ÎCCJ, decizie (scj.ro #84111)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84111) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Apel.

Soluții. Admiterea apelului, desființarea sentinței și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

apel

C.

proc

.

pen

.,

art. 379 pct.

2 lit. b)

Instanța de apel, admițând apelul și

desființând sentința primei instanțe, poate dispune rejudecarea cauzei de către

instanța a cărei hotărâre a fost desființată, conform art. 379 pct. 2 lit. b)

C.

proc

.

pen

., numai pentru

motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți

nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, precum și

atunci când constată existența unuia dintre cazurile de nulitate absolută

prevăzute în art. 197 alin. (2) C.

proc

.

pen

., cu excepția cazului de

necompetență

,

caz în care se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Prin urmare, decizia instanței de apel, prin

care se dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost

desființată, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc

.

pen

., pentru motive de nulitate relativă, constând în

încălcări ale dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului

penal, este nelegală.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 4016 din 4 decembrie 2008

Prin rechizitoriul nr. 550/P din 3 iunie 2005 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Tulcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

A.C., P.E., N.G., A.G., N.B., N.T., T.L., I.N. și C.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C.

pen

., violare de domiciliu

prevăzută în art. 192 C.

pen

., distrugere prevăzută

în art. 217 alin. (1) C.

pen

. și asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută în art. 323 alin. (2) C.

pen

., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

. pentru inculpații A.C. și A.G.

Prin sentința penală nr. 208 din 24 octombrie 2006

pronunțată de Tribunalul Tulcea, inculpații au fost condamnați de instanța de

fond pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel: I.N., A.C. și C.C. la

pedepse a câte 8 ani închisoare fiecare, iar inculpații N.T., N.B., N.G., P.E.,

A.G. și T.L. la pedepse a câte 7 ani închisoare fiecare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută în art. 192

alin. (2) C.

pen

., inculpații I.N. și C.C. au fost

condamnați

la pedepse a câte 4 ani

închisoare fiecare, iar ceilalți inculpați, la pedepse a câte 3 ani închisoare

fiecare.

S-a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților,

pentru

infracțiunea prevăzută în art.

217 alin. (1) C.

pen

. și s-a dispus achitarea

inculpaților în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

. pentru infracțiunea prevăzută în art. 323 alin.

(2) C.

pen

.

Prin decizia nr. 75/P din 27 iunie 2008, Curtea de Apel

Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a

admis apelurile formulate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 208 din

24 octombrie 2006 a Tribunalului Tulcea, a desființat sentința și a trimis

cauza spre rejudecare primei instanțe pentru respectarea dispozițiilor

referitoare la desfășurarea procesului penal.

În esență, instanța de apel a reținut că, în raport cu contradicțiile

între probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare

judecătorească, a fost vătămat dreptul la apărare și dreptul la un proces

echitabil, cu consecința interpretării greșite a probelor.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs procurorul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea

cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de

inculpați.

În drept, procurorul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C.

proc

.

pen

., referitoare la situația când dispozitivul hotărârii

nu se înțelege.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul formulat de procuror este fondat.

Admițând apelurile formulate de inculpați împotriva

sentinței penale nr. 208 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Tulcea, Curtea de

Apel Constanța a desființat sentința și a dispus rejudecarea cauzei de către

prima instanță „pentru respectarea dispozițiilor referitoare la desfășurarea

procesului penal.”

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că în cauză există mari contradicții între probele administrate în cele

două faze ale procesului penal, contradicții care impuneau confruntări și

luarea unor declarații suplimentare, că nu a fost respectat dreptul la un

proces echitabil, părțile neavând acces la probele strânse de procuror,

înregistrarea defectuoasă a desfășurării procesului penal de către prima

instanță, împrejurări care au avut drept consecință lipsirea inculpaților de un

proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 3 lit. d) al Convenției europene

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția

pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc

.

pen

.

Potrivit acestui text de lege, instanța de apel desființează

sentința primei instanțe și dispune rejudecarea cauzei de către aceasta atunci

când judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care,

legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre aceasta.

Se mai poate dispune rejudecarea cauzei de către prima

instanță și atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută

reglementate în art. 197 alin. (2) C.

proc

.

pen

., cu excepția cazului de

necompetență

,

situație în care rejudecarea cauzei se va face de instanța competentă, potrivit

legii.

Cazurile de nulitate absolută prevăzute în art. 197 alin.

(2) C.

proc

.

pen

. se referă

la sesizarea instanței, compunerea acesteia, publicitatea ședinței de judecată,

participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului,

asistarea

acestora de către apărător,

când sunt obligatorii, potrivit legii, și la efectuarea referatului de evaluare

în cauzele cu infractori minori.

Se constată că

niciunul

din

cazurile, expres și limitativ prevăzute în art. 197 alin. (2) C.

proc

.

pen

., nu se regăsesc în

cauză, iar mai mult decât atât nici instanța de apel nu face vreo referire

concretă la o astfel de situație (cu excepția faptului că în finalul

considerentelor citează dispozițiile art. 197 alin. 2 C.

proc

.

pen

., doar generic, fără a particulariza

niciunul

din aceste cazuri).

Toate împrejurările menționate de către instanță care au

condus, în opinia acesteia, la desființarea hotărârii tribunalului și

rejudecarea cauzei, pot fi considerate ca încălcări ale dispozițiilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrage nulitatea

relativă a hotărârii, cu condiția producerii unei vătămări.

Însă, fiind nulități relative, acestea pot fi invocate numai

în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de

judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

Ori, în cauză, se observă că, deși instanța nu a avut

niciun

temei legal, a dispus rejudecarea cauzei „pentru

respectarea dispozițiilor referitoare la desfășurarea procesului penal”, fără a

indica dacă au fost încălcate și care sunt acelea.

Potrivit art. 371 C.

proc

.

pen

., apelul fiind o cale de atac devolutivă, instanța este

obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, având

posibilitatea să administreze orice probă necesară aflării adevărului.

În cauză, se observă că instanța de apel a administrat probe

la solicitarea părților, a

reascultat

inculpații și a

avut posibilitatea legală să pronunțe o hotărâre prin care să înlăture

„greșelile” primei instanțe referitoare la „desfășurarea procesului penal.”

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată,

pe de o parte, că dispozitivul hotărârii instanței de apel nu se înțelege,

având în vedere că deși s-a dispus rejudecarea cauzei „pentru respectarea

dispozițiilor referitoare la desfășurarea procesului penal”, nu s-a precizat

dacă la prima instanță au fost încălcate astfel de dispoziții și care sunt

acelea.

Pe de altă parte, se constată, între considerentele deciziei

și dispozitivul acesteia, că există o contradicție. Această contradicție

rezultă din împrejurările care au fost invocate de instanță pentru soluția

adoptată (existența contradicțiilor dintre probele administrate,

înregistrarea defectuoasă a ședinței de

judecată etc.), motive care puteau atrage o nulitate relativă dacă se dovedea

existența unei vătămări care nu putea fi înlăturată decât prin refacerea

actului (de altfel, chiar instanța de apel prin administrarea de noi probe și

reaudierea inculpaților a avut posibilitatea să rezolve problema contrarietății

probelor) și din dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc

.

pen

. care prevăd că desființarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la

aceeiași

instanță se poate

dispune numai în cazurile reglementate în art. 197 alin. (2) C.

proc

.

pen

., care au fost anterior

arătate și care nu se regăsesc în considerentele deciziei atacate.

În raport cu aceste motive, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc

.

pen

., a admis recursul declarat de procuror împotriva

deciziei nr. 75/P din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, Secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, a casat în totalitate decizia

recurată

și a trimis cauza spre continuarea judecării

apelurilor inculpaților împotriva sentinței penale nr. 208 din 24 octombrie

2006 la aceeași instanță.