ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10247/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

data de 24 iulie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,

contestatoarea M.M.V. a chemat în judecată pe intimata Primăria municipiului

București pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună restituirea

terenului în suprafață de 200 mp, trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 100/1989.

În motivarea contestației, a arătat

că prin dispoziția nr. 1005 din 18 iunie 2003 emisă de Primarul General al

Primăriei municipiului București, s-a dispus restituirea în natură a terenului

în suprafață de 55,00 mp liber de construcții situat în București.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 116 din 9 februarie 2004 a respins contestația ca

neîntemeiată, cu motivarea că, din expertiza întocmită în cauză terenul

revendicat este amenajat, ca alee de acces, format din trotuar și carosabil.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatoarea M.M.V., susținând în esență, că hotărârea a fost

dată în baza unei analize trunchiate a probelor administrate, deoarece din

conținutul expertizei rezultă că parte din teren este ocupat din garaje, iar

din adresa Consiliului Local al Municipiului București, Direcția Generală de

Urbanism și Amenajarea Teritoriului nr. 27948/XII A din 23 martie 1995 rezultă

că terenul este liber și nu afectează circulația și spațiul aferent blocului

S4.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de contestatoare, cu

motivarea că, terenul în litigiu reprezintă zonă de siguranță a blocului S4 cu

alee de acces betonată și garaje provizorii, iar precizările din adresa nr. 27948/XII

A din 23 martie 1995 nu pot fi primite întrucât aceasta a fost eliberată

conform planului din 1980.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs contestatoarea, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând în esență, că la dosarul cauzei sunt suficiente probe

pentru a-i fi restituit terenul în litigiu.

Recursul nu este întemeiat.

Deși contestatoarea a invocat pct. 9

al art. 304 C. proc. civ., aceasta critică modul în care ambele instanțe au

interpretat probele administrate în cauza de față, fără a arăta ce lege a fost

încălcată sau aplicată greșit.

Or, probele invocate drept argument

în recursul declarat de către contestatori au fost administrate de instanță,

aceasta stabilind corect situația de fapt.

Casarea unei hotărâri putând fi cerută

atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă sau asupra

unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

ceea ce nu este cazul în speța de față.

Întrucât recursul declarat nu se

întemeiază pe nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., acesta va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea M.M.V. împotriva deciziei civile nr. 314 A din 20

mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă și de

litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2005.