ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5640/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial

la Judecătoria sectorului 5 București, care și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București, astfel cum a fost precizată, M.G. și C.L.,

decedată pe parcursul procesului, ce a fost continuat de moștenitorul legal al

acesteia C.M. au solicitat obligarea Consiliului General al Municipiului

București de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 498 mp, situat în București, ce a fost expropriat în baza

Decretului nr. 311 din 27 august 1979.

După parcurgerea a două cicluri

procesuale, acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 771 din 20 mai 2002

a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în adevăr reclamantele au fost proprietarele terenului în suprafață

de 752 mp, din care au donat statului suprafața de 253, 50 mp, ce se află în

incinta SC R. SA, restul terenului fiind expropriat. Acesta a fost trecut în

administrarea Întreprinderii A. București, apoi făcând parte din parcul auto al

SC R. SA, situație în care nu sunt realizate cerințele art. 35 din Legea nr.

33/1994.

Apelul declarat de reclamante

împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 381 din 16 octombrie 2002

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost schimbată în

tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului de a lăsa

reclamantelor în deplină proprietate și posesie terenul solicitat în suprafață

de 498,50 mp, cu vecinătățile menționate în raportul de expertiză efectuat de

ing. N.Ș.

S-a avut în vedere în esență că

scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind liber, neafectat de

construcții sau utilități publice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recursul de față Consiliul General al Municipiului București

reprezentat de către Primarul general solicitând modificarea soluției în sensul

respingerii acțiunii, întrucât terenul a fost expropriat pentru cauză de

utilitate publică, fiind folosit pentru scopul pentru care a fost preluat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 35 din Legea nr.

33/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un

an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea

lor, dacă nu s-a făcut o nouă solicitare de utilitate publică.

Rezultă din această dispoziție că

cererea de retrocedare este întemeiată în situația în care bunul expropriat nu

a fost utilizat într-un anumit termen și condiții în scopul pentru care a fost

expropriat.

În speță, instanța de apel a hotărât

corect, în raport de prevederile redate că bunul în litigiu nu a fost utilizat

potrivit scopului pentru care a fost preluat, în sensul că nu a servit la

realizarea unui liceu industrial. Dimpotrivă, și expertiza tehnică efectuată

atestă că terenul are aspectul unei zone abandonate nu este afectat de

construcții sau utilități publice, primind o altă destinație din partea

societății în administrarea căreia se află.

Așa fiind, urmează a se constata că

recursul de față nu este întemeiat, astfel că văzând că nu există motive de

nulitate ce pot fi invocate din oficiu, să se dispună respingerea lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 381

din 16 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.