ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 14

aprilie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 573/P/AP/2004, Curtea de Apel

Brașov a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului B.I.C., în baza art.

300

2

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de

Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 143/ S din 10 martie

2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c), art. 99 și urm. C. pen., la 2 ani

închisoare.

În ziua de 23 mai 2003, inculpatul

împreună cu coinculpatul M.C.C., prin violență, în loc public, au deposedat doi

minori de sumele de 100.000 lei și, respectiv 400.000 lei, precum și un telefon

mobil, cu încărcătorul acestuia.

S-a constatat că măsura arestării

preventive a inculpatului s-a dispus cu respectarea cerințelor art. 143 și art.

148 lit. h) C. proc. pen. și că temeiurile care au determinat luarea acestor

măsuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Pe rol fiind judecarea apelului

declarat de inculpat împotriva acestei sentințe penale, Curtea de Apel Brașov a

dispus la 14 aprilie 2004, prin încheiere, menținerea măsurii arestării

preventive.

Împotriva acestei hotărârii

judecătorești a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia,

casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate.

Recursul nu este fondat.

Curtea de Apel Brașov, în

conformitate cu prevederile art. 300

2

și art. 160

b

C.

proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpatului B.I.C. și, constatând că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, a dispus în mod legal și temeinic,

menținerea acesteia.

În cauză există probe și indicii

temeinice că inculpatul a comis o infracțiune gravă, atacând împreună cu

celălalt inculpat doi minori, părți vătămate, pe care i-au deposedat de bani și

bunuri, astfel că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret, real

pentru ordinea publică.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție, urmează să respingă recursul ca nefondat, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I.C., împotriva încheierii din 14 aprilie 2004 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 573/P/AP/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.