ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4946/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 476 din 6

aprilie 2004, a Tribunalului București, pentru fapte prevăzute de Legea nr. 143/2000

au fost pronunțate față de inculpații G.M.F. și respectiv D.A.N., următoarele

pedepse:

două fapte prevăzute de art. 4 și respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

ambele cu aplicarea art. 16 din același act normativ, la două pedepse de un an

închisoare și respectiv 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare, cu art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru doi ani, fiind menținută

starea de arest și dedusă prevenția de la 13 mai 2003, la zi.

pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 142/2000, fiind menținută starea de arest și dedusă prevenția

de la 13 mai 2003, la zi.

Conform prevederilor art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate de la ambii

inculpați cantitățile de heroină și pastilele de Methadonă găsite, ca și sumele

de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor, respectiv 2.700.000 lei și 80 euro

de la inculpatul G.M.F. și 500.000 lei de la inculpatul D.A.N.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2003, inculpatul G.M.F. a fost

depistat în locuința martorei S.D., având asupra sa 113 punguțe de material

plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, 15 punguțe cu o

substanță bej și 119 comprimate Methadonă inscripționate cu SM, probele de

laborator ca și raportul de constatare tehnico – științifică, demonstrând că

substanța pulverulentă este heroină.

În fața organelor de poliție,

inculpatul G.M.F. a declarat că achiziționa respectivele droguri de la

inculpatul D.A.N., astfel că s-a procedat și la prinderea acestuia, la data de

14 mai 2003, chiar în timp ce îi vindea trei doze de heroină martorului P.D.I.

În declarațiile date atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, ambii inculpați au

recunoscut faptele comise și la rândul lor au furnizat date și informații,

despre alți consumatori și traficanți de droguri.

Împotriva acestei sentințe ambii

inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepselor aplicate.

Astfel ambii inculpați au susținut

că instanța de fond nu a acordat eficiență corespunzătoare datelor lor

personale, constând în aceea că au avut poziții procesuale sincere, nu au

antecedente penale și au cooperat cu organele judiciare, fapt pentru care au

solicitat reținerea circumstanțelor, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și

aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 432 din 9 iunie 2004, a respins ca nefondate

apelurile celor doi inculpați.

Din considerentele deciziei de

casare se reține că ambii inculpați au comis infracțiunea de trafic de droguri

de mare risc, în formă continuată în ceea ce îl privește pe inculpatul D.A.N.,

faptă ce prezintă un grad ridicat de pericol social, sporit în cazul de față și

prin împrejurarea că asupra ambilor inculpați au fost găsite cantități mari de

droguri, ceea ce este de natură a înlătura un caracter potențial întâmplător al

activității infracționale.

Împotriva hotărârilor penale

sus-menționate, în termen legal au declarat recurs ambii inculpați.

Recursurile nu au fost motivate în

scris, însă cu ocazia dezbaterilor orale, au fost practic reiterate aceleași

motive de nelegalitate și netemeinicie analizate și de instanța de apel,

solicitându-se reducerea pedepselor, pronunțate apreciate ca fiind prea aspre,

prin aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul întemeiat pe prevederile art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., caz de casare în care se

încadrează criticile formulate de ambii inculpați, este nefondat, pentru

considerațiunile prezentate în cele ce urmează.

Conform art. 72 C. pen., în

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele de gradul de

pericol social al faptelor comise ca și de persoana inculpatului. Cu alte

cuvinte instanța realizează o adecvare a pedepsei, desigur conform textului de

lege aplicabil, la o anumită faptă concretă și la un infractor concret, care

trebuie reeducat.

Înalta Curte reține că în cauza de

față, ambele instanțe au apreciat cu justețe asupra criteriilor generale,

prevăzute de art. 72 C. pen., fiind în mod judicios valorificate toate elementele

care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat, prin raportarea desigur la

gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Sub acest ultim aspect în mod corect

s-a reținut gravitatea, în mod special sporită, a faptelor de trafic de droguri

de mare risc, relevant în acest sens fiind și regimul sancționator sever

prevăzut de acest act normativ, însă acordându-se în același timp eficiență

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, față de ambii inculpați.

În raport de cele menționate, Înalta

Curte consideră că criticile formulate de ambii inculpați referitor la greșita

individualizare a pedepselor nu sunt întemeiate și nu pot fi primite, nefiind

incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza și din oficiu,

Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi

luat în considerare, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpații D.A.N. și G.M.F. vor fi respinse ca

nefondate, cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 13

mai 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A.N. și G.M.F., împotriva

deciziei penale nr. 432 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive a fiecărui inculpat de la 13 mai 2003 la 4

octombrie 2004.

Obligă pe inculpatul D.A.N. la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar pe inculpatul G.M.F. să plătească statului suma de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2004.