ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2015/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 850 din 2 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Vaslui a

fost admisă, în parte, contestația formulată de contestatoarea A.S., în

contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, a fost anulată decizia nr. 219

din 4 aprilie 2002 emisă de acesta, prin care a fost respinsă cererea

reclamantei de acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de

95 mp, situat în Bârlad, a fost respinsă ca prematură cererea privind acordarea

de despăgubiri bănești și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Primăriei

municipiului Bârlad, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că în anul 1974 a dobândit, prin

cumpărare, împreună cu fostul său soț cota de ½ din imobilul situat în

Bârlad, compus în totalitate din teren în suprafață de 188,31 mp și

construcție, imobil trecut abuziv în proprietatea statului, situație în care

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței a fost respins, prin decizia civilă nr. 39 din 30 octombrie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada modului în

care imobilul a trecut în proprietatea statului, pentru a-i putea fi aplicabile

prevederile Legii nr. 10/2001, nici nu și-a dovedit dreptul de proprietate, iar

din adresa nr. 24623/2001 rezultă că aceasta a plătit impozitele pentru imobilul

revendicat doar până în anul 1975, iar nu până în 1979 când a fost demolată

construcția, situație în care nu este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 219 din 4

aprilie 2002, primarul municipiului Bârlad a respins, cererea contestatoarei A.S.

privind atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren sau acordarea de

despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Bârlad.

Dreptul de proprietate al

contestatoarei a fost recunoscut în motivarea acestei dispoziții și a fost

dovedit, în limita unei cote de ½ prin actul de vânzare-cumpărare aflat

la dosarul instanței de fond.

Totodată, în cuprinsul dispoziției

primarului municipiului Bârlad s-a precizat că imobilul cu destinația de

locuință a fost demolat și că terenul este ocupat în prezent cu blocuri de

locuințe și căi de acces.

În atare situație este evident că

imobilul a fost trecut în proprietatea statului și folosit în scop de utilitate

publică.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură a

imobilelor ce cad sub incidența acestei legi nu este posibilă se vor stabili

măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, se constată că, în mod

temeinic și făcând o corectă aplicare a textului de lege susmenționat au

stabilit instanțele că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent.

În consecință, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Municipiul Bârlad prin Primar împotriva deciziei civile nr. 39 din

30 octombrie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.