s-au respectat Instrucțiunile emise, participantul depunând adresa de înaintare pentru solicitarea acesteia.

Faptul că pârâta avea obligația să depună autorizația după licitație, și nu anterior, rezultă și din cuprinsul contractului nr. 2973 din 14 martie 2001, care, în art. 18, prevede că beneficiarul are obligația de a obține autorizația privind exercitarea dreptului de pescuit în termen de 30 de zile de la semnarea contractului”. De altfel, pârâta a obținut autorizația de pescuit nr. 56 din 8 mai 2000, în care se face referire la contractul încheiat, iar anularea ulterioară a acestei autorizații nu-i poate fi imputată acesteia, ci considerentelor ce țin de aplicarea în timp a dispozițiilor legale în materie. În condițiile în care pârâta a făcut dovada că a solicitat eliberarea autorizației de pescuit, neavând nici o culpă în ce privește întârzierea în eliberarea ei, eronat s-a reținut acest aspect ca motiv de nulitate a licitației.

Față de cele arătate în considerarea dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 285 din 20 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată. Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.F. SA Fibiș, ca nefondat, împotriva sentinței nr. 1901 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiș, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2003.