ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4946/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 476 din 6 aprilie 2004, a Tribunalului București, pentru fapte prevăzute de Legea nr. 143/2000 au fost pronunțate față de inculpații G.M.F. și respectiv D.A.N., următoarele pedepse: 1. G.M.F, a fost condamnat, pentru două fapte prevăzute de art. 4 și respectiv art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din același act normativ, la două pedepse de un an închisoare și respectiv 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale. Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru doi ani, fiind menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 13 mai 2003, la zi.

2. D.A.N., a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 142/2000, fiind menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 13 mai 2003, la zi. Conform prevederilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate de la ambii inculpați cantitățile de heroină și pastilele de Methadonă găsite, ca și sumele de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor, respectiv 2.700.000 lei și 80 euro de la inculpatul G.M.F. și 500.000 lei de la inculpatul D.A.N.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2003, inculpatul G.M.F. a fost depistat în locuința martorei S.D., având asupra sa 113 punguțe de material plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, 15 punguțe cu o substanță bej și 119 comprimate Methadonă inscripționate cu SM, probele de laborator ca și raportul de constatare tehnico – științifică, demonstrând că substanța pulverulentă este heroină. În fața organelor de poliție, inculpatul G.M.F. a declarat că achiziționa respectivele droguri de la inculpatul D.A.N., astfel că s-a procedat și la prinderea acestuia, la data de 14 mai 2003, chiar în timp ce îi vindea trei doze de heroină martorului P.D.I.

În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, ambii inculpați au recunoscut faptele comise și la rândul lor au furnizat date și informații, despre alți consumatori și traficanți de droguri. Împotriva acestei sentințe ambii inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate. Astfel ambii inculpați au susținut că instanța de fond nu a acordat eficiență corespunzătoare datelor lor personale, constând în aceea că au avut poziții procesuale sincere, nu au antecedente penale și au cooperat cu organele judiciare, fapt pentru care au solicitat reținerea circumstanțelor, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

și aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 432 din 9 iunie 2004, a respins ca nefondate apelurile celor doi inculpați. Din considerentele deciziei de casare se reține că ambii inculpați au comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată în ceea ce îl privește pe inculpatul D.A.N., faptă ce prezintă un grad ridicat de pericol social, sporit în cazul de față și prin împrejurarea că asupra ambilor inculpați au fost găsite cantități mari de droguri, ceea ce este de natură a înlătura un caracter potențial întâmplător al activității infracționale. Împotriva hotărârilor penale sus-menționate, în termen legal au declarat recurs ambii inculpați.

Recursurile nu au fost motivate în scris, însă cu ocazia dezbaterilor orale, au fost practic reiterate aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie analizate și de instanța de apel, solicitându-se reducerea pedepselor, pronunțate apreciate ca fiind prea aspre, prin aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. Recursul întemeiat pe prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., caz de casare în care se încadrează criticile formulate de ambii inculpați, este nefondat, pentru considerațiunile prezentate în cele ce urmează. Conform art. 72 C. pen., în stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele de gradul de pericol social al faptelor comise ca și de persoana inculpatului.

Cu alte cuvinte instanța realizează o adecvare a pedepsei, desigur conform textului de lege aplicabil, la o anumită faptă concretă și la un infractor concret, care trebuie reeducat. Înalta Curte reține că în cauza de față, ambele instanțe au apreciat cu justețe asupra criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen., fiind în mod judicios valorificate toate elementele care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat, prin raportarea desigur la gradul de pericol social concret al faptelor comise. Sub acest ultim aspect în mod corect s-a reținut gravitatea, în mod special sporită, a faptelor de trafic de droguri de mare risc, relevant în acest sens fiind și regimul sancționator sever prevăzut de acest act normativ, însă acordându-se în același timp eficiență prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, față de ambii inculpați.

În raport de cele menționate, Înalta Curte consideră că criticile formulate de ambii inculpați referitor la greșita individualizare a pedepselor nu sunt întemeiate și nu pot fi primite, nefiind incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând cauza și din oficiu, Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luat în considerare, în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații D.A.N. și G.M.F. vor fi respinse ca nefondate, cu obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A.N. și G.M.F., împotriva deciziei penale nr. 432 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a fiecărui inculpat de la 13 mai 2003 la 4 octombrie 2004. Obligă pe inculpatul D.A.N. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul G.M.F. să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2004.