ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 8

august 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe următorii inculpați:

- R.A.O. la 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.;

- I.N. la un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 alin. (1) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a), d) și e) C. pen.

Inculpaților le-au fost interzise

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata arestului

preventiv începând cu 11 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul R.A.O. și

începând cu 13 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul I.N.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a

confiscat de la inculpatul R.A.O. suma de 388.000 lei, iar de la inculpatul

I.N. suma de 100.000 lei.

Inculpatul R.A.O. a fost obligat să

plătească statului suma de 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei reprezintă onorariul pentru avocatul din oficiu, care se va suporta

din fondurile Ministerului Justiției, iar inculpatul I.N. la plata sumei de

1.450.000 lei cu același titlu.

S-a constatat că partea vătămată

A.F. nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut, pentru a se pronunța

această sentință că, în ziua de 10 aprilie 2002, inculpatul I.N. se afla

împreună cu concubina sa, B.C.M., în barul R.B. din Alba Iulia, având asupra

lor un serviciu de porțelan de masă, pe care intenționau să-l vândă. În acel

local a intrat partea vătămată A.F., care s-a așezat la o altă masă și a consumat

băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate.

Partea vătămată a intrat în vorbă cu

inculpatul I.N. și a cumpărat, de la acesta, serviciul de masă, cu suma de

1.000.000 lei, pe care l-a oferit gratuit barmanei M.R.

Între timp, în local a intrat și inculpatul

R.A.O., care s-a așezat la masa inculpatului I.N. și i-a oferit acestuia și

concubinei sale băuturi alcoolice. Inculpatul I.N. s-a certat cu concubina sa

și aceasta a părăsit localul.

În jurul orelor 21,00, inculpatul

I.N. s-a dus la toaletă, iar imediat după el și partea vătămată, urmată la

scurt timp de inculpatul R.A.O. Când s-a întors să iasă din toaletă, inculpatul

I.N. a observat că inculpatul R.A.O. împingea pe partea vătămată, spre perete.

Inculpatul R.A.O. a prins-o, cu mâna, de gât pe partea vătămată și de haine, a

împins-o, spre perete și cu mâna dreaptă i-a sustras din interiorul hainei suma

de 1.000.000 lei.

Între timp, inculpatul I.N. a ieșit

din toaletă și s-a dus la mama lui, unde, la scurt timp, a venit și inculpatul

R.A.O., care i-a spus că trebuie să părăsească barul, astfel că cei doi, s-au

deplasat la restaurantul gării din Alba Iulia, unde R.A.O. i-a spus lui I.N.,

că a luat de la partea vătămată suma de 500.000 lei și i-a dat suma de 100.000

lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și cei doi inculpați.

Prin apelul declarat, parchetul a

solicitat desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților R.A.O.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și I.N., pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen. Se mai arată că, în mod

greșit, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de

inculpatul I.N., din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea

de tăinuire, de vreme ce, chiar dacă nu s-a putut stabili existența unei

înțelegeri între cei doi inculpați, cu privire la săvârșirea faptei, cei doi se

cunoșteau, frecventau împreună diferite localuri și au comis fapte profitând de

starea de ebrietate în care se afla victima.

În, al doilea rând, se consideră că

în mod greșit, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) C. pen., astfel cum a fost modificat din Legea nr. 169/2002,

deoarece infracțiunea a fost comisă la data de 10 aprilie 2002, încadrarea

juridică legală fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și

e) C. pen.

În al treilea rând, se consideră că

instanța de fond nu a acordat eficiența ce se impunea în raport de criteriile

generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.,

stabilind pedepse prea blânde în funcție de gradul de pericol social al faptei

și persoana inculpaților.

Inculpatul R.A.O., prin apărătorul

său, a solicitat desființarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Inculpatul I.N. a solicitat, în

apel, desființarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei, să se

dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 324/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de parchet și cei doi inculpați, a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate acestora, perioadele

de arest preventiv cuprinse între 11 aprilie 2002, pentru R.A.O. și respectiv,

13 aprilie 2002, pentru I.N. și 19 noiembrie 2002, pentru ambii inculpați.

Au fost obligați să plătească

statului sumele de 900.000 lei cheltuieli judiciare, inculpatul I.N. și

1.200.000 lei cheltuieli judiciare inculpatul R.A.O.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a solicitat

rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului I.N., pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie și aplicarea unor pedepse mai severe ambilor

inculpați.

Recursul este fondat dar numai în ce

privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.A.O.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților.

Astfel în baza probelor

administrate, declarațiile martorei M.R., procesele verbale de confruntare,

declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpaților s-a

stabilit o corectă stare de fapt, încadrarea juridică dată faptelor deduse

judecății, fiind cea legală.

În ce privește încadrarea juridică

dată faptelor comise de inculpatul I.N., se reține că potrivit art. 26 C. pen.,

complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod,

la săvârșirea unei fapte, prevăzute de legea penală. Faptul că acest inculpat

se afla la o oarecare distanță de locul în care celălalt inculpat a deposedat-o

pe victimă, prin violență, de o anumită sumă de bani, nu poate fi reținută a fi

complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Complicitatea morală realizată prin

acțiune se poate reține, doar când prin activitatea depusă a întărit și

întreținut hotărârea autorului de a săvârși infracțiunea. Complicitatea morală

realizată prin inacțiune se realizează prin neîndeplinirea unor acte la care

făptuitorul era obligat, ori, în speță, inculpatului I.N. nu-i revenea vreo

obligație neîndeplinită, care să fi înlesnit săvârșirea infracțiunii.

Ca urmare, se constată că atât

instanța de fond cît și cea de apel, au făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 72 C. pen., în ce privește pe inculpatul I.N., căruia i-a

aplicat o pedeapsă just individualizată, pentru infracțiunea prevăzută de art.

221 alin. (1) C. pen., care este în măsură să satisfacă prevederile art. 52 C.

pen., astfel că cererea de majorare a pedepsei aplicate acestui inculpat nu

este justificată.

În schimb, este întemeiată critica

privind pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., care, într-adevăr, prin

cuantumul la care a fost stabilită nu este în măsură să contribuie atât la

reeducarea lui cît și la prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

Având în vedere cele mai sus

arătate, urmează a se constata că recursul parchetului este fondat, numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., procedându-se la o nouă

individualizare a acesteia și a se dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva deciziei penale nr.

324/ A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații

R.A.O. și I.N.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 198 din 8 august 2002 a Tribunalului Alba, numai cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., pe care o majorează de la 5 ani

închisoare, la 6 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului R.A.O., timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 8

mai 2003.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.