ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5242/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 417 din 23

aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului G.O., din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 211 alin. (1) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

În baza acestei încadrări,

inculpatul C.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în regim de

detenție.

I s-au interzis drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, deducându-se prevenția de la 17 decembrie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.O.,

pentru motivele menționate în partea introductivă a prezentei decizii.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 400/ A din 15 iulie 2003, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței

penale nr. 417 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a

penală.

S-a desființat în parte sentința

apelată și, rejudecând, a obligat pe inculpatul G.O., în baza art. 118 lit. d)

C. pen., să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de confiscare.

A obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare în sumă de 2.000.000 lei, din care suma de 300.000 lei, onorariul

avocatului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.

A dedus prevenția inculpatului de 17

decembrie 2002 la zi.

A prelungit starea de arest a

inculpatului cu 30 de zile, până la 14 august 2002.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termen legal, inculpatul G.O. a declarat recurs, nemotivat în scris.

În susținerea orală a recursului de

față, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Verificându-se hotărârile atacate în

raport de critica adusă, precum și din oficiu, se rețină că probatoriul a fost

evaluat corect și potrivit acestuia, situația de fapt este corespunzătoare, iar

încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa de 8 ani închisoare, se

apreciază a fi în limitele legale și stabilită cu respectarea tuturor

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și în

apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege ce incriminează fapta.

Astfel, pe lângă datele ce

caracterizează împrejurările de fapt în care s-a comis tâlhăria, respectiv în

seara de 15 decembrie 2002, în jurul orelor 19,00, prin amenințare, deposedează

victima, ce se afla într-un parc împreună cu 2 persoane (martorii G.M. și

D.C.I.), de telefonul mobil, instanțele au dat eficiență pe deplin justificat

și elementelor ce conturează persoana infractorului și care în minoritate, are

două condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.

Așa fiind, sancțiunea aplicată nu

apare excesivă și deci nu se impune a fi redusă.

Față de toate cele analizate,

recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Ca drept urmare, se vor aplica și

prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O. împotriva deciziei penale nr.

400/ A din 15 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 17 decembrie 2002 la 14 noiembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2003.