ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 646/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat contestatorii Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca toți trei prin consilierul juridic V.C.S., precum și intimata E.B. București, reprezentată de avocatul D.C. Procedura completă. Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de tardivitate privind formularea contestației în anulare. Consilierul juridic V.C.S.

a lăsat la aprecierea instanței să se pronunțe asupra excepției invocate. Avocatul D.C. a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației ca tardiv introdusă. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea, astfel cum a fost precizată, reclamanta Banca Dacia Felix S.A., Cluj-Napoca, actualmente SC „E.B.” SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Cluj și Administrația Financiară a municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea deciziei nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr.2994 din 6 august 1996, încheiat de Administrația Financiară Cluj-Napoca; să se constate că reclamanta nu datorează impozit pe profit pe perioada 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; să se constate că a efectuat o plată nedatorată către buget în sumă de 10.933.257.777 lei, reprezentând impozit pe profit aferent perioadei 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994, impozit pe dividende pe anul 1994 și impozit pe profit achitat în avans pe anul 1995 și nedatorat; să se dispună restituirea acestei sume și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 493.875.080 lei.

Prin sentința civilă nr.220 din 16 noiembrie 1999, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea, în sensul că a modificat decizia nr.1013/1998 a Ministerului Finanțelor Publice și actele administrative premergătoare și a înlăturat obligația reclamantei de a vira bugetului de stat suma de 1.477.719.545 lei impozit pe profit pe anul 1993 și 7.735.577.578 lei impozit pe profit pe anul 1994, menținându-se celelalte dispoziții ale actelor administrative atacate, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții, iar prin decizia nr.1976 din 1 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ, recursurile au fost admise, s-a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Rejudecând cauza, în fond după casare, Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.358 din 8 noiembrie 2000, a admis acțiunea, a anulat decizia nr.1013/2000 a Ministerului Finanțelor și actele premergătoare ale Administrației Financiare a municipiului Cluj și a D.G.F.P. Cluj, precum și procesul-verbal nr.2994/1996 încheiat de Administrația Financiară Cluj; a constatat că recurenta nu datorează impozit pe profit pentru perioadele 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; a constatat că recurenta a efectuat o plată nedatorată către bugetul de stat în sumă totală de 10.933257.777 lei și a obligat pe pârâți să restituie reclamantei această sumă, precum și 493.875.000 lei, taxă de timbru în jurisdicția administrativă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, pentru motivele de casare prezentate și dezvoltate în cererea scrisă (filele 3-11 din dosarul de recurs nr.339/2001). Prin decizia nr.3085 din 10 octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ a admis recursurile, a modificat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea; a anulat decizia nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanțelor Publice, a anulat parțial procesul-verbal nr.2994/1996 al Administrației Financiare Cluj-Napoca numai cu privire la impozitul pe profit pe perioada 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 9,1 miliarde lei, reprezentând plată nedatorată; a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 259.302.559 lei, reprezentând taxe de timbru în procedura administrativă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, solicitând admiterea contestației, rejudecarea recursurilor și modificarea deciziei în sensul diminuării obligației de restituire față de intimată la suma de 6.470.797.639,1739 lei și a constatării renunțării intimatei la pretențiile sale în cuantum de 67.137.280.900 lei, reprezentând dobânzi bancare și actualizări în funcție de indicele de inflație.

În motivarea contestației în anulare au susținut, în esență, următoarele: - actele administrative erau susceptibile de a fi anulate doar până la concurența sumei de 7.750.239.611 lei, reprezentând impozit pe profit aferent anilor 1993 și 1994, contestat în procedura administrată prealabilă; - deși prin decizia contestată s-a reținut că obiectul acțiunii introductive nu a vizat decât impozitul pe profit aferent perioadei 1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994, instanța a dispus restituirea către intimată a sumei de 9,1 miliarde lei din suma totală de 10.933.257.777 lei, solicitată de intimată a-i fi restituită.

În această sumă solicitată de intimată sunt incluse și sume care nu au făcut obiectul procedurii administrative prealabile și pentru care nu au fost anulate actele administrative atacate, respectiv impozit pe dividende și impozit pe profit achitat în avans; - renunțarea expresă a reclamantei la despăgubiri nu se regăsește în dispozitivul deciziei contestate, ci doar în considerentele deciziei și în practicaua încheierii de ședință de la 3 octombrie 2001. Curtea, înainte de a examina motivele invocate prin contestația în anulare, a pus din oficiu, în discuția părților, tardivitatea introducerii cererii. Excepția se impune a fi admisă pentru considerentele ce urmează: Decizia nr.3085, a cărei desființare se solicită, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ la 10 octombrie 2001, este o hotărâre irevocabilă care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită.

Potrivit art.319 alin.2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În cauză, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, autoritate administrativă ierarhic superioară recurentelor - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca a fost prezentă, la data de 3 octombrie 2001, când s-a luat în examinare recursul și au avut loc dezbaterile, solicitând, prin consilierul juridic, admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și totodată a luat cunoștință de amânarea pronunțării deciziei pentru data de 10 octombrie 2001. Față de această împrejurare, se constată că cererea contestatorilor, depusă la Curtea Supremă de Justiție la data de 10 august 2002 (potrivit ștampilei Oficiului poștal aplicată pe plicul de la fila 8) a fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de art.319 sus citat.

În consecință, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ, ca tardivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.