ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2550/2018

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 12.12.2016 a fost înregistrată, pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/2012, dosarul nr. x/2016 declinat de la Tribunalul Mehedinți, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 3.583.572,6 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru lucrările efectuate în temeiul contractului nr. x din 10.08.2015 încheiat de cele două părți.

La data de 20.01.2017 reclamanta a formulat o nouă precizare la acțiune, prin care a arătat că își reduce cuantumul pretențiilor la suma de 92.054,34 RON, restul sumelor solicitate fiind achitate între timp de către pârâtă. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 17.500 RON .

Prin cea de-a doua precizare făcută în fața Curții de Arbitraj la data de 01.02.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

- 1078 RON reprezentând taxă de timbru achitată pentru învestirea Tribunalului Mehedinți cu soluționarea dosarului nr. x/2016;

- 815,51 RON reprezentând taxă administrativă de înregistrare a prezentului dosar;

- 17.500 RON reprezentând onorariu de avocat precum și taxa arbitrală raportată la pretențiile reclamantei astfel cum au fost precizate.

Prin sentința arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2016 s-a admis, în parte, acțiunea arbitrală formulată de reclamanta S.C. A. Timișoara și a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 8.006,22 RON cheltuieli arbitrale.

Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 31 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2016 a formulat acțiune în anulare petenta S.C. A. S.R.L. Timișoara.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2017 la data de 19.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București - Secți a VI -a Civilă a admis acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin și în consecință:

A anulat, în parte, sentința arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în sensul că a obligat intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin la plata sumei de 10.724,97 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale către petenta S.C. A. S.R.L. Timișoara.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței arbitrale.

Împotriva sentinței civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București - Secți a VI -a Civilă, intimata S.C. B. S.A. Drobeta Turnu Severin, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea în tot a acțiunii în anulare formulată de petentă.

În drept, recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 454 C. proc. civ.

În susținerea acestei critici, recurenta arată că, în mod eronat, instanța anterioară a considerat aplicabile dispozițiile art. 1522 alin. (5) din C. civ.. Or, o asemenea interpretare, conduce la faptul că taxa arbitrată se datorează în întregime (4078,13 RON), fără a da eficiență prevederilor art. 5 alin. (4) teza I din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care prevăd că: "dacă reclamantul își reduce pretențiile mai înainte sau la prima zi de înfățișare, pentru care părțile au fost legal citate, taxa arbitrată se calculează la valoarea obiectului cererii astfel redus . . . . . . . . . .".

În opinia recurentei, trimiterea la normele privind taxele și cheltuielile arbitrale se conform art. 42 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală, din a căror interpretare reiese că, instanța arbitrală nu poate să acorde integral taxa arbitrală dacă reclamantul și-a redus pretențiile. Din această perspectivă, recurenta apreciază că, în mod eronat, cu încălcarea normelor de drept material, în speță, a Normelor privind taxele și cheltuielile arbitrale, Curtea de Apel București a dispus obligarea sa la plata integrală a taxei arbitrale.

În același context, recurenta învederează că, potrivit art. 595 alin. (2) C. proc. civ. " în lipsa unei asemenea înțelegeri cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate, sau proporțional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte".

Din cuprinsul acestor prevederi reiese că aceste cheltuieli arbitrale se vor acorda proporțional cu ceea ce s-a acordat.

În condițiile în care acțiunea arbitrală a fost admisă în parte, sunt pe deplin aplicabile prevederile mai sus menționate, acordarea proporțională a cheltuielilor fiind aplicată prin raportare la soluția din dispozitiv ce este dată prin sentința arbitrală, nu prin raportare la poziția avută de recurentă în cadrul procedurii. Chiar și în situația în care s-ar accepta poziția procesuală avută de către recurentă în cadrul procedurii arbitrale, o asemenea conduită conduce doar la o simplificare a acestei proceduri, ce nu poate genera aceleași cheltuieli avute în vedere inițial.

Recurenta concluzionează că, față de argumentele expuse raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 195F din 6 octombrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și, pe cale de consecință, respingerea, în tot, ca neîntemeiată, a acțiunii în anulare formulată de petenta A. S.R.L împotriva sentinței arbitrale nr. 31 din 28 martie 2017 pronunțată de tribunalul arbitral.

În drept, recurenta precizează că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 595 alin. (2) C. proc. civ., art. 42 alin. (4) din Regulile de procedură arbitrală și art. 5 alin. (4) teza I din Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect sentința civilă nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București - Secți a VI -a Civilă prin care a admis acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin și în consecință:

A anulat, în parte, sentința arbitrală nr. 31 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în sensul că a obligat intimata S.C. B. S.A Drobeta Turnu Serverin la plata sumei de 10.724,97 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale către petenta S.C. A. S.R.L. Timișoara.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței arbitrale.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiași alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admițând acțiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, în forma în vigoare la data inițierii procesului, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea textelor de lege mai sus evocate, rezultă că hotărârile curții de apel, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, sunt definitive.

Textul art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 1

1

din O.U.G. nr. 1/2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 17/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017, în sensul că "hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Însă potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, așa încât în speță sunt incidente dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului - 30.08.2016, care nu deschideau calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea în anulare.

Așa fiind, deși sentința recurată poartă în dispozitiv mențiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", față de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", aceasta nu este supusă recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele anterior, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 195 F din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.