ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2015/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 850 din 2 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost admisă, în parte, contestația formulată de contestatoarea A.S., în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, a fost anulată decizia nr. 219 din 4 aprilie 2002 emisă de acesta, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 95 mp, situat în Bârlad, a fost respinsă ca prematură cererea privind acordarea de despăgubiri bănești și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Primăriei municipiului Bârlad, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că în anul 1974 a dobândit, prin cumpărare, împreună cu fostul său soț cota de ½ din imobilul situat în Bârlad, compus în totalitate din teren în suprafață de 188,31 mp și construcție, imobil trecut abuziv în proprietatea statului, situație în care este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Apelul declarat de pârât împotriva sentinței a fost respins, prin decizia civilă nr. 39 din 30 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului, pentru a-i putea fi aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, nici nu și-a dovedit dreptul de proprietate, iar din adresa nr. 24623/2001 rezultă că aceasta a plătit impozitele pentru imobilul revendicat doar până în anul 1975, iar nu până în 1979 când a fost demolată construcția, situație în care nu este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 219 din 4 aprilie 2002, primarul municipiului Bârlad a respins, cererea contestatoarei A.S. privind atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren sau acordarea de despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Bârlad.

Dreptul de proprietate al contestatoarei a fost recunoscut în motivarea acestei dispoziții și a fost dovedit, în limita unei cote de ½ prin actul de vânzare-cumpărare aflat la dosarul instanței de fond. Totodată, în cuprinsul dispoziției primarului municipiului Bârlad s-a precizat că imobilul cu destinația de locuință a fost demolat și că terenul este ocupat în prezent cu blocuri de locuințe și căi de acces. În atare situație este evident că imobilul a fost trecut în proprietatea statului și folosit în scop de utilitate publică. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură a imobilelor ce cad sub incidența acestei legi nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, se constată că, în mod temeinic și făcând o corectă aplicare a textului de lege susmenționat au stabilit instanțele că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bârlad prin Primar împotriva deciziei civile nr. 39 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.