ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5949/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 24 ianuarie 2001, reclamanta E.C. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului București și Primăria sectorului 4 București, solicitând ca acestea să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 270 mp, situat în București. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul a fost dobândit de către autorii săi, L.M. și L.E., în baza chitanței încheiate la data de 12 august 1956 cu numitul N.I.B.. Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 163 din 12 aprilie 1964, terenul a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, fără acordarea vreunei despăgubiri.

Reclamanta a mai precizat că deși în prezent terenul este liber de orice construcție, nu face parte din domeniul public și nici nu este cuprins în planuri de sistematizare, pârâtele au refuzat restituirea în natură. La termenul de judecată din 03 iunie 2002, în urma expertizei efectuate, reclamanta și-a restrâns pretențiile, solicitând restituirea doar a suprafeței de 205,69 mp, neafectată de utilități. Prin sentința civilă nr.865 din 3 iunie 2002, Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că terenul este liber de construcții, însă o parte din acesta – 45,70 mp – este aferentă blocului S2 din str. Turnu Măgurele nr.73, o alta – 24,45 mp – este ocupată de o alee pietonală de acces la blocul S2, iar restul de 205,69 mp este situat în parcul (zonă verde) aflat în administrarea Primăriei sectorului 4 București.

S-a mai susținut că terenul a fost folosit pentru scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, iar suprafața de 205,69 mp, rămasă liberă, nu poate fi restituită în natură, întrucât sistematizarea teritoriului nu presupune ocuparea în întregime cu construcții a terenului expropriat. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză.

Prin decizia civilă nr.66/A din 10 februarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele să lase acesteia în deplină proprietate și posesie suprafața de 205,69 mp, situată în București, str. Intrarea Gilăului nr.27, sector 4. În considerentele acestei decizii se arată că exproprierea și-a produs efectele numai parțial, respectiv s-a folosit efectiv pentru cauza de utilitate publică numai suprafața de 67,15 mp (45,70 mp aferentă blocului S2 și 24,45 mp ocupată de alei pietonale), restul de 205,69 mp fiind liberi de construcții. Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că exproprierea trebuia să se facă în limita planurilor de construcție aprobate, fără a aduce o îngrădire nejustificată a dreptului de proprietate, motiv pentru care a considerat că cererea reclamantei de restituire a suprafeței libere de 205,69 mp este întemeiată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Municipiului București și Primăria sectorului 4 București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea recursului său, Primăria Municipiului București a susținut că terenul revendicat a fost expropriat pentru utilitate publică, iar restituirea suprafeței de teren rămasă liberă ar împiedica accesul la intrarea în blocul S2. Primăria Sectorului 4 București și-a motivat recursul în sensul că suprafața rămasă neconstruită nu poate fi restituită întrucât este vorba de un teren (zonă verde) amplasat între blocurile de locuințe ce constituie proprietate publică, aflat în administrarea primăriei de sector. Reclamanta a formulat întâmpinare la recursul declarat de Primăria sectorului 4 București, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel.

Față de recursurile declarate, Înalta Curte reține următoarele: Recursul Primăriei Municipiului București este formulat peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care va fi respins ca tardiv. Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Hotărârea recurată i-a fost comunicată Primăriei Municipiului București la data de 25 martie 2003, iar aceasta a declarat recurs la data de 14 aprilie 2003, depășind în mod evident termenul de 15 zile prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, recursul Primăriei Municipiului București va fi respins ca tardiv. În ceea ce privește recursul Primăriei sectorului 4 București, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor urma.

Terenul în suprafață de 270 mp revendicat de reclamantă a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și trecut în proprietatea statului în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 163 din 12 aprilie 1964, fără acordarea vreunei despăgubiri. În urma expertizei efectuate în cauză, s-a identificat un teren în suprafață de 275,48 mp, situat în str. I.G. (fosta stradă G.) care se compune din: - o suprafață de teren de 45,70 mp aferentă blocului S2 din str. T.M.; - o suprafață de teren de 24,45 mp ocupată de o alee pietonală de acces la blocul S2; - o suprafață de teren de 205,69 mp situată în parcul (zona verde) aferentă blocului S2. Reclamanta și-a restrâns ulterior pretențiile, revendicând doar suprafața de 205,69 mp, rămasă liberă de construcții.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, terenul în litigiu a fost folosit pentru scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, iar împrejurarea că o parte din teren este liberă de construcții (205,69 mp) nu îndreptățește la restituirea în natură, sistematizarea teritoriului nepresupunând ocuparea integrală cu construcții a terenului expropriat pentru utilitate publică. Cu atât mai mult, cu cât suprafața de teren rămasă liberă este situată în prezent în parcul (zona verde) aflat în administrarea Primăriei sectorului 4 București. Ori, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 308/1999, terenurile amplasate între blocurile de locuințe care au destinația de spații verzi constituie proprietate publică, aflate în administrarea primăriilor de sector.

Prin urmare, terenul în suprafață de 205,69 mp aparținând domeniului public, nu poate face obiectul restituirii în natură, știut fiind că bunurile supuse unui astfel de regim juridic sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. În consecință, apare ca nefondată decizia Curții de Apel București prin care s-a admis apelul reclamantei, iar pe fond s-a admis în parte acțiunea, tocmai având în vedere considerentele expuse anterior. Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul Primăriei sectorului 4 București, va modifica decizia nr. 66 A din 10 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta E.C.

împotriva sentinței civile nr. 865 din 3 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria sectorului 4 București împotriva deciziei nr. 66/A din 10 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta E.C. împotriva sentinței civilă nr. 865 din 3 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Respinge ca tardiv recursul declarat de Primăria Municipiului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.