ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4530/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4530/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea arbitrală depusă la Comisia de
Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia, Dolj, reclamanta S.C.
B.U. România S.A. Craiova, în contradictoriu cu pârâta S.C. B.C. I. SRL Drobeta
Turnu Severin a solicitat tribunalului arbitral să oblige pârâta să-i plătească
suma de 690.192.589 lei cu titlu de preț datorat și penalități de întârziere cu
cheltuieli de judecată.
Tribunalul arbitral din cadrul Comisiei de
Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Oltenia, Craiova, prin
hotărârea arbitrală nr. 92 din 29 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea
arbitrală și a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 542.523.416
lei preț, 64.010.799 lei penalități de întârziere și 10.887.832 lei cheltuieli
de arbitrare.
Împotriva acestei hotărâri arbitrale pârâta S.C.
B.C. I. SRL Drobeta Turnu Severin a formulat acțiune în anulare.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin
sentința nr. 8 din 24 aprilie 2001, a anulat ca netimbrată acțiunea în anulare
făcând aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 modificată
și completată prin art. 2 din Legea nr. 123/1997 modificată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat
recurs pârâta S.C. B.C. I. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, invocând nelegala sa citare în fața instanței chemate să
soluționeze acțiunea în anulare.
Curtea, analizând decizia recurată prin prisma
criticii formulate, constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Potrivit dovezii de citare existentă la dosarul
nr. 3831/C/2001 al Curții de Apel Craiova, secția comercială, reclamanta S.C.
B.C. I. SRL Craiova a fost citată cu mențiunea timbrării cererii cu 7.410.002
lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
Potrivit celor consemnate în încheierea de
ședință, la termenul din 22 martie 2001 din partea reclamantei se prezintă E.P.
delegat de conducerea societății reclamante (astfel cum rezultă din înscrisul
existent la dosar) care ia cunoștință atât despre necesitatea timbrării cererii
cât și despre noul termen acordat de instanță în vederea soluționării acțiunii
în anulare, respectiv 24 aprilie 2001.
Se constată astfel că, potrivit art. 153 alin. (1)
reclamanta S.C. B.C. I. SRL Craiova a avut termen în cunoștință, împuternicitul
E.P. având drept de a cunoaște termenul.
Această împrejurare este consemnată chiar de
grefier în citativul existent la dosar.
Apare așadar neîntemeiată critica recurentei
privind nelegala sa citare în proces, în speță fiind întrunite cerințele
enunțate de art. 153 alin. (1) C. proc. civ. care consacră sintagma „termen în
cunoștință” în contextul procedural al cauzei.
În considerarea celor ce preced, Curtea,
constatând temeinicia și legalitatea sentinței recurate în temeiul art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B.C.
I. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței nr. 8 din 24 aprilie 2001 a
Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20
noiembrie 2003.