ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 501/2002 pronunțată la data de 19 noiembrie 2002, în

dosarul nr. 3734/1997, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de SC U.T. SA Cluj Napoca, P.I. și

G.E., menținând decizia nr. 574 pronunțată la data de 5 noiembrie 1996 de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi în dosarul nr. 518/1994.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința nr. 26 din 26

octombrie 1994, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi

Județene Cluj, a fost admisă în parte sesizarea Procurorului financiar și SC U.T.

SA Cluj Napoca, în solidar cu P.I. și G.E., a fost obligată la plata sumei de

8.487.417 lei majorări de întârziere pentru nevirarea la termen a impozitelor

și taxelor pe clădiri și terenuri aferente anilor 1992 – 1993, dividende

nedistribuite, majorări de întârziere și impozit pe dividende datorate

bugetului de stat.

Prin decizia nr. 574 din 5 noiembrie

1996, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, au fost admise

recursurile declarate de recurenții SC U.T. SA Cluj Napoca, P.I. și G.E., iar

sentința nr. 26 din 26 octombrie 1994 a Colegiului jurisdicțional Cluj a fost

modificată, în sensul că actul de sesizare al procurorului financiar a fost

respins în ceea ce privește suma de 4.468.128 lei reprezentând majorări de

întârziere pentru nevirarea la termenele legale a impozitului pe clădiri și

terenuri pe anii 1992 - 1993, menținând celelalte dispoziții ale sentinței

recurate.

Prin acțiunea adresată instanței

judecătorești, persoanele răspunzătoare au solicitat desființarea actelor

jurisdicționale pronunțate de instanțele din sistemul Curții de Conturi și

respingerea în totalitate a actului de sesizare întocmit de procurorul

financiar.

Pentru a respinge această acțiune, curtea

de apel a reținut că în ceea ce privește obligațiile bugetare privind

diminuarea profitului impozabil – 2.451.279 lei, impozitului pe profit –

1.103.075 lei și a profitului net – 1.398.199 lei, cu dobânda prevăzută de

Legea nr. 94/1992, apărările invocate de petiționari nu sunt de natură să-i

exonereze de răspundere.

Împotriva soluției adoptate de curtea

de apel a formulat recurs SC U.T. SA Cluj Napoca, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că societatea comercială

nu datorează sumele reținute în sarcina sa.

Intimații P.I. și G.E. (decedată în

cursul judecării recursului, în locul căreia a fost introdusă moștenitoarea sa

– D.M.), au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea recursului.

Cu ocazia dezbaterilor, recurenta a

invocat și un motiv de ordine publică: necompetența curții de apel de a

soluționa cauza cu care a fost sesizată, susținând că Înalta Curte de Casație

și Justiție era competentă să judece recursul declarat împotriva deciziei

pronunțate de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, potrivit prevederilor

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește motivul de

ordine publică referitor la instanța competentă material să judece recursul

împotriva deciziei nr. 574 din 5 noiembrie 1996 pronunțată de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, s-a stabilit în mod irevocabil prin

decizia nr. 2246 din 19 noiembrie 1997 a secției de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, că în cauza de față competentă este Curtea de

Apel Cluj, căreia i-a fost trimisă cauza, pentru competentă soluționare.

În ceea ce privește criticile vizând

fondul cauzei și temeinicia reținerii răspunderii recurentei SC U.T. SA Cluj Napoca,

acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, în mod judicios au reținut curtea

de apel și instanțele jurisdicționale din sistemul Curții de Conturi că suma de

4.019.282 lei (din totalul sumei de 8.487.410 lei), cu dobânda legală aferentă,

este datorată bugetului de stat.

Astfel, pentru dividendele

nedistribuite în anul 1992 și majorările de întârziere în același cuantum

(671.026 lei) nu se poate reține motivul imposibilității de plată ca urmare a

lipsei de disponibilități, motiv nedovedit, dar și neplauzibil în raport cu

cuantumul sumei.

În ceea ce privește suma de 470.420

lei, aceasta este datorată ca impozit pe salarii și C.A.S. aferente sumei de

2.356.800 lei, plătită de unitate din fondul de salarii pentru ținuta

vestimentară a salariaților.

De asemenea, ca urmare a includerii

în cheltuieli a unor sume nedeductibile legal, profitul impozabil a fost

diminuat pe anul 1992 și 1993, rezultând o diferență la impozitul pe profit de

2.451.271 lei, așa cum corect au reținut instanțele.

Față de cele de mai sus, recursul

este neîntemeiat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC U.T.

SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 501 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2004.