ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 158 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Iași, și pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iași, a fost obligată la plata sumei de 90.334.250 lei cu titlu de daune și la 6.095.055 lei cheltuieli de judecată; s-au respins pretențiile reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 5.841.324 lei cu titlu de daune. Prin aceeași sentință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor sucursala P.T. Ploiești și sucursala P.B. Brazi. Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 304 din 2 iulie 2001 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantă și pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iași, împotriva sentinței tribunalului. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că în mod corect instanța de fond i-a acordat reclamantei despăgubirile cuvenite pentru lipsa celor 7.152 kg. benzină având în vedere dispozițiile art. 82 și art. 85 alin. (2) din Regulamentul de Transport CFR. Referitor la culpa pârâtei s-a reținut că mijlocul de transport a purtat urme de violare și s-a prezumat că marfa lipsă a fost sustrasă din vina căii ferate. Împotriva acestei decizii reclamanta și pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iași, au declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ. susținând că este nelegală și netemeinică. În recursul său S.N.P. P. S.A.

București, sucursala P. Iași, a susținut că valoarea reală a pagubei este de 96.145.574 lei și nu 90.334.250 lei, întrucât în reclamația administrativă s-a utilizat prețul prestabilit și nu cel de livrare a rafinăriei numai pentru prima poziție și aceasta a fost o eroare a prepusului societății acesteia. Pârâta a arătat în recursul său, că reclamanta nu a dovedit întinderea pagubei, iar nota de contabilitate nr. 9 din 21 ianuarie 2000 invocată de aceasta se referă la o altă reclamație administrativă, pentru alte lipsuri produse în aceeași lună așa încât fișele contului și ordinul de plată nu mai au relevanță în această situație. S-a reținut că nu rezultă cu certitudine valoarea pagubei, că nu se aplică taxa pe valoare adăugată la tariful de transport CFR, accize și taxă de drum care sunt prin ele însăși taxe.

Că în condițiile art. 88.3 din Regulamentul de Transport dreptul de a pretinde restituirea tarifului de transport nu aparține reclamantei, ci numai expeditoarei care a efectuat plata către sucursala P. Iași. Recurenta a precizat că suma datorată este de 26.315.784 lei conform notei de debitare-creditare nr. 112124 din 14 decembrie 1999. Intimata S.C. P.T. Ploiești prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate: Examinând ambele recursuri prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Referitor la recursul reclamantei S.N.P.

P. S.A., sucursala P. Iași: Potrivit dispozițiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe căile ferate din România care guvernează contractul de transport perfectat între cele două părți prin adeziune, „în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și în lipsa și a uneia și a alteia după prețul mărfurilor de aceeași natură și calitate la locul și data la care marfa a fost primită la transport”. În speță reclamanta a făcut dovada că în afara sumei reprezentând lipsa celor 7.152 kg.

benzină constatată lipsă la destinație, a virat la bugetul de stat și alte sume reprezentând accize taxă pe valoare adăugată și taxe de drum corespunzătoare cantității de marfă avizată de furnizor potrivit notei de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000. În mod corect ambele instanțe, au reținut că pârâta datorează numai suma de 90.334.250 lei cu titlu de daune și nu suma de 96.145.574 lei pretinsă de reclamantă, deoarece aceasta din urmă nu a făcut dovada sumei de 5.841.324 lei reprezentând „adaos comercial”. Susținerea recurentei că suma nu este adaos comercial utilizat în formarea prețului cu amănuntul și că în reclamația administrativă s-a strecurat o eroare în sensul că s-a folosit prețul prestabilit de 3.679.500 lei în loc de prețul de rafinărie de 4.015.500 lei este o simplă apărare care nu a fost dovedită cu actele depuse la dosar.

Referitor la recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iași: La data de 10 decembrie 1999, sucursala P.B. Brazi a expediat pe adresa sucursalei P. Iași, prin intermediul sucursalei P.T. Ploiești vagonul cu terminația 0062 însoțit de scrisoarea de trăsură nr. 4586/30067 și Avizul nr. 1226846 încărcat cu 50.400 kg. benzină la care s-a aplicat sigilii. La destinație s-a constatat că doma era asigurată numai cu sigiliul stației Socola și la verificarea cantitativă a rezultat o diferență în minus de 7.152 kg. benzină potrivit procesului verbal comercial nr. 60 din 16 decembrie 1999. Cărăușul nu a contestat culpa sa în ceea ce privește cantitatea de benzină lipsă pe timpul transportului, așa încât răspunderea este antrenată în temeiul dispozițiilor art. 83.3 din Regulamentul de transport al CFR.

Recurenta pârâtă a susținut însă că suma pretinsă de reclamantă se referă la o altă reclamație administrativă și pentru alte lipsuri produse în aceeași lună și că nu datorează taxele aplicate de reclamantă la contravaloarea benzinei constatată lipsă la destinație. Susținerea pârâtei va fi înlăturată, întrucât reclamanta a făcut dovada că a virat la bugetul de stat toate aceste taxe pretinse, conform notei de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000. Critica recurentei că această notă privește reclamația administrativă nr. 112, iar reclamanta în acțiune s-a referit la cea cu nr. 42 din 4 ianuarie 2001 nu este întemeiată. Nota de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000 cuprinde mai multe reclamații administrative înregistrate de la poziția 110-115, așa încât numărul 112 nu se referă la numărul reclamației așa cum recurenta a susținut.

Apărarea recurentei că acțiunea reclamantei este întemeiată numai pentru suma de 26.315.784 lei, va fi înlăturată pentru considerentele reținute în examinarea motivelor de recurs formulate de reclamantă. Susținerea recurentei că reclamanta nu poate pretinde restituirea tarifului de transport, va fi înlăturată, cât timp aceasta a făcut dovada virării sumei către bugetul de stat. Față de cele reținute, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Iași, și de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iași, prin S.M.F. S.A., Oficiul Juridic Teritorial Iași, împotriva deciziei nr. 304/A din 2 iulie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.