ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3547/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3547/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 1362 din 29 noiembrie 2000 a
Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, s-a
admis acțiunea formulată de reclamantul, Consiliul Local al Municipiului Deva,
și pârâta, Policlinica cu Plată Deva, a fost obligată la plata sumei de 20.250.744
lei, chirie restantă, la 26.400.193 lei, penalități de întârziere și la
3.474.057 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și
contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 626 din 8 august 2001, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcția de Sănătate Publică a județului
Hunedoara împotriva sentinței tribunalului.
S-a reținut de către instanța de apel că pârâta a
folosit spațiul și după expirarea contractului de închiriere și, în mod corect,
instanța de fond a apreciat situația ca o tacită relocațiune, generatoare de
plată, conform art. 1429 C. civ., atât în ceea ce privește chiria, cât și
penalitățile prevăzute la art. 7 din contractul inițial.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs,
susținând că este nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că, la data introducerii
acțiunii și cu atât mai mult la prima zi de înfățișare, chiria era achitată la
zi, conform facturilor de plată a chiriei, și instanța trebuia să soluționeze
numai capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.
Această critică nu poate fi examinată, întrucât nu a
fost invocată la instanța de apel și s-ar încălca principiul
non omisso
medio
, deoarece nu a făcut obiectul verificărilor instanței de apel.
Recurenta a arătat că nu datorează penalități de
întârziere în plată, deoarece nu a avut contract de închiriere cu intimata și
aceasta nu poate invoca clauza penală din contractul de închiriere, pe care l-a
avut și care expirase la data formulării acțiunii deduse judecății.
Critica este întemeiată pentru următoarele
considerente.
La data de 19 martie 1997, pârâta a închiriat de la R.A.
G.C.L. Deva, în baza contractului nr. 2701, pe o durată de 1 an, imobilul
situat în Deva, cu profil de activitate medicală.
Ulterior, prin reorganizarea fostului R.A. G.C.L.
Deva, spațiul a fost preluat de Consiliul Local al Municipiului Deva,
intimata-reclamantă din litigiul de față.
Pârâta a rămas în spațiu și după expirarea termenului
de un an, fără ca reclamanta să o împiedice, așa încât locațiunea se consideră
reînnoită prin tacită relocațiune, în condițiile art. 1437 și 1452 C. civ.
Este adevărat că, prin art. 7 din contractul de
închiriere nr. 2701 din 19 martie 1997, s-a prevăzut că, pentru neplata chiriei
la termen, se datorează penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
Cum acest contract a expirat și părțile nu l-au
prelungit sau nu au încheiat un nou contract de închiriere în care să stipuleze
expres clauza penală, pârâta nu poate fi obligată la penalități de întârziere,
așa cum în mod greșit au apreciat ambele instanțe.
Așa fiind, pentru considerentele reținute, urmează ca,
potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de
pârâtă împotriva deciziei instanței de apel, decizie ce se va modifica în
sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței
tribunalului, ce se va schimba în parte, în sensul că se va înlătura obligarea
pârâtei la plata penalităților de întârziere, în sumă de 26.400.193 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Direcția de
Sănătate Publică a Județului Hunedoara pentru Policlinica cu Plată Deva
împotriva deciziei nr. 626 din 8 august 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că
admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 1326 din 29
noiembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara, pe care o schimbă în parte, în sensul
că înlătură obligarea pârâtei de la plata penalităților de întârziere, în sumă
de 26.400.193 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie
2003.