ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Iași prin decizia civilă 566 din 5 aprilie

2001 a admis acțiunea introdusă de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala

Iași, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala Iași, pe care a

obligat-o la plata sumei de 10.559.726 lei daune. A fost respinsă acțiunea față

de pârâtele S.N.P. P. SA București, sucursala P.S. Ploiești, și S.N.P. P. SA

București, sucursala A. Pitești.

S-a reținut că, la destinație, la preluarea vagonului

expediat de reclamantă pe calea ferată și încărcat cu benzină, a rezultat o

lipsă de 750 kg benzină pentru care destinatarul a solicitat despăgubiri de

10.559.726 lei, iar culpa, în producerea pagubei, aparține exclusiv pârâtei

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, față de dispozițiile art. 83.2 din Regulamentul de

Transport.

Referitor la calculul despăgubirilor, s-au avut în

vedere dispozițiile art. 83.2 din Regulamentul de Transport care, aplicată la

produsele petroliere, înseamnă că, la prețul de livrare (al rafinăriei) se

adaugă accizele, T.V.A. și taxa pentru fondul special al drumurilor publice,

sume pentru care reclamanta a făcut dovada virării lor la bugetul de stat.

Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă

Iași (exclusiv pe calculul despăgubirilor ) a fost respins de Curtea de Apel

Iași, care, prin decizia 363 din 17 septembrie 2001, a reținut că prețul apare

în avizul de însoțire al mărfii (4.801.800 lei/tonă) și a constituit baza de

calcul al taxelor ce urmau să fie achitate bugetului, și ar fi fost înscris și

în factura de însoțire a mărfii, în situația în care livrarea ar fi avut loc

către terți și nu către una din subunitățile reclamantei, și, deci, corect a

fost stabilit.

De asemenea, s-a considerat corect și cuantumul

taxelor datorate statului și pentru care s-a dovedit plata.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA Iași, care, fără să invoce vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a susținut nelegalitatea și netemeinicia

soluției cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, actele depuse de

reclamantă și la care se referă instanța, nefăcând dovada virării taxelor la

bugetul statului, iar marfa a fost livrată la un preț mai mic decât cel arătat

în acțiune și a fost plătit de destinatar, restul taxelor fiind, în realitate,

daune interese pentru care, potrivit art. 85.2 din Regulamentul de Transport,

nu răspunde calea ferată, și, oricum, aceste taxe au fost greșit calculate.

Se solicită casarea deciziei din apel și schimbarea

în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii pentru 7.778.636 lei.

Recursul este nefondat.

Neinvocându-se temeiul de drept al recursului, s-a

făcut aplicațiunea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrându-se motivarea în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin încălcarea, de către instanță,

a unor dispoziții legale din Regulamentul de Transport.

Analizându-se susținerile recurentei privind

stabilirea cuantumului despăgubirilor, raportat la probele dosarului, se

constată neîntemeiate.

Prețul aferent mărfii pierdute a fost corect stabilit

la 4.801.800 lei/tonă, deoarece acesta este prețul de livrare, conform

facturii, către terți.

Prețul, la care se referă recurenta, este cel uzitat

între sucursalele reclamantei, pe baza notelor de debitare-creditare, care nu

pot fi asimilate cu facturi, fiind, potrivit normelor interne, numai documente

de reglare exclusiv în sistemul SC Petrom.

De ceea, prețul din avizul de însoțire al mărfii, nu

poate constitui echivalentul facturii fiscale.

Pe lângă acest preț, care a fost corect stabilit de

instanță, în evaluarea prejudiciului trebuie să se țină seama de reglementările

imperative în materie, printre care și art. 9 din Legea contabilității nr.

82/1991 și „Norma” emisă în executarea ei, aprobată de Ministerul Finanțelor

prin Ordinul nr. 2388/1995.

De aceea, includerea în valoarea prejudiciului a unor

taxe nerecuperabile își găsește o primă justificare în alin. (2) al punctului

45 din „Norme”, completat cu acele acte normative care reglementează diversele

categorii de obligații fiscale ale reclamantei.

Cu alte cuvinte, reclamanta este îndreptățită ca, pe

lângă prețul de rafinare al benzinei lipsă cu ocazia transportului, să pretindă

de la cărăuș și echivalentul T.V.A., prevăzută de O.G. nr. 17/2000, a accizei

prevăzută de O.G. nr. 27/2000 și a taxei de drum, conform O.G. nr. 35/2000.

În ceea ce privește momentul plății acestor taxe, el

este reglementat de O.G. nr. 3/1992, republicată, pentru T.V.A. și îl

constituie data efectuării livrării, de O.G. nr. 27/2000 pentru accize și îl

constituie tot data efectuării livrării, și de O.G. nr. 10/1999, care impune producătorilor

din țară vărsarea taxei de drum la buget.

Toate aceste acte normative, coroborate cu

dispozițiile art. 85.2 din Regulamentul de Transport, duc la concluzia că

despăgubirea trebuie calculată după prețul curent al mărfii, așa cum s-a

procedat în speță, iar plata acesteia s-a făcut pentru toată cantitatea mărfii

livrate.

Cu privire la suma, reprezentând tariful de transport

achitat cărăușului, aferentă cantității lipsă, este adevărat că, potrivit art.

85.2 din Regulamentul de Transport, dreptul de a solicita revine

destinatarului, dar cum, în cauză, destinatarul este P. Ploiești, sucursala

reclamantei, tot aceasta are calitatea să acționeze, astfel că, avându-se în

vedere și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., cererea nu este inadmisibilă.

Pentru toate motivele arătate, urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. Marfă SA, sucursala Iași prin S.M.F. SA, Oficiul Juridic Teritorial

Iași, împotriva deciziei nr. 363/ A din 17 septembrie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.