ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 573/P/AP/2004, Curtea de Apel Brașov a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului B.I.C., în baza art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 143/ S din 10 martie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c), art. 99 și urm. C. pen., la 2 ani închisoare. În ziua de 23 mai 2003, inculpatul împreună cu coinculpatul M.C.C., prin violență, în loc public, au deposedat doi minori de sumele de 100.000 lei și, respectiv 400.000 lei, precum și un telefon mobil, cu încărcătorul acestuia.

S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului s-a dispus cu respectarea cerințelor art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. și că temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpat împotriva acestei sentințe penale, Curtea de Apel Brașov a dispus la 14 aprilie 2004, prin încheiere, menținerea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei hotărârii judecătorești a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate. Recursul nu este fondat. Curtea de Apel Brașov, în conformitate cu prevederile art. 300 2 și art. 160 b C. proc.

pen., a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.I.C. și, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a dispus în mod legal și temeinic, menținerea acesteia. În cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis o infracțiune gravă, atacând împreună cu celălalt inculpat doi minori, părți vătămate, pe care i-au deposedat de bani și bunuri, astfel că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret, real pentru ordinea publică. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să respingă recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.C., împotriva încheierii din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 573/P/AP/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2004.