ÎCCJ, decizie (scj.ro #83710)

Apel.

Desființarea sentinței primei instanțe. Rejudecare

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

apel

C. proc. pen.,

art. 195, art. 379 pct. 2 lit. b)

În

conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de

apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către

instanța a cărei hotărâre a fost desființată, numai dacă judecarea cauzei în

primă instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate sau dacă există unul dintre cazurile de nulitate

prevăzute în art. 197 alin. (2) din același cod, cu excepția cazului de

necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

În

raport cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul în care,

în mod greșit, prima instanță a pronunțat o soluție de achitare - pentru o

faptă cu privire la care a efectuat cercetarea judecătorească și cu privire la

care părțile au pus concluzii - pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii

materiale, în procedura reglementată în art. 195 C. proc. pen., îndreptarea acestei erori de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel,

iar nu pe calea desființării sentinței și a trimiterii spre rejudecare la prima

instanță.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1320 din 16 aprilie 2013

Prin sentința penală nr. 80 din 14 martie 2012, Tribunalul

Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G.

prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

pedepsei accesorii.

A fost obligat

inculpatul,

în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială A. - prin

lichidator societatea comercială K., la plata sumei de 532.670,45 lei către partea

civilă societatea comercială S. cu titlu de despăgubiri

civile.

Prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul

sentinței penale nr. 80 din 14 martie

2012

pronunțată de Tribunalul Vrancea, în sensul că:

„ - în conținutul alineatului 1, în loc de: „Condamnă pe

inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

înșelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin.

(

2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an

închisoare” s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, art.

215

alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.”

După alineatul 1 a fost introdus un nou alineat cu următorul

conținut:

„Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta incriminată la alin. (3)

al art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen.”

Prin decizia penală nr. 237/A din 6 noiembrie 2012, Curtea de

Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis

apelurile declarate de procuror și de inculpatul A.G., a desființat sentința

penală nr. 80 din 14 martie 2012 și încheierea de ședință din 26 aprilie 2012

pronunțate de Tribunalul Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță. A menținut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie

2012.

Procedând la schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuție)

și la pronunțarea unei soluții de achitare printr-o încheiere de îndreptare a

erorii materiale dată în camera de consiliu, instanța de fond a pronunțat o

hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., conform cărora instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse

inculpatului

,

pronunțând, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum și a

dispozițiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. și ale art. 334 C. proc. pen.

Schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de

achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale,

soluția inițială

neputând fi

îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului

juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei

aplicabile

,

ținând cont că procedura

penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite

condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare

al părților, cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind fără relevanță dacă

schimbarea încadrării juridice

privește

o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, curtea de apel a constatat că, în fapt,

tribunalul nu s-a pronunțai asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut

de lege și că, în situația dată, nu se poate substitui primei instanțe, chiar

dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și

dreptul la o cale

de atac al părților, cu

precădere al inculpatului, garanții care corespund și

exigențelor art.

6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul

A.G.

Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele

recursului formulat sunt cele prevăzute, între altele, în art. 385

9

alin. (1)

pct.

17

2

C. proc. pen.

Analizând decizia nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, instanța urmează să admită

calea de atac conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o

greșită aplicare a legii:

Apărarea a invocat greșita aplicare a legii cu privire la art.

379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de

către tribunal.

Instanța de recurs constată că, deși soluția de pronunțare a

unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este

greșită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în

apel și nu pe calea desființării sentinței și trimiterii spre rejudecare la

instanța de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în

ceea ce privește fapta respectivă, iar părțile au pus concluzii la instanța de

fond cu privire la acuzația respectivă

.

În cauză, soluția de desființare cu

trimitere este determinată, conform

considerentelor deciziei din

apel, de schimbarea încadrării juridice și pronunțarea unei soluții de

achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii

materiale, soluția inițială neputând fi îndreptată pe calea procedurii

prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Instanța de apel a considerat că încadrarea

juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic

al răspunderii penale și, totodată, a

felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ținând cont că procedura penală

prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiții a

căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al

părților, cât și al soluționării corecte a cauzei, fiind fără relevanță dacă schimbarea

încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă. Curtea de

apel constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei

în cadrul procesual prevăzut de lege și că, în situația dată, nu se poate

substitui primei instanțe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca

dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părților.

Instanța de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză

cu privire la acuzațiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare

juridică a fost pusă în discuția părților, care au formulat concluzii

,

astfel că există o omisiune a instanței

de fond de a se pronunța pe calea prevăzută de lege asupra acuzațiilor și nu o

încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât

prin reluarea procesului penal.

Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel

desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța

a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea

instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată,

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost

desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de

nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de necompetență,

când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidență în speță.

Inculpatul a fost legal citat și a fost prezent, fiind audiat de către instanța

de fond, iar nulitățile prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu se

referă la cazul de față, care privește pronunțarea unei soluții incompatibile

cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197

alin. (2) C. proc. pen, dispozițiile referitoare la competența după materie sau

după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la

publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității

.

De asemenea, sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității și dispozițiile referitoare la participarea procurorului,

prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător,

atunci când sunt obligatorii conform legii

,

precum și la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori

minori. Pronunțarea unei soluții de achitare pe calea unei încheieri de

îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulitățile prevăzute în art.

197 C. proc. pen., astfel că, având în vedere efectul devolutiv al apelului

,

greșeala va fi îndreptată în rejudecarea

de către instanța în fața căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când

vor fi analizate și celelalte critici formulate de către recurenți.

Ca urmare a greșitei aplicări a legii, decizia instanței de apel

nu a soluționat fondul cauzei, nu a existat o pronunțare asupra faptelor deduse

judecății, curtea de apel rezumându-se la a trimite cauza spre rejudecare la

instanța de fond. În ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzațiile

formulate împotriva inculpatului, caz reglementat în art. 385

9

alin.

(1) pct. 10 C. proc. pen. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte din

actul de sesizare), soluția prevăzută de Codul de procedură penală este cea de

la art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei nr. 237/A din 6

noiembrie

2012

a Curții de Apel

Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia penală

recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea

apelurilor declarate de procuror și inculpatul A.G.

Notă:

Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se abrogă.