ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 756 din 16

decembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul H.R.A. la 3 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit.

a), coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 71, raportat la art.

64 din același cod.

Instanța a menținut starea de arest

a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 8

octombrie 2003 la zi, în temeiul art. 17 din lege s-a dispus confiscarea a 59

de tablete MST de 10 mg și l-a obligat la plata sumei de 2.500.000 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în fapt, că, în seara zilei de 7 octombrie 2003, inculpatul a convenit

să vândă cu 100.000 lei bucata, 79 de tablete MST, conținând ca substanță

activă morphina sulfat (substanță menționată ca drog de mare risc) prescrise

tatălui său, H.A., condamnat și el în cauză (suferind de „neoplasm de colon

transvers cu metastază hepatică”), numitului T., agent sub acoperire, fiind

surprins de către organele de poliție.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,

prin decizia nr. 32 din 4 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpat, care a solicitat achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit

infracțiunea de trafic de stupefiante, deoarece, respectivele tablete au fost

în posesia tatălui său, care dorea să le comercializeze.

În termen legal, prin memoriul

trimis din penitenciar, inculpatul H.R.A., a declarat recurs prin care a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu

datele sale personale și situația familială extrem de gravă.

Prezent la judecarea recursului

inculpatul, asistat de apărător, a declarat că renunță la acesta, urmând ca

instanța să procedeze în consecință.

Referitor la cererea inculpatului,

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot retrage recursul, conform art. 369 din

același cod, privitor la apel, care se aplică în mod corespunzător.

În acest sens, reglementările

exprese ale acestor dispoziții prevăd că, până la închiderea dezbaterilor,

oricare dintre părți își poate retrage recursul, printre alte modalități, fie

personal, fie prin mandatar special.

Având în vedere că, în cauză, sunt

îndeplinite cerințele legale precizate, și anume inculpatul H.R.A., prezent în

instanță, a declarat că își retrage recursul, secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, conform art. 385

4

alin. (2), raportat la art. 369

C. proc. pen., va luat act de retragerea recursului declarat de inculpat și îl

va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul H.R.A., împotriva deciziei penale nr. 32 din 4 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.