ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1320/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1320/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat

de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția penala și pentru cauze eu minori, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012 pronunțatei în Dosarul penal nr.

6106/91/2010 Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G. prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1

(un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 (trei) ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC A. SRL - prin lichidator SC K. I. SA Focșani

la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă SC A.S. SRL Focșani cu

titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea nr. 1594/P/2010, înregistrat sub nr. 6106/91/2010, a

fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea

că, în calitate de administrator al SC A. SRL Piscu, în perioada martie-aprilie

2009, cunoscând că nu dispune de posibilități financiare, a achiziționat

produse de la SC A.S. SRL Focșani în valoare totală de 532.670,45 lei, pentru

care a emis bilete la ordin și file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru

lipsă disponibil.

Examinând actele și lucrările

dosarului instanța a reținut următoarele: La data de 19 februarie 2008 a fost

înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, sub nr. J 17/329/2008, SC

A. SRL cu sediul în comuna Piscu, jud.Galați, avându-l ca administrator pe inculpatul

A.G. În principal societatea avea ca obiect de activitate cultivarea plantelor

tehnice.

La data de 16 martie 2009 inculpatul a

încheiat cu SC A.P.S. SRL Focșani, reprezentată de administratorul T.M.,

contractul de vânzare-cumpărare nr. 01, în baza căruia urma să achiziționeze

substanțe chimice, îngrășăminte, semințe, etc. Cu această ocazie a fost

încheiată Anexa 1 la respectivul contract de vânzare-cumpărare, prin care se

consemna că inculpatul lasă drept garanție, în vederea preîntâmpinării riscului

de neachitare la termen/insolvabilitate temporară/faliment, o filă C.E.C. și un

nr. de 4 bilete la ordin, semnate de acesta, urmând să fie completate de

administratorul T.M., după o prealabilă notificare. S-a menționat că inculpatul

A.G. nu dispunea de disponibil în cont la momentul încheierii contractului și

anexei.

Astfel, în perioada martie-aprilie

2009 SC A.S. SRL Focșani a livrat către societatea administrată de inculpat,

mărfuri în valoare totală de 532.670,45 lei. întrucât la data scadentă

inculpatul nu și-a onorat obligațiile contractuale, SC A.S. SRL Focșani, prin

adresa din 18 noiembrie 2009 i-a notificat valoarea debitului restant,

solicitându-i luarea tuturor măsurilor pentru achitarea acestuia, în caz

contrar, urmând a fi introduse în bancă instrumentele de plată lăsate drept

garanție. Constatând că inculpatul refuză plata oricărei sume de bani,

administratorul T.M. a completat biletul la ordin, cu suma de 1.000.000 lei ce

a fost refuzat la plată pentru lipsă disponibil. începând cu luna februarie

2010 SC A.S. SRL Focșani a introdus, la termenele stabilite, un număr de cinci

file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. In

aceste împrejurări, în cursul lunii iulie 2010 numitul T.M. a formulat plângere

penală prin care a solicitat cercetarea inculpatului pentm comiterea

infracțiunii de înșelăciune, precizând că se constituie parte civilă cu suma de

532.670,45 lei.

Audiat în cursul urmăririi penale

inculpatul A.G. a recunoscut și regretat fapta săvârșită, precizând că a emis

pentru fiecare lună câte o filă C.E.C., deși nu avea disponibil în cont, că

prin reeșalonare dorea să achite debitul restant și că în momentul

achiziționării mărfurilor de la SC A.S. SRL Focșani nu dispunea de posibilități

financiare.

În cursul cercetării judecătorești

inculpatul a recunoscut că a derulat operațiuni comerciale cu partea civilă

arătând că, înainte de această tranzacție, a avut o altă societate cu același

specific - achiziții de produse (imputuri) necesare pentru agricultură,

efectuând plăți de peste 400.000 euro.

Referitor la contractul și anexele

aferente, obiect al prezentei cercetări penale a arătat că acesta a fost

încheiat în aceleași condiții respectiv cu plata produselor la recoltare. Cum

în anul 2009 efectele crizei s-au resimțit și în planul activității societății

pe care o administra, a convenit cu reprezentantul părții civile să procedeze

la o reeșalonare a datoriei, încheind anexe la contract pentru ca ulterior să

se lase instrumente de plată (bilete la ordin, file C.E.C.) cu titlu de

garanție. A precizat că nu au existat intenții frauduloase la momentul

încheierii contractului, partea civilă fiind înștiințată de vânzarea societății

către o altă persoană. De asemenea, pe perioada derulării contractului a

procedat la o cesiune de creanță în favoarea părții civile, lucru dovedit cu

contractul de cesiune găsit la contabilitatea acesteia cu prilejul anchetei

judiciare.

În susținerea apărării sale a

solicitat proba cu acte, martori și expertiză financiară, acest ultim mijloc

probatoriu fiind respins ca neîntemeiat față de obiectivul solicitat de

inculpat prin apărător (diminuarea prejudiciului cu valoarea convenită de

inculpat în calitate de cedent într-un raport juridic de cesiune încheiat cu un

terț).

În cauză au fost audiați martorii S.V.,

P.I. și s-au depus înscrisuri în fotocopie: sentința comercială nr. 1175 din 03

noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, Raport dispus de lichidatorul SC K.I. SA

Focșani, cerere de atragere a răspunderii procesuale a administratorilor

(fîlele57,58,59,60,61 dosar fond), contract de vânzare-cumpărare din 13 ianuarie

2009, contract de cesiune de creanță înregistrat la nr. 49/1/480060 din M. Of.

partea a IV-a nr. 0684 din 08 martie 2010, diplomă de licență din 1 decembrie

1993 emisă de Universitatea de Științe Agronomice.

Valorificând probatoriul atât din faza

urmăririi penale, cât și pe cel administrat în cursul judecății, instanța a

apreciat că în cauză inculpatul A.G. nu a întrebuințat mijloace frauduloase

pentru a determina încheierea contractului implicit a actului adițional

subsecvent, acesta neputând fi executat din motive independente de voința sa.

In concret, pornind de la însăși plângerea și declarația părții vătămate T.M. -

reprezentantul legal al SC A.S. SRL Focșani s-a constatat că relația comercială

cu inculpatul s-a desfășurat în condițiile în care aceștia se cunoșteau de

aproximativ 6-7 ani de zile, generat de achiziționarea de bunuri. Pe acest fond

s-a arătat că la încheierea contractului cadru au fost lăsate părții civile cu

titlu de garanție instrumente de plată (o filă C.E.C. și un bilet la ordin).

Dat fiind că, urmare a notificării

făcute de partea civilă la 30 noiembrie 2009 a cunoscut lipsa de disponibil,

s-a acceptat de către acesta o reeșalonare a datoriilor pe baza încheierii unor

acte adiționale subsecvente. De altfel și în plângerea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Vrancea înregistrată la nr. 1702/P/2010 partea

vătămată/civilă în fapt a reclamat că a existat un refuz de plată pentru sume

de bani înscrise în instrumente de plată, alte detalii privind acuzații de

inducere în eroare nefiind descrise în conținutul sesizării.

Împrejurările invocate de partea

vătămată că nu i s-a adus la cunoștință de către inculpat că a cesionat

societatea unei alte persoane fapt care, în opinia sa, reprezintă un element de

amăgire în derularea contractului încheiat nu au fost reținute pentru argumente

de ordin probatoriu:

- declarația martorului S. (fost M.) V.

se coroborează cu declarația inculpatului și cu înscrisul aflat la fila 94

dosar fond, confirmă că din pimct de vedere legal cesiunea a fost înregistrată

și publicată în M. Of. la data de 08 martie 2010;

- din raportul lichidatorului judiciar

K. Ipurl Focșani (fila 57 dosar fond), la pct. 1 - prezentarea debitorului

rezultă că la data de 23 februarie 2011. termen fixat de judecătorul sindic,

administrarea societății a fost îndeplinită de către M.V. și A.G., procedura

insolvenței fiind începută la data de 03 noiembrie 2010;

- din același raport al lichidatorului

judiciar rezultă că una din cauzele care au generat încetarea de plăți a fost

neîncasarea creanțelor datorate de către terți;

- din înscrisul aflat la fila 59 dosar

fond reiese că SC A. SRL avea ca persoane chemate să răspundă personal în

condițiile art. 138 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței pe numiții M.V. și inculpatul A.G., la pct. 1 constatându-se faptul

că societatea deținea în patrimoniu la data de 31 decembrie 2009 active circulante

în sumă de 394.584 lei.

S-a apreciat că aceste din urmă două

aspecte confirmă apărarea inculpatului că la momentul încheierii actului

adițional din 29 ianuarie 2010 obligațiile asumate de inculpat aveau fundament

legal în sensul că avea de încasat creanțe și era încă administrator al

societății. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor

relatate de părți după notificarea din 18 decembrie 2009 acestea s-au întâlnit

.stabilind în cursul lunii decembrie modalitatea de continuare a contractului

încheiat. Din punct de vedere legal, chiar dacă în decembrie inculpatul a

început demersuri pentru cesionarea societății unei alte persoane, la data

încheierii actului adițional, respectiv în ianuarie 2010 avea calitate de

administrator și implicit active care să-i garanteze datorii de achitat. Pe de

altă parte s-a constatat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 21 din 01

noiembrie 2009 (fila 39 dosar fond) și contractul de cesiune (fila 46 dosar

fond) că inculpatul a vândut prin societatea sa către SC D. SRL Liești,

jud.Galati produse din cele achiziționate de la partea civilă, contravaloarea

acestora în cuantum de 345.864,84 lei, fiind cesionată în favoarea societății

parte civilă din prezenta cauză. Cele două înscrisuri au fost identificate de

către organele de control fiscal la societatea SC A.S. SRL.

De asemenea, s-a mai constatat că

partea civilă cunoștea la data încheierii actului adițional faptul că

inculpatul nu avea disponibilități financiare (la data de 07 decembrie 2009

introduce la plată Biletul la ordin lăsat garanție la încheierea contractului

din martie 2009, acesta fiind refuzat de bancă cu consecința intrării

inculpatului în incidență de plată). Cu toate acestea a acceptat din nou cu

titlu de garanție șase file C.E.C. față de care știa că există o interdicție

bancară (a se vedea Biletul la ordin din 30 noiembrie 2009.

Din înscrisurile aflate la filele

96-112 dosar urmărire penală rezultă că partea civilă prin reprezentant legal T.M.

a introdus la plată filele C.E.C. înainte de expirarea termenului de

prezentare, respectiv cele prevăzute prin act adițional (fila 92 dosar urmărire

penală).

În raport de aceste considerente de

ordin faptic, probatoriu, instanța a apreciat că beneficiarul acestor

instrumente de plată (file C.E.C.) în speță partea civilă prin reprezentant

legal, avea cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar

acoperirii acestora la tras, motiv pentru care faptele inculpatului se

circumscriu infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934.

Pentru aceste considerentele, în

condițiile art. 334 C. proc. pen., instanța a atras răspunderea penală a

inculpatului pentru fapte incriminate de legea cecului și nu pentru cele pentru

care a fost sesizată prin rechizitoriu.

Prin urmare, s-a apreciat că prin

efectul schimbării încadrării juridice, faptele inculpatului A.G. care, în

calitate de administrator al SC A. SRL Piscu a emis la data de 29 ianuarie 2010

șase file C.E.C. cu titlu de garanție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în

baza căruia a procedat la condamnarea inculpatului.

Reținând că nu există intenția de

inducere în eroare a părții civile la momentul încheierii contractului, dar și

al derulării acestuia în perioada martie-2009 - ianuarie 2010 (încheiere act

adițional), instanța a dispus achitarea inculpatuJui constatând că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (latura subiectivă)

prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

În ceea ce privește pretențiile civile

solicitate de partea civilă, instanța le-a apreciat ca fiind dovedite nefiind

contestate de inculpat, motiv pentru care, în condițiile art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu

partea responsabilă civilmente la plata acestora. Prin încheierea de ședință

din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea din

oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 80

din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr.

6106/91/2010, în sensul că :

„- În conținutul alin. (1), în loc de:

„Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare" s-a consemnat

„Condamnă pe inculpatul Argint prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934 la 1 (un) an închisoare".

După alin. (1) a fost introdus un nou

alin. cu următorul conținut: „Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta

incriminată la alin. (3) al.art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.".

Împotriva sentinței penale nr. 80 din 14

martie 2012 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea a invocat următoarele motive:

l. În mod greșit instanța a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. întrucât încadrarea juridică

dată faptei prin actul de sesizare este corectă raportat la conduita

inculpatului care a înstrăinat firma tară să-l anunțe pe reprezentantul părții

vătămate și a încheiat un act adițional de reeșalonare a debitului.

juridice și a achitării inculpatului pentru 215 alin. (3) C. pen. printr-o

încheiere de îndreptare eroare materială, este nelegală și în contradicție cu

dispozițiile art. 195-196 C. proc. pen.

încadrare juridică este corectă, pedeapsa stabilită este nelegală, omițându-se

aplicarea pedepsei amenzii, iar acțiunea civilă trebuia lăsată nesoluționată.

corect soluționată, întrucât partea civilă a solicitat și penalități de

întârziere în cuantum de 36.138,20 lei neacordate însă de instanță. S-a

solicitat, în situația în care se va aprecia că se impune condamnarea

inculpatului în încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, obligarea

inculpatului la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente a despăgubirilor

civile solicitate de către partea civilă, precum și cheltuielilor judiciare

către stat.

Suplimentar, procurorul de ședință a

invocat un nou motiv de apel, susținând că se impunea, chiar în noua încadrare

juridică dată faptei, reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen.,

S-a solicitat, în raport de motivul

invocat la pct. 2, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În subsidiar, s-a solicitat

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii descrisă în actul de

sesizare în încadrarea juridică reținută, la pedeapsa închisorii cu executare

efectivă, iar partea responsabilă civilmente să fie obligată în solidar cu

inculpatul și la plata despăgubirilor către partea civilă și a cheltuielilor

judiciare către stat.

La rândul său inculpatul a criticat

sentința penală pentru netemeinicie susținând că, față de datele care

caracterizează persoana sa, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre

minimul special prevăzut de lege, apreciind totodată că acțiunea civilă trebuia

lăsată nesoluționată.

Prin Decizia penală nr. 237/ A din 06

noiembrie 2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de

inculpatul A.G. împotriva sentinței penale nr. 80/14 martie 2012 a Tribunalului

Vrancea.

A desființat sentința penală nr. 80

din 14 martie 2012 și încheierea de ședință din 26 aprilie 2012 pronunțate de

Tribunalul Vrancea în Dosar penal nr. 6106/91/2010 și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță. A menținut actele procedurale efectuate până la

data de 14 martie 2012.

Procedând Ia schimbarea încadrării

juridice (nepusă în discuție) și la pronunțarea unei soluții de achitare

printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor

art. 345 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora instanța hotărăște prin

sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum și a

dispozițiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. și ale art. 334 C. proc. pen.

Schimbarea încadrării juridice și

pronunțarea unei soluții de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de

îndreptare a erorii materiale, soluția inițială neputând fî îndreptată pe calea

procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. Având în vedere că încadrarea

juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale

și totodată a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că

procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în

anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la

apărare al pârtilor cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind tară

relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară

sau mai gravă, Curtea a constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunțat asupra

fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că în situația dată, nu

se poate substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, tară a

încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților, cu

precădere al inculpatului, garanții care corespund și exigențelor art. 6 parag.

3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Instanța de rejudecare urmează să facă

mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și numai să condamne

ori să achite inculpatul, după caz. De asemenea, Curtea a hotărât ca instanța

de fond să administreze orice alte probe necesare pentru justa soluționare a

cauzei, atât pe latură penală, cât și civilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 237/ A

din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, a declarat recurs inculpatul A.G.

Apărătorul ales al recurentului

inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute de

art. 385 pct. 17 și 17 C. proc. pen., solicitându-se desființarea în întregime

a deciziei recurate și, în rejudecare, să se admită apelul inculpatului și să

se respingă apelul parchetului, pentru faptul că prin hotărâre s-a făcut o

greșită aplicarea legii:

- instanța de apel a reținut că

întreaga sentință devine criticabilă, prin prisma încheierii de îndreptare

eroare materială a Tribunalului Vrancea, considerându-se că aceasta nu trebuia

pronunțată în cauză;

- instanța de apel nu putea casa în

întregime sentința penală a încheierii de la fond, atâta timp cât pronunțarea

deciziei s-a raportat doar la pct. 2 al motivelor apelului parchetului;

- deși s-a admis apelul inculpatului,

în mod greșit instanța s-a raportat la cuprinsul încheierii menționate, fără a

se pronunța și a analiza aspectele invocate, respectiv cele care aveau legătură

directă cu faptele prevăzute de Legea nr. 59/1934, și nu cu încheierea din 26

aprilie 2012.

Analizând Decizia penală nr. 257/ A

din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, instanța urmează să admită calea de atac conform art. 385

1

pct.

2 lit. c) C. proc. pen.. pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

1

C. proc. pen.., când hotă rărea este contrară legii sau

când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Apărarea a invocat greșita aplicare a

legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea

cauzei spre rejudecare de către Tribunal.

Instanța de recurs constată că deși

soluția de pronunțare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de

eroare materială este greșită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea

rejudecării cauzei în apel și nu calea desființării sentinței și trimiterii

spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că a existat o cercetare

judecătorească în ceea ce privește fapta respectivă, iar părțile au pus

concluzii la instanța de fond cu privire la acuzația respectivă.

În cauză soluția de desființare cu

trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel de

schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de achitare, care nu

pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluția

inițială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C.

proc. pen. Instanța de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei

constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și totodată a

felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că procedura penală

prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a

căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților

cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind tară relevanță dacă schimbarea

încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă. Curtea a

constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în

cadrul procesual prevăzut de lege și că în situația dată, nu se poate substitui

primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la

apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților.

Instanța de recurs constată că

inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzațiile formulate împotriva

sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuția părților, care

au formulat concluzii, astfel că există o omisiune a instanței de fond de a se

pronunța pe calea prevăzută de lege asupra acuzațiilor și nu o încălcare a

regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin

reluarea procesului penal.

Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune

rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru

motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți

-nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta

și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către

instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există

vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

cu excepția cazului de necompetență când se dispune rejudecarea de către

instanța competentă.

Niciuna dintre ipotezele anterioare nu

este incidență în speță. Inculpatul a fost legal citat și a fost prezent fiind

audiat de către instanța de fond, iar nulitățile prevăzute de art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.. nu se referă Ia cazul de față, care privește pronunțarea

unei soluții incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare

materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile referitoare

la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea sunt prevăzute sub sancțiunea

nulității și dispozițiile referitoare la participarea procurorului, prezența

învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător atunci când

sunt obligatorii conform legii, precum și la întocmirea referatului de evaluare

în cauzele cu infractori minori. Pronunțarea unei soluții de achitare pe calea

unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulitățile

prevăzute de art. 197 C. proc. pen., astfel că având în vedere efectul

devolutiv al apelului, greșeala va fi îndreptată în rejudecarea de către

instanța în fața căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi

analizate și celelalte critici formulate de către recurenți.

Ca urmare a greșitei aplicări a legii,

decizia instanței de apel nu a soluționat fondul cauzei, nu a existat o

pronunțare asupra faptelor deduse judecății, Curtea rezumăndu-se la a trimite

cauza spre rejudecare la instanța de fond. In ipoteza lipsei unei hotărâri cu

privire la acuzațiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat de art.

385 pct. 17

1

C. proc. pen.. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei

fapte din actul de sesizare), soluția prevăzută de codul de procedură penală

este cea de la art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte va admite

recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din

06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Va casa decizia penală recurată și va

trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea apelurilor declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

Argint Ccani împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată și

trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudeearea apelurilor declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.^

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

aptfflie 2013,