ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3029/2003

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 23 ianuarie 2003, petenta

SC I.A.T.SA Reșița a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.

3131 din 26 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul

nr. 2043/2001.

Cererea nu indică nici un temei de

drept în afară de prevederile legale, privind suspendarea executării deciziei,

pe care petenta o solicită, de asemenea, – art. 319 și motivarea contestației

în anulare cuprinde critici la adresa soluției pronunțată pe fond de Curtea de

Apel Timișoara, ca urmare a admiterii apelului reclamantei și schimbării

hotărârii Tribunalului Caraș Severin, prin care fusese respinsă acțiunea.

Analizând contestația în anulare se

constată următoarele:

Reclamanta SC G.C.M. SRL Timișoara a

solicitat obligarea pârâtei SC I.A.T. SA Reșița la plata sumei de 9.000.000 lei

diferență de preț și daune interese, plus cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1087 din 28

iunie 2000, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea, reținând că,

nedepunerea comenzii de achiziționare a celor 2 autoturisme Dacia 1300 face cererea

nedovedită.

În apelul reclamantei, Curtea de

Apel Timișoara, prin decizia nr. 1131/ A din 23 noiembrie 2000, a schimbat

sentința și a admis acțiunea reclamantei, considerând că există raporturi

comerciale între pârâtă și beneficiara sumei, respectiv, Centrul Național de

Comercializare Dacia Pitești.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs pe care nu l-a timbrat corespunzător și nici nu l-a motivat.

Curtea Supremă de Justiție a anulat,

ca insuficient, timbrat recursul, aplicând sancțiunile prevăzute de art. 20 din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

Această decizie a fost atacată pe

calea extraordinară a contestației în anulare.

Legea reglementează contestația în

anulare ca o cale de reformare a hotărârilor irevocabile pentru motive

limitativ prevăzute în dispozițiile art. 317 pct. 1 și 2, cât și art. 318 C.

proc. civ.

Contestația în anulare va putea fi

admisă doar dacă motivele prevăzute la art. 317 nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului sau dacă soluția se bazează pe o greșeală

materială sau asupra vreunuia dintre motivele de modificare sau casare, astfel

cum rezultă din art. 318 C. proc. civ.

Se constată că pârâta nu și-a

motivat recursul și acesta a fost anulat, ca insuficient timbrat, și încearcă

să formuleze criticile pe care trebuia să le facă în recurs, pe calea

extraordinară a contestației în anulare.

Acest lucru nu poate fi primit,

având în vedere cadrul restrictiv în care este reglementată contestația în

anulare.

Pe de altă parte, contestatoarea consideră

neconvingătoare motivarea soluției Curții de Apel Timișoara, contestând

răspunderea sa contractuală, ceea ce nu se încadrează în motivul prevăzut de

art. 318 – hotărârea să fie rezultatul unei greșeli materiale; în realitate,

este o critică de nelegalitate, care putea fi făcută în recurs.

Neregăsindu-se nici unul dintre

cazurile prevăzute de lege pentru contestația în anulare, formulată de pârâtă,

aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC I.A.T. SA Reșița, împotriva deciziei nr. 3131

din 26 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.