ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7049/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7049/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La 30 aprilie 2002 reclamantul V.A.I. a chemat în judecată
pe pârâtul Municipiul București prin Primar General solicitând ca, prin
hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a terenului
situat în București, în suprafață de 210 mp.
În motivarea cererii reclamantul a
arătat, că este unicul moștenitor al E.C., proprietara imobilului în litigiu
trecut în proprietatea statului fără titlu, în baza Decretului nr. 92/1950,
naționalizarea fiind făcută greșit pe numele de C.E. Construcția existentă la
data naționalizării a fost demolată ulterior, iar terenul a rămas liber.
În drept reclamantul și-a întemeiat
cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 480 C. civ.
Învestit cu soluționarea cauzei,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1359 din 12
septembrie 2002 a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să restituie
reclamantului 88,50 mp teren situat în București, identificat în expertiza
efectuată de expert F.M. ca fiind suprafața S1cu următoarele vecinătății: la
N-domeniul public (trotuar) pe o lungime de 10,25 m; la S-domeniu public
(trotuar); la E-domeniu public (trotuar) și la V–domeniu privat al Primăria
Municipiului București spațiu verde pe o lungime de 20,83 m conform anexei nr.
8 la acest raport de expertiză.
Tribunalul a reținut, că titlul
statului nu este valabil, întrucât Decretul nr. 92/1950 în baza căruia s-a
făcut naționalizarea, încalcă dispozițiile Constituției din 1948 și că, la
poziția nr. 1329 din lista anexă la decret figurează numele C.E. și nu E.C.
proprietara imobilului situație în care actul de naționalizare nu produce
efecte juridice. Pe baza expertizei efectuate în cauză, a stabilit că suprafața
de 88,50 mp este teren liber, spațiu verde neconstruit, dispunând restituirea
în natură potrivit prevederilor art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Soluția tribunalului a fost
menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia
nr. 41 pronunțată la 5 februarie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de
pârâtul Municipiului București prin Primarul General.
Împotriva deciziei pârâtul a
declarat recurs și a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și
10 C. proc. civ., susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât
Decretul nr. 92/1950 nu contravenea dispozițiilor Constituției din 1948, ci, a
fost un act normativ special care făcea parte din regimul legal existent în
țară la vremea respectivă, în anexa la decret fiind strecurată o eroare
materială cu privind numele proprietarului. A mai susținut, că la data
naționalizării autoarea reclamantului deținea mai multe apartamente, care erau
închiriate, ceea ce făcea posibilă încadrarea în art. 1 din Decretul nr.
92/1950.
Recursul este nefondat.
În mod corect s-a reținut de către
instanță, pe baza probelor administrate în cauză, că imobilul compus din 210 mp
teren și construcție a fost naționalizat pe numele de C.E., deși acesta era
proprietatea E.C. conform actului dotal autentificat sub nr. 9508 din 10
octombrie 1907 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat
Prin urmare acest imobil a fost
preluat în proprietatea statului fără titlu valabil.
Cum expertiza topografică efectuată
în cauză, a stabilit, că în prezent este liberă doar suprafața de 88,50 mp,
soluția pronunțată de tribunal și menținută de curtea de apel, de restituire în
natură a suprafeței respective se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001
fiind legală și temeinică.
Nici motivul invocat de recurentă
referitor la existența unei erori materiale privind numele persoanei de la care
s-a naționalizat imobilul, nu poate fi reținut, întrucât pe de o parte, din
anexa la Decretul nr. 92/1950 rezultă doar că imobilul s-a naționalizat de la
C.E., iar pe de altă parte, nu s-a probat existența vreunei erori materiale.
Față de cele menționate, motivele de
recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.
În consecință recursul urmează să
fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de pârâtul
Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 41 din 5
februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.