ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2003

Asupra conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Timiș:

Prin cererea înregistrată sub nr.

7480 din 15 octombrie 2002, pe rolul Tribunalului Mehedinți condamnata M.G. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare la care a fost

condamnată prin sentința penală 226/96 a Tribunalului Timiș, pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie.

În conținutul cererii condamnata a

învederat că are o situație familială deosebită, respectiv un copil în vârstă

de 4 ani, lăsat în grija vecinilor, iar locuința compusă dintr-o cameră este în

stare avansată de degradare.

Deși la data formulării cererii de

întrerupere a executării pedepsei petenta se află în Penitenciarul Turnu

Severin, ulterior a fost transferată la Penitenciarul Târgșor, astfel cum

rezultă din adresa nr. 13857/06.11.2002.

Față de această împrejurare

Tribunalul Mehedinți prin sentința penală nr. 296 din 14 noiembrie 2002, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova în

raza teritorială a căruia se află actualul loc de deținere a condamnatei.

Tribunalul Prahova, investit cu

soluționarea cauzei a constatat că în speță competența soluționării revine

Tribunalului Mehedinți, deoarece la data introducerii cererii de întrerupere a

executării pedepsei condamnata se afla în executarea pedepsei la Penitenciarul

Drobeta Turnu Severin (aflat în raza teritorială a Tribunalului Mehedinți),

fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ulterior petenta a fost transferată

la un alt loc de deținere.

Prin urmare, Tribunalul Prahova prin

sentința penală nr. 548 din 18 decembrie 2002, a declinat competența de soluționare

a cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți și constatând existența

conflictului negativ de competență a înaintat dosarul Curții Supreme de

Justiție pentru soluționarea acestuia.

Curtea, analizând actele și

lucrările de la dosar, respectiv hotărârile pronunțate de cele două instanțe,

în raport de dispozițiile art. 456 C. proc. pen. și ale art. 455 raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., constată, că în cauză competența soluționării

cererii formulate de condamnată aparține Tribunalului Mehedinți, mai întâi

învestit și în a cărui rază teritorială se află locul de deținere la care se

află condamnata la momentul introducerii cererii.

Potrivit art. 456 C. proc. pen.,

„instanța competentă să dispună asupra executării pedepsei este instanța de

executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere

sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,

corespunzătoare în grad instanței de executare”.

Rezultă așadar că în cazul în care

cel condamnat se află în executarea pedepsei închisorii, competentă să judece

cererea de întrerupere a executării este instanța în a cărei rază teritorială

se află locul de deținere în care condamnatul se găsea la data introducerii

cererii, chiar dacă, ulterior, acesta a fost transferat într-un alt loc de

deținere, aflat în raza teritorială a altei instanțe.

Așa fiind Curtea urmează a stabili

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți căruia i se

va trimite dosarul spre competentă soluționare.

Cu ocazia judecății instanța urmează

a avea în vedere și scrisoarea condamnatei adresată instanței supreme, depusă

la dosar, prin care solicită a se lua act de retragerea cererii de întrerupere

a executării pedepsei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Conform art. 43 C. proc. pen.,

stabilește competența soluționării cauzei privind pe condamnata M.G. în

favoarea Tribunalului Mehedinți căruia i se va trimite dosarul spre competentă

soluționare.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 150.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2003.