ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași prin decizia civilă 566 din 5 aprilie 2001 a admis acțiunea introdusă de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Iași, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala Iași, pe care a obligat-o la plata sumei de 10.559.726 lei daune. A fost respinsă acțiunea față de pârâtele S.N.P. P. SA București, sucursala P.S. Ploiești, și S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești. S-a reținut că, la destinație, la preluarea vagonului expediat de reclamantă pe calea ferată și încărcat cu benzină, a rezultat o lipsă de 750 kg benzină pentru care destinatarul a solicitat despăgubiri de 10.559.726 lei, iar culpa, în producerea pagubei, aparține exclusiv pârâtei S.N.T.F.M.

C.F.R. Marfă SA, față de dispozițiile art. 83.2 din Regulamentul de Transport. Referitor la calculul despăgubirilor, s-au avut în vedere dispozițiile art. 83.2 din Regulamentul de Transport care, aplicată la produsele petroliere, înseamnă că, la prețul de livrare (al rafinăriei) se adaugă accizele, T.V.A. și taxa pentru fondul special al drumurilor publice, sume pentru care reclamanta a făcut dovada virării lor la bugetul de stat. Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă Iași (exclusiv pe calculul despăgubirilor ) a fost respins de Curtea de Apel Iași, care, prin decizia 363 din 17 septembrie 2001, a reținut că prețul apare în avizul de însoțire al mărfii (4.801.800 lei/tonă) și a constituit baza de calcul al taxelor ce urmau să fie achitate bugetului, și ar fi fost înscris și în factura de însoțire a mărfii, în situația în care livrarea ar fi avut loc către terți și nu către una din subunitățile reclamantei, și, deci, corect a fost stabilit.

De asemenea, s-a considerat corect și cuantumul taxelor datorate statului și pentru care s-a dovedit plata. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA Iași, care, fără să invoce vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a susținut nelegalitatea și netemeinicia soluției cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, actele depuse de reclamantă și la care se referă instanța, nefăcând dovada virării taxelor la bugetul statului, iar marfa a fost livrată la un preț mai mic decât cel arătat în acțiune și a fost plătit de destinatar, restul taxelor fiind, în realitate, daune interese pentru care, potrivit art. 85.2 din Regulamentul de Transport, nu răspunde calea ferată, și, oricum, aceste taxe au fost greșit calculate.

Se solicită casarea deciziei din apel și schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii pentru 7.778.636 lei. Recursul este nefondat. Neinvocându-se temeiul de drept al recursului, s-a făcut aplicațiunea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrându-se motivarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin încălcarea, de către instanță, a unor dispoziții legale din Regulamentul de Transport. Analizându-se susținerile recurentei privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, raportat la probele dosarului, se constată neîntemeiate. Prețul aferent mărfii pierdute a fost corect stabilit la 4.801.800 lei/tonă, deoarece acesta este prețul de livrare, conform facturii, către terți.

Prețul, la care se referă recurenta, este cel uzitat între sucursalele reclamantei, pe baza notelor de debitare-creditare, care nu pot fi asimilate cu facturi, fiind, potrivit normelor interne, numai documente de reglare exclusiv în sistemul SC Petrom. De ceea, prețul din avizul de însoțire al mărfii, nu poate constitui echivalentul facturii fiscale. Pe lângă acest preț, care a fost corect stabilit de instanță, în evaluarea prejudiciului trebuie să se țină seama de reglementările imperative în materie, printre care și art. 9 din Legea contabilității nr. 82/1991 și „Norma” emisă în executarea ei, aprobată de Ministerul Finanțelor prin Ordinul nr. 2388/1995. De aceea, includerea în valoarea prejudiciului a unor taxe nerecuperabile își găsește o primă justificare în alin. (2) al punctului 45 din „Norme”, completat cu acele acte normative care reglementează diversele categorii de obligații fiscale ale reclamantei.

Cu alte cuvinte, reclamanta este îndreptățită ca, pe lângă prețul de rafinare al benzinei lipsă cu ocazia transportului, să pretindă de la cărăuș și echivalentul T.V.A., prevăzută de O.G. nr. 17/2000, a accizei prevăzută de O.G. nr. 27/2000 și a taxei de drum, conform O.G. nr. 35/2000. În ceea ce privește momentul plății acestor taxe, el este reglementat de O.G. nr. 3/1992, republicată, pentru T.V.A. și îl constituie data efectuării livrării, de O.G. nr. 27/2000 pentru accize și îl constituie tot data efectuării livrării, și de O.G. nr. 10/1999, care impune producătorilor din țară vărsarea taxei de drum la buget. Toate aceste acte normative, coroborate cu dispozițiile art. 85.2 din Regulamentul de Transport, duc la concluzia că despăgubirea trebuie calculată după prețul curent al mărfii, așa cum s-a procedat în speță, iar plata acesteia s-a făcut pentru toată cantitatea mărfii livrate.

Cu privire la suma, reprezentând tariful de transport achitat cărăușului, aferentă cantității lipsă, este adevărat că, potrivit art. 85.2 din Regulamentul de Transport, dreptul de a solicita revine destinatarului, dar cum, în cauză, destinatarul este P. Ploiești, sucursala reclamantei, tot aceasta are calitatea să acționeze, astfel că, avându-se în vedere și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., cererea nu este inadmisibilă. Pentru toate motivele arătate, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala Iași prin S.M.F. SA, Oficiul Juridic Teritorial Iași, împotriva deciziei nr. 363/ A din 17 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.