ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2003

HOTĂRÂRE
12.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3733/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 410 din 16

aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost condamnat

inculpatul T.P. la pedeapsa de 7.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea

infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 din

același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

termenul de încercare de un an.

Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 207 C.

pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de

art. 206 C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC P.

SRL să plătească părții civile O.D., suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune

morale.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 21 ianuarie 2002, în

ziarul V.V. inculpatul T.P. în calitate de ziarist a publicat un articol

intitulat „Județul Vâlcea nu mai este al Vâlcenilor” în care a făcut referire

la privatizarea unor societăți comerciale din județul Vâlcea, printre care și

la adresa SC H.

În aceeași zi, partea vătămată a

remis un fax către SC P. SRL Rm. Vâlcea, prin care a comunicat că SC H. SA

reziliază contractul de publicitate”. Urmare a acestei rezilieri, inculpatul a

publicat patru articole în care a făcut afirmații jignitoare la adresa părții

vătămate, pe care a caracterizat-o „intrigantă, răzbunătoare”, a acuzat-o că

este „autorul moral al schimbării fostului director al SC H. SA Vâlcea și că nu

este un bun manager „că este puțin dotat de natură și de soartă”.

Instanța de fond a reținut că

expresiile folosite de inculpat în articolele menționate sunt insultătoare la

adresa părții vătămate, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 205 C. pen.

Cu privire la infracțiunea de

calomnie, prima instanță a reținut că relatările făcute de inculpat în

cuprinsul articolelor publicate corespund realității, astfel că, în temeiul

art. 207 C. pen., caracterul penal al faptelor este înlăturat.

Tribunalul Vâlcea, secția penală,

prin decizia penală nr. 816 din 8 iulie 2002, a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții O.D., T.P. și partea responsabilă

civilmente SC P. SRL Vâlcea.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I

pct. 2 teza I C. proc. pen., învederând că fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C.

pen.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 205 alin. (1) C. pen.,

atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi

sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, constituie

infracțiunea de insultă.

Pentru existența acestei infracțiuni

trebuie să se aibă în vedere atât latura obiectivă, care constă în atingerea

adusă onoarei ori reputației unei persoane, cât și latura subiectivă, care

presupune că autorul afirmațiilor insultătoare a urmărit să jignească persoana

vizată.

Dacă sub primul aspect (al laturii

obiective) elementele constitutive ale infracțiunii de insultă sunt

îndeplinite, în ceea ce privește latura subiectivă, nu s-a dovedit că

inculpatul a acționat cu rea credință.

Din actele aflate în dosar,

respectiv din cele patru articole publicate de inculpat, nu se poate reține

concluzia că afirmațiile făcute au fost de natură să leze onoarea și reputația

părții vătămate, comentariile respective vizând activitatea desfășurată de

partea vătămată O.D., în calitate de director al societății comerciale și nu la

viața privată a acestuia.

De altfel, conținutul articolelor

publicate reprezintă prelucrări ale unor informații primite de inculpat de la

diverse persoane din cadrul unității, iar alte afirmații se refereau la altă

persoană (respectiv la inginerul C.P.) și nu la inculpat.

Rezultă, așadar, din contextul

materialului publicistic semnat de inculpat, că acesta a urmărit doar

informarea opiniei publice asupra unor deficiențe din activitatea părții

vătămate, neexistând o rea credință a acestuia, și implicit intenția de a aduce

atingere onoarei ori reputației persoanei vătămate.

De altfel, în cauză, pentru

infracțiunea de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., s-a făcut proba verității

și s-a dispus achitarea inculpatului.

În raport de considerentele expuse,

rezultă că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de insultă, motiv pentru care recursul în anulare va fi admis, se vor casa

hotărârile pronunțate numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru

infracțiunea de insultă. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 205 C. pen., menținându-se dispozițiile referitoare la

obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata

daunelor morale către partea civilă O.D.

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 410 din 16 aprilie 2002 a Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea și deciziei penale nr. 816 din 8 iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea

privind pe inculpatul T.P.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la condamnarea inculpatului T.P., în baza dispozițiilor art. 205 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 81 C. pen.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul T.P.,

pentru infracțiunea de insultă prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține dispozițiile referitoare la

obligarea inculpatului T.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.

SRL Râmnicu Vâlcea, la plata daunelor morale către partea civilă O.D.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-01
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2253/2005
– art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81690)
în fiecare număr al ziarului menționat, pe prima pagină, un comunicat prin care-și cer scuze pentru denigrarea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 253 alin. (3) lit. b) C.civ.; obligarea pârâților să publice, pe cheltuiala lo
ÎCCJ 2003-06-09
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 79/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 219/P/1998 din 30 iunie 1999, inculpatul T.C.V., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie prevă
ÎCCJ 2003-10-22
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4691/2003
interpretare a probelor aflate la dosar, acestea au fost achitate. Partea civilă C.E.C., sucursala Râmnicu Vâlcea, a solicitat obligarea inculpatei D.D. la plata sumei de 258.247.259 lei. Inculpatele nu și-au motivat apelul. Prin decizia pe
ÎCCJ 2006-05-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70 din 12 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis contestația formulată de contestatorii B.N. și B.F. în contra
Sursă