ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2008

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 936 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.R.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., față de SC L.S.C. SRL În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., fată de SC T.B.D. SRL În baza art. 84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul B.R.Ș., la 2 pedepse a câte un an închisoare, pentru infracțiunile săvârșite fată de părțile civile SC L.S.C.

SRL și SC T.B.D. SRL. Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenția asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a atras atenția asupra art. 84 si art. 85 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi, la data de 12 septembrie 2004. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 417.486,37 lei despăgubiri civile către partea civilă SC L.S.C.

SRL. S-a luat act că partea civilă SC T.B.D. SRL și-a retras cererea de constituire de parte civilă, la data de 27 iulie 2006. În baza art. 163 și următoarele C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra apartamentului situat în str. Horia, Cloșca si Crișan, Județul Vrancea și autoturismului Volkswagen. În baza art. 348 cu aplicarea art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C. seria BB 01055509, BB 30001055510, BB 30001055511, BB 30001055512, BB 30001055513, BB 30001055514, BB 30001055515, BB 30001055516, BB 300001055502. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în cursul anului 2003, inculpatul B.R.Ș.

a achiziționat marfă (țigări românești) de la SC L.S.C. SRL, în calitate de administrator al SC E.I. SRL, iar pentru plata contravalorii mărfii, acesta a emis un număr de 8 file C.E.C. pentru care B.C.R. a înscris refuzul de plată pentru lipsă totală de disponibil, instituindu-se pentru client interdicția bancară. Tot în cursul anului 2003, inculpatul, în aceeași calitate de administrator al SC E.I. SRL, a derulat relații comerciale cu SC T.B.D. SRL, în valoare de 2.466.154.451 ROL, pentru care a achitat o mică parte iar pentru diferență a emis o filă C.E.C. B.C.R., de asemenea, fără disponibil. Din analiza înscrisurilor a rezultat că filele C.E.C. au reprezentat instrumente de garantare a plăților și nu instrumente de plată în condițiile în care cele două părți civile cunoșteau că la data eliberării filelor C.E.C.

acestea nu au fost completate cu sumele datorate, dar au fost semnate si ștampilate de inculpat, care nu avea disponibil în cont. Filele C.E.C. au fost eliberate într-o singură tranșă, ceea ce duce la concluzia că beneficiarii plăților au cunoscut faptul că nu există disponibil în cont, dar au admis eliberarea filelor, ca o garanție a plății eșalonate. Din probe nu a rezultat că inculpatul a indus în eroare cele două societăți, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase sau de alte mijloace frauduloase, nu a menținut în eroare cele două societăți, cu prilejul încheierii sau executării unui contract și a eliberat file C.E.C.

semnate în alb în condițiile în care beneficiarii plăților cunoșteau faptul că nu există disponibil în cont, ca o garanție a plății eșalonate. În aceste condiții, infracțiunea de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în dauna SC L.S.C. SRL și SC T.B.D. SRL, nu există. Dacă cele două societăți comerciale au avut cunoștință, în momentul emiterii C.E.C.-urilor, că nu există disponibilul necesar acoperirii C.E.C.-ului, fapt relevat de declarațiile martorilor si înscrisurile depuse la dosar, fapta a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul B.R.Ș.

și partea civilă SC L.S.C. SRL În motivarea apelului declarat de Ministerul Public s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică pentru greșita soluție de achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în dauna părților civile SC L.S.C. SRL și SC T.B.D. SRL, solicitându-se să se constate că inculpatul a acționat cu intenția de a prejudicia părțile, emiterea filelor C.E.C., în condițiile în care contul nu era alimentat, arată intenția inculpatului de a induce în eroare părțile civile. În apelul declarat de inculpat s-a solicitat trimiterea dosarului la Tribunalul București pentru rejudecare, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat pe dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., cu privire la nulitatea actelor de procedură îndeplinite cu rea credință de organul de urmărire penală și pe susținerile privind sustragerea de la urmărire penală. Partea civilă SC L.S.C. SRL a solicitat admiterea apelului și menținerea măsurilor de siguranță instituite în baza art. 163 C. proc. pen. și instituirea acestei măsuri și cu privire la bunurile imobile enumerate la dosar fond, pentru care instanța de fond nu a dispus menținerea sechestrului asigurător. Analizând sentința penală în raport de motivele de apel invocate de Ministerul Public și de părți, precum și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpat sunt întemeiate, dar pentru alte considerente decât cele invocate de aceștia, iar apelul declarat de partea civilă este nefondat.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 66 din 5 martie 2008, a dispus următoarele: În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat B.R.Ș. împotriva sentinței penale nr. 936 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din dosarul nr. 48.299/3/2005. A desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.R.Ș. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în variante agravate, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., împotriva părții vătămate SC L.S.C.

SRL, prin reprezentant legal G.A.L. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.R.Ș. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în variante agravate, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., împotriva părții vătămate SC T.B.D. SRL, prin reprezentant legal K.A.B. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, luată prin Rechizitoriul din data de 6 decembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din dosarul nr. 4.906/P/2004, îndeplinită prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 5 ianuarie 2006, întocmit de I.P.J.

Vrancea. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-intimat-parte civilă SC L.S. SRL împotriva aceleiași sentințe penale. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor formulate de Ministerului Public și de apelantul-intimat-inculpat rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul-intimat-parte civilă SC L.S. SRL la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că filele C.E.C. au reprezentat instrumente de garantare a plăților și nu instrumente de plată, în condițiile în care cele două părți civile cunoșteau că la data eliberării filelor C.E.C.

acestea nu au fost completate cu sumele datorate, dar au fost semnate și ștampilate de inculpat, care nu avea disponibil în cont. Filele C.E.C. au fost eliberate într-o singură tranșă, ceea ce conduce la concluzia că beneficiarii plăților au cunoscut că nu există disponibil în cont, dar au admis eliberarea filelor, ca o garanție a plății eșalonate. A mai reținut instanța de apel că filele C.E.C. eliberate de către SC L.S. SRL poartă numere de serie consecutive, sunt datate și au fost introduse la plată, ulterior primului refuz de plată, ceea ce conduce la concluzia că, și în situația în care inculpatul ar fi eliberat filele C.E.C. după ce i s-a notificat interdicția de către unitatea bancară, partea vătămată cunoștea împrejurarea că nici nu are disponibil în cont.

În condițiile în care lipsa disponibilului în cont era cunoscută reprezentanților părții vătămate, instanța de apel a apreciat că inducerea în eroare nu există. Instanța de apel a mai reținut, referitor la apelul declarat de inculpat, că împrejurările invocate de acesta nu constituie un fapt scuzabil în sensul prevăzut de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, deoarece inculpatul, chiar în situația în care a emis cecurile în garanție, cunoștea faptul că necompletarea acestora constituie infracțiune. S-a reținut că în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale pentru prejudiciul cauzat părții civile pentru neplata contravalorii mărfurilor. Instanța de apel a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus de parchet, având în vedere că bunurile nu sunt proprietate exclusivă a inculpatului, ci sunt deținute în proprietate comună cu soția sa, B.D.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul B.R.Ș. și partea civilă SC L.S.C. SRL Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen. Se susține că instanțele de judecată trebuiau să verifice dacă la momentul emiterii filelor C.E.C., beneficiarii acestora au avut cunoștință că există disponibilul necesar și dacă intenția reală a inculpatului a fost de inducere în eroare.

Parchetul a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării nemijlocite de probe. Partea civilă SC L.S.C. SRL a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei ridicări a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului și sub aspectul respingerii cererii de suplimentare a sechestrului asigurător, în condițiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată această soluție. În drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., referitor la situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Inculpatul a criticat, în esență, hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei sale condamnări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, a temeiului achitării dispuse de către instanța de apel și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de parchet, partea civilă și inculpat, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt întemeiate. Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, sens în care art. 4 C. proc. pen., prevede că organele de urmărire penală în instanța de judecată sunt obligate să aibă rol activ. Rezultă că instanța, atunci când hotărăște asupra învinuirii, trebuie să constate că au fost administrate legal toate probele necesare aflării adevărului și că prin acestea au fost lămurite toate aspectele contradictorii și neclare.

În cauză, instanțele aveau obligație să verifice dacă la momentul emiterii filelor C.E.C. beneficiarii acestora au avut cunoștință că există disponibil necesar și dacă intenția reală a inculpatului B.R. a fost de a induce în eroare reprezentanții celor două societăți comerciale. În acest sens, se constată că în cauză nici reprezentantul SC L.S.C. SRL, G.A.L. și nici reprezentantul SC T.B.D. SRL, K.A.B., nu au fost audiați, cu privire la împrejurarea dacă la momentul emiterii cecurilor inculpatul le-a adus la cunoștință dacă avea sau nu disponibil în cont. Rezultă că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., întrucât reprezentanții părții civile nu au fost audiați în mod nemijlocit cu privire la aspectele menționate în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.

Mai mult decât atât se constată că reprezentantul părții civile SC T.B.D. SRL nu a fost audiat nici în faza urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătorești. În consecință, Înalta Curte constată că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea principiului nemijlocirii, prevăzut de art. 289 C. proc. pen., care obliga instanța să ia cunoștință direct de relatările reprezentanților părții civile, în condiții de oralitate și contradictorialitate, în vederea aflării adevărului în cauză. Având în vedere că hotărârile pronunțate în aceste condiții sunt nelegale, producându-se părților vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, urmează să dispună casarea acestora și rejudecarea cauzei, cu consecința audierii nemijlocite a reprezentanților părții civile.

Cu prilejul rejudecării, vor fi administrate sau readministrate orice alte probe necesare aflării adevărului și vor fi avute în vedere și celelalte critici aduse hotărârilor de parchet, partea civilă și inculpat. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate, va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de partea civilă SC L.S.C. SRL și inculpatul B.R.Ș. împotriva deciziei penale nr. 66 din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 936 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.