ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5644/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244 din 6

octombrie 1999, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul

P.O. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și la 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.

(4) și (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă SC C. SA, jud. Iași și a fost obligat inculpatul să achite

acesteia suma de 53.607.434 lei cu dobânzi legale, de la rămânerea definitivă a

hotărârii.

S-a anulat fila C.E.C., emisă de

inculpat la 26 noiembrie 1997.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

S-a reținut că, inculpatul P.O., la

sfârșitul lunii octombrie 1997, în calitate de administrator al SC E. SRL a

încheiat cu SC C. SA, un contract de vânzare-cumpărare, de produse alimentare,

în valoare de 53.607.434 lei.

Pentru plata contravalorii

mărfurilor, inculpatul a eliberat fila C.E.C. și a ridicat marfa în zilele de

20 și 21 noiembrie 1997.

La data de 26 noiembrie 1997, cecul

a fost înaintat spre decontare la B.C.R., Sucursala Vaslui, care a refuzat

plata pentru lipsă de disponibil, cu motivarea că, în perioada 26 noiembrie 1997,

03 decembrie 1997, SC E. SRL, nu a avut disponibil, în cont.

Urmărirea penală și judecata s-au

făcut în lipsa inculpatului, acesta sustrăgându-se procedurilor judiciare.

Împotriva acestei decizii, la data

de 21 februarie 2003, a declarat apel, în condițiile art. 362 alin. (2) C.

proc. pen., soția inculpatului, P.E., care a solicitat repunerea în termen și

suspendarea executării hotărârii apelate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 116 din 1 aprilie 2003, a respins, ca tardiv, apelul formulat de

inculpatul P.O., prin soția sa P.E.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 150.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, prin apărătorul său, solicitând repunerea în termenul de

apel și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare sau la organul

de urmărire penală.

Recursul este nefondat.

Examinând recursul declarat în

raport de criticile formulate se constată următoarele:

Conform art. 364 C. proc. pen.,

repunerea în termen, în cazul unui apel declarat după trecerea termenului

prevăzut de lege, se face numai atunci când întârzierea este determinată de o

cauză temeinică de împiedicare și fără a trece 10 zile de la începerea

executării pedepsei.

În cauză, instanța de fond, a

judecat pe inculpat după citarea acestuia la domiciliul indicat, iar apoi și la

un nou domiciliu, precum și prin afișare la sediul consiliului local în raza

căruia s-a comis fapta.

Comunicarea hotărârii instanței de

fond s-a făcut în aceleași condiții, la aceleași adrese.

Cum, ultima dovadă de îndeplinire a

procedurii de comunicare, a fost din data de 12 octombrie 1999, dată de la care

a curs termenul de apel, de 10 zile, acesta sfârșindu-se la 23 octombrie 1999,

corect instanța de apel, neexistând motive temeinice de repunere în termen, a

respins apelul ca tardiv introdus.

În atare situație, nu se justifică

susținerea din motivul de casare, de repunere în termenul de apel.

Verificând hotărârea atacată și prin

prisma prevederilor art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., nu se

constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare și

ca urmare recursul, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va fi respins.

Recurentul va fi obligat să

plătească statului cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.O., împotriva deciziei penale nr. 116 din 1 aprilie

2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.