ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând

asupra

recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 936 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., a fost achitat inculpatul B.R.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., față de SC L.S.C.

SRL

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) C. pen., fată de SC T.B.D. SRL

În baza art.

84 din Legea nr. 59/1934 a fost condamnat inculpatul B.R.Ș., la 2 pedepse a

câte un an închisoare, pentru infracțiunile săvârșite fată de părțile civile SC

L.S.C. SRL și SC T.B.D. SRL. Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost

contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de un an închisoare.

În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un

termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art.

83 C. pen., s-a atras atenția asupra revocării suspendării condiționate a

executării pedepsei.

S-a

atras atenția asupra art. 84 si art. 85 C. pen.

În baza art.

88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi, la data de 12

septembrie 2004.

În baza art.

14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 417.486,37

lei despăgubiri civile către partea civilă SC L.S.C. SRL.

S-a luat

act că partea civilă SC T.B.D. SRL și-a retras cererea de constituire de parte

civilă, la data de 27 iulie 2006.

În baza art.

163 și următoarele C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător

instituit asupra apartamentului situat în str. Horia, Cloșca si Crișan, Județul

Vrancea și autoturismului Volkswagen.

În baza art.

348 cu aplicarea art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C.

seria BB 01055509, BB 30001055510, BB 30001055511, BB 30001055512, BB

30001055513, BB 30001055514, BB 30001055515, BB 30001055516, BB 300001055502.

În baza art.

191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în cursul anului 2003,

inculpatul B.R.Ș. a achiziționat marfă (țigări românești) de la SC L.S.C. SRL,

în calitate de administrator al SC E.I. SRL, iar pentru plata contravalorii

mărfii, acesta a emis un număr de 8 file C.E.C. pentru care B.C.R. a înscris

refuzul de plată pentru lipsă totală de disponibil, instituindu-se pentru

client interdicția bancară.

Tot în

cursul anului 2003, inculpatul, în aceeași calitate de administrator al SC E.I.

SRL, a derulat relații comerciale cu SC T.B.D. SRL, în valoare de 2.466.154.451

ROL, pentru care a achitat o mică parte iar pentru diferență a emis o filă C.E.C.

B.C.R., de asemenea, fără disponibil.

Din

analiza înscrisurilor a rezultat că filele C.E.C. au reprezentat instrumente de

garantare a plăților și nu instrumente de plată în condițiile în care cele două

părți civile cunoșteau că la data eliberării filelor C.E.C. acestea nu au fost

completate cu sumele datorate, dar au fost semnate si ștampilate de inculpat,

care nu avea disponibil în cont. Filele C.E.C. au fost eliberate într-o singură

tranșă, ceea ce duce la concluzia că beneficiarii plăților au cunoscut faptul

că nu există disponibil în cont, dar au admis eliberarea filelor, ca o garanție

a plății eșalonate.

Din

probe nu a rezultat că inculpatul a indus în eroare cele două societăți, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust, nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase sau de alte mijloace

frauduloase, nu a menținut în eroare cele două societăți, cu prilejul

încheierii sau executării unui contract și a eliberat file C.E.C. semnate în

alb în condițiile în care beneficiarii plăților cunoșteau faptul că nu există

disponibil în cont, ca o garanție a plății eșalonate.

În

aceste condiții, infracțiunea de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în dauna SC L.S.C. SRL și SC T.B.D.

SRL, nu există.

Dacă

cele două societăți comerciale au avut cunoștință, în momentul emiterii C.E.C.-urilor,

că nu există disponibilul necesar acoperirii C.E.C.-ului, fapt relevat de

declarațiile martorilor si înscrisurile depuse la dosar, fapta a fost încadrată

în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

Împotriva

sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

inculpatul B.R.Ș. și partea civilă SC L.S.C. SRL

În

motivarea apelului declarat de Ministerul Public s-a arătat că sentința este

nelegală și netemeinică pentru greșita soluție de achitare a inculpatului,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., în dauna părților civile SC L.S.C. SRL și SC T.B.D.

SRL, solicitându-se să se constate că inculpatul a acționat cu intenția de a

prejudicia părțile, emiterea filelor C.E.C., în condițiile în care contul nu

era alimentat, arată intenția inculpatului de a induce în eroare părțile

civile.

În

apelul declarat de inculpat s-a solicitat trimiterea dosarului la Tribunalul

București pentru rejudecare, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat pe

dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la nulitatea actelor

de procedură îndeplinite cu rea credință de organul de urmărire penală și pe

susținerile privind sustragerea de la urmărire penală.

Partea

civilă SC L.S.C. SRL a solicitat admiterea apelului și menținerea măsurilor de

siguranță instituite în baza art. 163 C. proc. pen. și instituirea acestei

măsuri și cu privire la bunurile imobile enumerate la dosar fond, pentru care

instanța de fond nu a dispus menținerea sechestrului asigurător.

Analizând

sentința penală în raport de motivele de apel invocate de Ministerul Public și

de părți, precum și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că

apelurile declarate de Ministerul Public și de inculpat sunt întemeiate, dar

pentru alte considerente decât cele invocate de aceștia, iar apelul declarat de

partea civilă este nefondat.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 66 din 5 martie

2008, a dispus următoarele:

În

temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat B.R.Ș.

împotriva sentinței penale nr. 936 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, din dosarul nr. 48.299/3/2005.

A

desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.R.Ș. pentru comiterea infracțiunii

de înșelăciune, în variante agravate, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., împotriva părții vătămate SC L.S.C. SRL, prin reprezentant

legal G.A.L.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.R.Ș. pentru comiterea infracțiunii

de înșelăciune, în variante agravate, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., împotriva părții vătămate SC T.B.D. SRL, prin reprezentant

legal K.A.B.

În

temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii

asigurătorii a sechestrului, luată prin Rechizitoriul din data de 6 decembrie

2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din dosarul nr. 4.906/P/2004,

îndeplinită prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 5

ianuarie 2006, întocmit de I.P.J. Vrancea.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În

temeiul art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul

formulat de apelantul-intimat-parte civilă SC L.S. SRL împotriva aceleiași

sentințe penale.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru

judecarea apelurilor formulate de Ministerului Public și de

apelantul-intimat-inculpat rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul-intimat-parte civilă SC L.S. SRL la

plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că filele C.E.C. au

reprezentat instrumente de garantare a plăților și nu instrumente de plată, în

condițiile în care cele două părți civile cunoșteau că la data eliberării

filelor C.E.C. acestea nu au fost completate cu sumele datorate, dar au fost

semnate și ștampilate de inculpat, care nu avea disponibil în cont.

Filele C.E.C.

au fost eliberate într-o singură tranșă, ceea ce conduce la concluzia că

beneficiarii plăților au cunoscut că nu există disponibil în cont, dar au admis

eliberarea filelor, ca o garanție a plății eșalonate.

A mai

reținut instanța de apel că filele C.E.C. eliberate de către SC L.S. SRL poartă

numere de serie consecutive, sunt datate și au fost introduse la plată,

ulterior primului refuz de plată, ceea ce conduce la concluzia că, și în

situația în care inculpatul ar fi eliberat filele C.E.C. după ce i s-a

notificat interdicția de către unitatea bancară, partea vătămată cunoștea

împrejurarea că nici nu are disponibil în cont.

În

condițiile în care lipsa disponibilului în cont era cunoscută reprezentanților

părții vătămate, instanța de apel a apreciat că inducerea în eroare nu există.

Instanța

de apel a mai reținut, referitor la apelul declarat de inculpat, că

împrejurările invocate de acesta nu constituie un fapt scuzabil în sensul

prevăzut de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, deoarece inculpatul, chiar

în situația în care a emis cecurile în garanție, cunoștea faptul că

necompletarea acestora constituie infracțiune.

S-a

reținut că în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata

despăgubirilor materiale pentru prejudiciul cauzat părții civile pentru neplata

contravalorii mărfurilor.

Instanța

de apel a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus de parchet, având în

vedere că bunurile nu sunt proprietate exclusivă a inculpatului, ci sunt

deținute în proprietate comună cu soția sa, B.D.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, inculpatul B.R.Ș. și partea civilă SC L.S.C. SRL

Parchetul

a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie,

apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecință

pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.

Se

susține că instanțele de judecată trebuiau să verifice dacă la momentul

emiterii filelor C.E.C., beneficiarii acestora au avut cunoștință că există

disponibilul necesar și dacă intenția reală a inculpatului a fost de inducere

în eroare.

Parchetul

a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

administrării nemijlocite de probe.

Partea

civilă SC L.S.C. SRL a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei

ridicări a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului și sub aspectul

respingerii cererii de suplimentare a sechestrului asigurător, în condițiile în

care hotărârea nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată această soluție.

În

drept, partea civilă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., referitor la situația când hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Inculpatul

a criticat, în esență, hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei

sale condamnări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 84 din

Legea nr. 59/1934, a temeiului achitării dispuse de către instanța de apel și sub

aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei.

Examinând

hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de parchet, partea civilă

și inculpat, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt întemeiate.

Potrivit

art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure

aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu

privire la persoana făptuitorului, sens în care art. 4 C. proc. pen., prevede

că organele de urmărire penală în instanța de judecată sunt obligate să aibă

rol activ.

Rezultă

că instanța, atunci când hotărăște asupra învinuirii, trebuie să constate că au

fost administrate legal toate probele necesare aflării adevărului și că prin

acestea au fost lămurite toate aspectele contradictorii și neclare.

În

cauză, instanțele aveau obligație să verifice dacă la momentul emiterii filelor

C.E.C. beneficiarii acestora au avut cunoștință că există disponibil necesar și

dacă intenția reală a inculpatului B.R. a fost de a induce în eroare reprezentanții

celor două societăți comerciale.

În acest

sens, se constată că în cauză nici reprezentantul SC L.S.C. SRL, G.A.L. și nici

reprezentantul SC T.B.D. SRL, K.A.B., nu au fost audiați, cu privire la

împrejurarea dacă la momentul emiterii cecurilor inculpatul le-a adus la

cunoștință dacă avea sau nu disponibil în cont.

Rezultă

că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., întrucât

reprezentanții părții civile nu au fost audiați în mod nemijlocit cu privire la

aspectele menționate în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele de fapt și

de drept.

Mai mult

decât atât se constată că reprezentantul părții civile SC T.B.D. SRL nu a fost

audiat nici în faza urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătorești.

În

consecință, Înalta Curte constată că hotărârile au fost pronunțate cu

încălcarea principiului nemijlocirii, prevăzut de art. 289 C. proc. pen., care

obliga instanța să ia cunoștință direct de relatările reprezentanților părții

civile, în condiții de oralitate și contradictorialitate, în vederea aflării

adevărului în cauză.

Având în

vedere că hotărârile pronunțate în aceste condiții sunt nelegale, producându-se

părților vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului,

urmează să dispună casarea acestora și rejudecarea cauzei, cu consecința

audierii nemijlocite a reprezentanților părții civile.

Cu

prilejul rejudecării, vor fi administrate sau readministrate orice alte probe

necesare aflării adevărului și vor fi avute în vedere și celelalte critici

aduse hotărârilor de parchet, partea civilă și inculpat.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate,

va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de

partea civilă SC L.S.C. SRL și inculpatul B.R.Ș. împotriva deciziei penale nr. 66

din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 936 din 21 iunie 2007 a Tribunalului

București, secția a II-a penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.