ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 158 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Iași s-a admis în
parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Iași, și
pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iași, a fost obligată la plata
sumei de 90.334.250 lei cu titlu de daune și la 6.095.055 lei cheltuieli de
judecată; s-au respins pretențiile reclamantei pentru obligarea pârâtei la
plata sumei de 5.841.324 lei cu titlu de daune.
Prin
aceeași sentință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă
împotriva pârâtelor sucursala P.T. Ploiești și sucursala P.B. Brazi.
Curtea
de Apel Iași prin decizia nr. 304 din 2 iulie 2001 a respins ca nefondate
apelurile formulate de reclamantă și pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.,
sucursala Marfă Iași, împotriva sentinței tribunalului.
Pentru
a hotărî astfel s-a reținut că în mod corect instanța de fond i-a acordat
reclamantei despăgubirile cuvenite pentru lipsa celor 7.152 kg. benzină având
în vedere dispozițiile art. 82 și art. 85 alin. (2) din Regulamentul de
Transport CFR.
Referitor
la culpa pârâtei s-a reținut că mijlocul de transport a purtat urme de violare
și s-a prezumat că marfa lipsă a fost sustrasă din vina căii ferate.
Împotriva
acestei decizii reclamanta și pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă
Iași, au declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ. susținând că este
nelegală și netemeinică.
În
recursul său S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Iași, a susținut că
valoarea reală a pagubei este de 96.145.574 lei și nu 90.334.250 lei, întrucât
în reclamația administrativă s-a utilizat prețul prestabilit și nu cel de
livrare a rafinăriei numai pentru prima poziție și aceasta a fost o eroare a
prepusului societății acesteia.
Pârâta
a arătat în recursul său, că reclamanta nu a dovedit întinderea pagubei, iar
nota de contabilitate nr. 9 din 21 ianuarie 2000 invocată de aceasta se referă
la o altă reclamație administrativă, pentru alte lipsuri produse în aceeași
lună așa încât fișele contului și ordinul de plată nu mai au relevanță în
această situație.
S-a
reținut că nu rezultă cu certitudine valoarea pagubei, că nu se aplică taxa pe
valoare adăugată la tariful de transport CFR, accize și taxă de drum care sunt
prin ele însăși taxe. Că în condițiile art. 88.3 din Regulamentul de Transport
dreptul de a pretinde restituirea tarifului de transport nu aparține
reclamantei, ci numai expeditoarei care a efectuat plata către sucursala P. Iași.
Recurenta
a precizat că suma datorată este de 26.315.784 lei conform notei de
debitare-creditare nr. 112124 din 14 decembrie 1999.
Intimata
S.C. P.T. Ploiești prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca
nefondate:
Examinând
ambele recursuri prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea nu
sunt întemeiate.
Referitor
la recursul reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala P. Iași:
Potrivit
dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe căile ferate din
România care guvernează contractul de transport perfectat între cele două părți
prin adeziune, „în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii calea ferată
trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după prețul curent
al mărfii și în lipsa și a uneia și a alteia după prețul mărfurilor de aceeași
natură și calitate la locul și data la care marfa a fost primită la transport”.
În
speță reclamanta a făcut dovada că în afara sumei reprezentând lipsa celor
7.152 kg. benzină constatată lipsă la destinație, a virat la bugetul de stat și
alte sume reprezentând accize taxă pe valoare adăugată și taxe de drum
corespunzătoare cantității de marfă avizată de furnizor potrivit notei de
contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000.
În
mod corect ambele instanțe, au reținut că pârâta datorează numai suma de
90.334.250 lei cu titlu de daune și nu suma de 96.145.574 lei pretinsă de
reclamantă, deoarece aceasta din urmă nu a făcut dovada sumei de 5.841.324 lei
reprezentând „adaos comercial”.
Susținerea
recurentei că suma nu este adaos comercial utilizat în formarea prețului cu
amănuntul și că în reclamația administrativă s-a strecurat o eroare în sensul
că s-a folosit prețul prestabilit de 3.679.500 lei în loc de prețul de rafinărie
de 4.015.500 lei este o simplă apărare care nu a fost dovedită cu actele depuse
la dosar.
Referitor
la recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iași:
La
data de 10 decembrie 1999, sucursala P.B. Brazi a expediat pe adresa sucursalei
P. Iași, prin intermediul sucursalei P.T. Ploiești vagonul cu terminația 0062
însoțit de scrisoarea de trăsură nr. 4586/30067 și Avizul nr. 1226846 încărcat
cu 50.400 kg. benzină la care s-a aplicat sigilii.
La
destinație s-a constatat că doma era asigurată numai cu sigiliul stației Socola
și la verificarea cantitativă a rezultat o diferență în minus de 7.152 kg.
benzină potrivit procesului verbal comercial nr. 60 din 16 decembrie 1999.
Cărăușul
nu a contestat culpa sa în ceea ce privește cantitatea de benzină lipsă pe
timpul transportului, așa încât răspunderea este antrenată în temeiul
dispozițiilor art. 83.3 din Regulamentul de transport al CFR.
Recurenta
pârâtă a susținut însă că suma pretinsă de reclamantă se referă la o altă
reclamație administrativă și pentru alte lipsuri produse în aceeași lună și că
nu datorează taxele aplicate de reclamantă la contravaloarea benzinei
constatată lipsă la destinație.
Susținerea
pârâtei va fi înlăturată, întrucât reclamanta a făcut dovada că a virat la bugetul
de stat toate aceste taxe pretinse, conform notei de contabilitate nr. 9 din 31
ianuarie 2000.
Critica
recurentei că această notă privește reclamația administrativă nr. 112, iar
reclamanta în acțiune s-a referit la cea cu nr. 42 din 4 ianuarie 2001 nu este
întemeiată.
Nota
de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000 cuprinde mai multe reclamații
administrative înregistrate de la poziția 110-115, așa încât numărul 112 nu se
referă la numărul reclamației așa cum recurenta a susținut.
Apărarea
recurentei că acțiunea reclamantei este întemeiată numai pentru suma de
26.315.784 lei, va fi înlăturată pentru considerentele reținute în examinarea
motivelor de recurs formulate de reclamantă.
Susținerea
recurentei că reclamanta nu poate pretinde restituirea tarifului de transport,
va fi înlăturată, cât timp aceasta a făcut dovada virării sumei către bugetul
de stat.
Față
de cele reținute, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și
temeinică și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.N.P. P. S.A.
București, sucursala P. Iași, și de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala
Marfă Iași, prin S.M.F. S.A., Oficiul Juridic Teritorial Iași, împotriva
deciziei nr. 304/A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.