ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1320/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penala și pentru cauze eu minori, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012 pronunțatei în Dosarul penal nr. 6106/91/2010 Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 (trei) ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL - prin lichidator SC K. I. SA Focșani la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă SC A.S. SRL Focșani cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1594/P/2010, înregistrat sub nr. 6106/91/2010, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al SC A. SRL Piscu, în perioada martie-aprilie 2009, cunoscând că nu dispune de posibilități financiare, a achiziționat produse de la SC A.S. SRL Focșani în valoare totală de 532.670,45 lei, pentru care a emis bilete la ordin și file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: La data de 19 februarie 2008 a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, sub nr. J 17/329/2008, SC A. SRL cu sediul în comuna Piscu, jud.Galați, avându-l ca administrator pe inculpatul A.G. În principal societatea avea ca obiect de activitate cultivarea plantelor tehnice. La data de 16 martie 2009 inculpatul a încheiat cu SC A.P.S. SRL Focșani, reprezentată de administratorul T.M., contractul de vânzare-cumpărare nr. 01, în baza căruia urma să achiziționeze substanțe chimice, îngrășăminte, semințe, etc. Cu această ocazie a fost încheiată Anexa 1 la respectivul contract de vânzare-cumpărare, prin care se consemna că inculpatul lasă drept garanție, în vederea preîntâmpinării riscului de neachitare la termen/insolvabilitate temporară/faliment, o filă C.E.C.

și un nr. de 4 bilete la ordin, semnate de acesta, urmând să fie completate de administratorul T.M., după o prealabilă notificare. S-a menționat că inculpatul A.G. nu dispunea de disponibil în cont la momentul încheierii contractului și anexei. Astfel, în perioada martie-aprilie 2009 SC A.S. SRL Focșani a livrat către societatea administrată de inculpat, mărfuri în valoare totală de 532.670,45 lei. întrucât la data scadentă inculpatul nu și-a onorat obligațiile contractuale, SC A.S. SRL Focșani, prin adresa din 18 noiembrie 2009 i-a notificat valoarea debitului restant, solicitându-i luarea tuturor măsurilor pentru achitarea acestuia, în caz contrar, urmând a fi introduse în bancă instrumentele de plată lăsate drept garanție.

Constatând că inculpatul refuză plata oricărei sume de bani, administratorul T.M. a completat biletul la ordin, cu suma de 1.000.000 lei ce a fost refuzat la plată pentru lipsă disponibil. începând cu luna februarie 2010 SC A.S. SRL Focșani a introdus, la termenele stabilite, un număr de cinci file C.E.C. ce au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. In aceste împrejurări, în cursul lunii iulie 2010 numitul T.M. a formulat plângere penală prin care a solicitat cercetarea inculpatului pentm comiterea infracțiunii de înșelăciune, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 532.670,45 lei. Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul A.G. a recunoscut și regretat fapta săvârșită, precizând că a emis pentru fiecare lună câte o filă C.E.C., deși nu avea disponibil în cont, că prin reeșalonare dorea să achite debitul restant și că în momentul achiziționării mărfurilor de la SC A.S.

SRL Focșani nu dispunea de posibilități financiare. În cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a derulat operațiuni comerciale cu partea civilă arătând că, înainte de această tranzacție, a avut o altă societate cu același specific - achiziții de produse (imputuri) necesare pentru agricultură, efectuând plăți de peste 400.000 euro. Referitor la contractul și anexele aferente, obiect al prezentei cercetări penale a arătat că acesta a fost încheiat în aceleași condiții respectiv cu plata produselor la recoltare. Cum în anul 2009 efectele crizei s-au resimțit și în planul activității societății pe care o administra, a convenit cu reprezentantul părții civile să procedeze la o reeșalonare a datoriei, încheind anexe la contract pentru ca ulterior să se lase instrumente de plată (bilete la ordin, file C.E.C.) cu titlu de garanție.

A precizat că nu au existat intenții frauduloase la momentul încheierii contractului, partea civilă fiind înștiințată de vânzarea societății către o altă persoană. De asemenea, pe perioada derulării contractului a procedat la o cesiune de creanță în favoarea părții civile, lucru dovedit cu contractul de cesiune găsit la contabilitatea acesteia cu prilejul anchetei judiciare. În susținerea apărării sale a solicitat proba cu acte, martori și expertiză financiară, acest ultim mijloc probatoriu fiind respins ca neîntemeiat față de obiectivul solicitat de inculpat prin apărător (diminuarea prejudiciului cu valoarea convenită de inculpat în calitate de cedent într-un raport juridic de cesiune încheiat cu un terț).

În cauză au fost audiați martorii S.V., P.I. și s-au depus înscrisuri în fotocopie: sentința comercială nr. 1175 din 03 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, Raport dispus de lichidatorul SC K.I. SA Focșani, cerere de atragere a răspunderii procesuale a administratorilor (fîlele57,58,59,60,61 dosar fond), contract de vânzare-cumpărare din 13 ianuarie 2009, contract de cesiune de creanță înregistrat la nr. 49/1/480060 din M. Of. partea a IV-a nr. 0684 din 08 martie 2010, diplomă de licență din 1 decembrie 1993 emisă de Universitatea de Științe Agronomice. Valorificând probatoriul atât din faza urmăririi penale, cât și pe cel administrat în cursul judecății, instanța a apreciat că în cauză inculpatul A.G.

nu a întrebuințat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului implicit a actului adițional subsecvent, acesta neputând fi executat din motive independente de voința sa. In concret, pornind de la însăși plângerea și declarația părții vătămate T.M. - reprezentantul legal al SC A.S. SRL Focșani s-a constatat că relația comercială cu inculpatul s-a desfășurat în condițiile în care aceștia se cunoșteau de aproximativ 6-7 ani de zile, generat de achiziționarea de bunuri. Pe acest fond s-a arătat că la încheierea contractului cadru au fost lăsate părții civile cu titlu de garanție instrumente de plată (o filă C.E.C. și un bilet la ordin). Dat fiind că, urmare a notificării făcute de partea civilă la 30 noiembrie 2009 a cunoscut lipsa de disponibil, s-a acceptat de către acesta o reeșalonare a datoriilor pe baza încheierii unor acte adiționale subsecvente.

De altfel și în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea înregistrată la nr. 1702/P/2010 partea vătămată/civilă în fapt a reclamat că a existat un refuz de plată pentru sume de bani înscrise în instrumente de plată, alte detalii privind acuzații de inducere în eroare nefiind descrise în conținutul sesizării. Împrejurările invocate de partea vătămată că nu i s-a adus la cunoștință de către inculpat că a cesionat societatea unei alte persoane fapt care, în opinia sa, reprezintă un element de amăgire în derularea contractului încheiat nu au fost reținute pentru argumente de ordin probatoriu: - declarația martorului S. (fost M.) V. se coroborează cu declarația inculpatului și cu înscrisul aflat la fila 94 dosar fond, confirmă că din pimct de vedere legal cesiunea a fost înregistrată și publicată în M. Of.

la data de 08 martie 2010; - din raportul lichidatorului judiciar K. Ipurl Focșani (fila 57 dosar fond), la pct. 1 - prezentarea debitorului rezultă că la data de 23 februarie 2011. termen fixat de judecătorul sindic, administrarea societății a fost îndeplinită de către M.V. și A.G., procedura insolvenței fiind începută la data de 03 noiembrie 2010; - din același raport al lichidatorului judiciar rezultă că una din cauzele care au generat încetarea de plăți a fost neîncasarea creanțelor datorate de către terți; - din înscrisul aflat la fila 59 dosar fond reiese că SC A. SRL avea ca persoane chemate să răspundă personal în condițiile art. 138 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței pe numiții M.V.

și inculpatul A.G., la pct. 1 constatându-se faptul că societatea deținea în patrimoniu la data de 31 decembrie 2009 active circulante în sumă de 394.584 lei. S-a apreciat că aceste din urmă două aspecte confirmă apărarea inculpatului că la momentul încheierii actului adițional din 29 ianuarie 2010 obligațiile asumate de inculpat aveau fundament legal în sensul că avea de încasat creanțe și era încă administrator al societății. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor relatate de părți după notificarea din 18 decembrie 2009 acestea s-au întâlnit .stabilind în cursul lunii decembrie modalitatea de continuare a contractului încheiat. Din punct de vedere legal, chiar dacă în decembrie inculpatul a început demersuri pentru cesionarea societății unei alte persoane, la data încheierii actului adițional, respectiv în ianuarie 2010 avea calitate de administrator și implicit active care să-i garanteze datorii de achitat.

Pe de altă parte s-a constatat din contractul de vânzare-cumpărare nr. 21 din 01 noiembrie 2009 (fila 39 dosar fond) și contractul de cesiune (fila 46 dosar fond) că inculpatul a vândut prin societatea sa către SC D. SRL Liești, jud.Galati produse din cele achiziționate de la partea civilă, contravaloarea acestora în cuantum de 345.864,84 lei, fiind cesionată în favoarea societății parte civilă din prezenta cauză. Cele două înscrisuri au fost identificate de către organele de control fiscal la societatea SC A.S. SRL. De asemenea, s-a mai constatat că partea civilă cunoștea la data încheierii actului adițional faptul că inculpatul nu avea disponibilități financiare (la data de 07 decembrie 2009 introduce la plată Biletul la ordin lăsat garanție la încheierea contractului din martie 2009, acesta fiind refuzat de bancă cu consecința intrării inculpatului în incidență de plată).

Cu toate acestea a acceptat din nou cu titlu de garanție șase file C.E.C. față de care știa că există o interdicție bancară (a se vedea Biletul la ordin din 30 noiembrie 2009. Din înscrisurile aflate la filele 96-112 dosar urmărire penală rezultă că partea civilă prin reprezentant legal T.M. a introdus la plată filele C.E.C. înainte de expirarea termenului de prezentare, respectiv cele prevăzute prin act adițional (fila 92 dosar urmărire penală). În raport de aceste considerente de ordin faptic, probatoriu, instanța a apreciat că beneficiarul acestor instrumente de plată (file C.E.C.) în speță partea civilă prin reprezentant legal, avea cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestora la tras, motiv pentru care faptele inculpatului se circumscriu infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Pentru aceste considerentele, în condițiile art. 334 C. proc. pen., instanța a atras răspunderea penală a inculpatului pentru fapte incriminate de legea cecului și nu pentru cele pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu. Prin urmare, s-a apreciat că prin efectul schimbării încadrării juridice, faptele inculpatului A.G. care, în calitate de administrator al SC A. SRL Piscu a emis la data de 29 ianuarie 2010 șase file C.E.C. cu titlu de garanție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia a procedat la condamnarea inculpatului.

Reținând că nu există intenția de inducere în eroare a părții civile la momentul încheierii contractului, dar și al derulării acestuia în perioada martie-2009 - ianuarie 2010 (încheiere act adițional), instanța a dispus achitarea inculpatuJui constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (latura subiectivă) prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. În ceea ce privește pretențiile civile solicitate de partea civilă, instanța le-a apreciat ca fiind dovedite nefiind contestate de inculpat, motiv pentru care, în condițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora. Prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc.

pen. s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 80 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 6106/91/2010, în sensul că : „- În conținutul alin. (1), în loc de: „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare" s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul Argint prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la 1 (un) an închisoare". După alin. (1) a fost introdus un nou alin. cu următorul conținut: „Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta incriminată la alin. (3) al.art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.". Împotriva sentinței penale nr. 80 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a invocat următoarele motive: l. În mod greșit instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. întrucât încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare este corectă raportat la conduita inculpatului care a înstrăinat firma tară să-l anunțe pe reprezentantul părții vătămate și a încheiat un act adițional de reeșalonare a debitului.

2. Procedura schimbării încadrării juridice și a achitării inculpatului pentru 215 alin. (3) C. pen. printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, este nelegală și în contradicție cu dispozițiile art. 195-196 C. proc. pen. 3. Chiar dacă s-ar accepta că noua încadrare juridică este corectă, pedeapsa stabilită este nelegală, omițându-se aplicarea pedepsei amenzii, iar acțiunea civilă trebuia lăsată nesoluționată. 4. Latura civilă a cauzei nu este corect soluționată, întrucât partea civilă a solicitat și penalități de întârziere în cuantum de 36.138,20 lei neacordate însă de instanță. S-a solicitat, în situația în care se va aprecia că se impune condamnarea inculpatului în încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, obligarea inculpatului la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente a despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă, precum și cheltuielilor judiciare către stat.

Suplimentar, procurorul de ședință a invocat un nou motiv de apel, susținând că se impunea, chiar în noua încadrare juridică dată faptei, reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., S-a solicitat, în raport de motivul invocat la pct. 2, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În subsidiar, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii descrisă în actul de sesizare în încadrarea juridică reținută, la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, iar partea responsabilă civilmente să fie obligată în solidar cu inculpatul și la plata despăgubirilor către partea civilă și a cheltuielilor judiciare către stat.

La rândul său inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie susținând că, față de datele care caracterizează persoana sa, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, apreciind totodată că acțiunea civilă trebuia lăsată nesoluționată. Prin Decizia penală nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale nr. 80/14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea. A desființat sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012 și încheierea de ședință din 26 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Vrancea în Dosar penal nr. 6106/91/2010 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A menținut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie 2012. Procedând Ia schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuție) și la pronunțarea unei soluții de achitare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum și a dispozițiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. și ale art. 334 C. proc. pen. Schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluția inițială neputând fî îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc.

pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și totodată a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al pârtilor cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind tară relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, Curtea a constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că în situația dată, nu se poate substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, tară a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților, cu precădere al inculpatului, garanții care corespund și exigențelor art. 6 parag.

3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Instanța de rejudecare urmează să facă mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și numai să condamne ori să achite inculpatul, după caz. De asemenea, Curtea a hotărât ca instanța de fond să administreze orice alte probe necesare pentru justa soluționare a cauzei, atât pe latură penală, cât și civilă. Împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.G. Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute de art. 385 pct. 17 și 17 C. proc.

pen., solicitându-se desființarea în întregime a deciziei recurate și, în rejudecare, să se admită apelul inculpatului și să se respingă apelul parchetului, pentru faptul că prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicarea legii: - instanța de apel a reținut că întreaga sentință devine criticabilă, prin prisma încheierii de îndreptare eroare materială a Tribunalului Vrancea, considerându-se că aceasta nu trebuia pronunțată în cauză; - instanța de apel nu putea casa în întregime sentința penală a încheierii de la fond, atâta timp cât pronunțarea deciziei s-a raportat doar la pct. 2 al motivelor apelului parchetului; - deși s-a admis apelul inculpatului, în mod greșit instanța s-a raportat la cuprinsul încheierii menționate, fără a se pronunța și a analiza aspectele invocate, respectiv cele care aveau legătură directă cu faptele prevăzute de Legea nr. 59/1934, și nu cu încheierea din 26 aprilie 2012. Analizând Decizia penală nr. 257/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța urmează să admită calea de atac conform art. 385 1 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen.. pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 1 C. proc. pen.., când hotă rărea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Apărarea a invocat greșita aplicare a legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de către Tribunal. Instanța de recurs constată că deși soluția de pronunțare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este greșită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel și nu calea desființării sentinței și trimiterii spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în ceea ce privește fapta respectivă, iar părțile au pus concluzii la instanța de fond cu privire la acuzația respectivă.

În cauză soluția de desființare cu trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel de schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluția inițială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. Instanța de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și totodată a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind tară relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă.

Curtea a constatat că în fapt Tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că în situația dată, nu se poate substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților. Instanța de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzațiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuția părților, care au formulat concluzii, astfel că există o omisiune a instanței de fond de a se pronunța pe calea prevăzută de lege asupra acuzațiilor și nu o încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin reluarea procesului penal.

Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți -nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de necompetență când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidență în speță.

Inculpatul a fost legal citat și a fost prezent fiind audiat de către instanța de fond, iar nulitățile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.. nu se referă Ia cazul de față, care privește pronunțarea unei soluții incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile referitoare la participarea procurorului, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător atunci când sunt obligatorii conform legii, precum și la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Pronunțarea unei soluții de achitare pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulitățile prevăzute de art. 197 C. proc. pen., astfel că având în vedere efectul devolutiv al apelului, greșeala va fi îndreptată în rejudecarea de către instanța în fața căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi analizate și celelalte critici formulate de către recurenți. Ca urmare a greșitei aplicări a legii, decizia instanței de apel nu a soluționat fondul cauzei, nu a existat o pronunțare asupra faptelor deduse judecății, Curtea rezumăndu-se la a trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. In ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzațiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat de art. 385 pct. 17 1 C. proc.

pen.. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte din actul de sesizare), soluția prevăzută de codul de procedură penală este cea de la art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Argint Ccani împotriva Deciziei penale nr. 237/ A din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudeearea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.G. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.^ Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aptfflie 2013,