ÎCCJ, decizie (scj.ro #83710)

Apel. Desființarea sentinței primei instanțe. Rejudecare Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul Indice alfabetic: Drept procesual penal - apel C. proc. pen., art. 195, art. 379 pct. 2 lit. b) În conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, numai dacă judecarea cauzei în primă instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate sau dacă există unul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) din același cod, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

În raport cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul în care, în mod greșit, prima instanță a pronunțat o soluție de achitare - pentru o faptă cu privire la care a efectuat cercetarea judecătorească și cu privire la care părțile au pus concluzii - pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, în procedura reglementată în art. 195 C. proc. pen., îndreptarea acestei erori de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel, iar nu pe calea desființării sentinței și a trimiterii spre rejudecare la prima instanță. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1320 din 16 aprilie 2013 Prin sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G.

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială A. - prin lichidator societatea comercială K., la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă societatea comercială S. cu titlu de despăgubiri civile.

Prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 80 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în sensul că: „ - în conținutul alineatului 1, în loc de: „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. ( 2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare” s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.” După alineatul 1 a fost introdus un nou alineat cu următorul conținut: „Achită pe inculpatul A.G.

pentru fapta incriminată la alin. (3) al art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.” Prin decizia penală nr. 237/A din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul A.G., a desființat sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012 și încheierea de ședință din 26 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A menținut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie 2012. Procedând la schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuție) și la pronunțarea unei soluții de achitare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., conform cărora instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului , pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum și a dispozițiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. și ale art. 334 C. proc. pen. Schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluția inițială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile , ținând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților, cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind fără relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, curtea de apel a constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunțai asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că, în situația dată, nu se poate substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților, cu precădere al inculpatului, garanții care corespund și exigențelor art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.G. Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute, între altele, în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. Analizând decizia nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, instanța urmează să admită calea de atac conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii: Apărarea a invocat greșita aplicare a legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de către tribunal. Instanța de recurs constată că, deși soluția de pronunțare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este greșită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel și nu pe calea desființării sentinței și trimiterii spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în ceea ce privește fapta respectivă, iar părțile au pus concluzii la instanța de fond cu privire la acuzația respectivă . În cauză, soluția de desființare cu trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel, de schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluția inițială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc.

pen. Instanța de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților, cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind fără relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă. Curtea de apel constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că, în situația dată, nu se poate substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților.

Instanța de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzațiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuția părților, care au formulat concluzii , astfel că există o omisiune a instanței de fond de a se pronunța pe calea prevăzută de lege asupra acuzațiilor și nu o încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin reluarea procesului penal. Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidență în speță. Inculpatul a fost legal citat și a fost prezent, fiind audiat de către instanța de fond, iar nulitățile prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu se referă la cazul de față, care privește pronunțarea unei soluții incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen, dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității . De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile referitoare la participarea procurorului, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, atunci când sunt obligatorii conform legii , precum și la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Pronunțarea unei soluții de achitare pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulitățile prevăzute în art. 197 C. proc. pen., astfel că, având în vedere efectul devolutiv al apelului , greșeala va fi îndreptată în rejudecarea de către instanța în fața căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi analizate și celelalte critici formulate de către recurenți.

Ca urmare a greșitei aplicări a legii, decizia instanței de apel nu a soluționat fondul cauzei, nu a existat o pronunțare asupra faptelor deduse judecății, curtea de apel rezumându-se la a trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. În ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzațiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte din actul de sesizare), soluția prevăzută de Codul de procedură penală este cea de la art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia penală recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea apelurilor declarate de procuror și inculpatul A.G.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se abrogă.