ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 646/2003

S-a

luat în examinare contestația în anulare formulată de Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. a județului Cluj și

Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei

nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție –

Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat contestatorii Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și

Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca toți trei prin

consilierul juridic V.C.S., precum și intimata E.B. București,

reprezentată de avocatul D.C.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, a pus în discuția părților excepția de

tardivitate privind formularea contestației în anulare.

Consilierul

juridic V.C.S. a lăsat la aprecierea instanței să se

pronunțe asupra excepției invocate.

Avocatul

D.C. a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației

ca tardiv introdusă.

C

U R T E A

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea, astfel cum a fost precizată, reclamanta Banca Dacia Felix

S.A., Cluj-Napoca, actualmente SC „E.B.” SA a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Cluj și

Administrația Financiară a municipiului Cluj-Napoca, solicitând

anularea deciziei nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanțelor

Publice și a procesului-verbal nr.2994 din 6 august 1996, încheiat de

Administrația Financiară Cluj-Napoca; să se constate că

reclamanta nu datorează impozit pe profit pe perioada 1 octombrie 1993 –

31 decembrie 1994; să se constate că a efectuat o plată

nedatorată către buget în sumă de 10.933.257.777 lei,

reprezentând impozit pe profit aferent perioadei 1 octombrie 1993 – 31

decembrie 1994, impozit pe dividende pe anul 1994 și impozit pe profit

achitat în avans pe anul 1995 și nedatorat; să se dispună

restituirea acestei sume și să fie obligați pârâții la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 493.875.080 lei.

Prin

sentința civilă nr.220 din 16 noiembrie 1999, Curtea de Apel Cluj a

admis în parte acțiunea, în sensul că a modificat decizia

nr.1013/1998 a Ministerului Finanțelor Publice și actele

administrative premergătoare și a înlăturat obligația

reclamantei de a vira bugetului de stat suma de 1.477.719.545 lei impozit pe

profit pe anul 1993 și 7.735.577.578 lei impozit pe profit pe anul 1994,

menținându-se celelalte dispoziții ale actelor administrative

atacate, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva

sentinței au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții,

iar prin decizia nr.1976 din 1 iunie 2000 a Curții Supreme de

Justiție – Secția contencios administrativ, recursurile au fost

admise,   s-a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Rejudecând

cauza, în fond după casare, Curtea de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.358 din  8 noiembrie 2000, a admis acțiunea, a anulat

decizia nr.1013/2000 a Ministerului Finanțelor și actele

premergătoare ale Administrației Financiare a municipiului Cluj

și a D.G.F.P. Cluj, precum și procesul-verbal nr.2994/1996 încheiat

de Administrația Financiară Cluj; a constatat că recurenta nu

datorează impozit pe profit pentru perioadele 1 octombrie 1993 – 31

decembrie 1994; a constatat că recurenta a efectuat o plată

nedatorată către bugetul de stat în sumă totală de 10.933257.777

lei și a obligat pe pârâți să restituie reclamantei această

sumă, precum și 493.875.000 lei, taxă de timbru în

jurisdicția administrativă.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs pârâții, solicitând casarea

acesteia ca nelegală și netemeinică, pentru motivele de casare

prezentate și dezvoltate în cererea scrisă (filele 3-11 din dosarul

de recurs nr.339/2001).

Prin

decizia nr.3085 din 10 octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiție –

Secția de contencios administrativ a admis recursurile, a modificat

sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea; a anulat

decizia nr.1013 din 9 septembrie 1998 a Ministerului Finanțelor Publice, a

anulat parțial procesul-verbal nr.2994/1996 al Administrației

Financiare Cluj-Napoca numai cu privire la impozitul pe profit pe perioada 1

octombrie 1993 – 31 decembrie 1994; a obligat pârâții        să

restituie reclamantei suma de 9,1 miliarde lei, reprezentând

plată nedatorată; a dispus restituirea către reclamantă a

sumei de 259.302.559 lei, reprezentând taxe de timbru în procedura

administrativă.

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de recurs pârâții Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca au formulat

contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod

procedură civilă, solicitând admiterea contestației, rejudecarea

recursurilor și modificarea deciziei în sensul diminuării

obligației de restituire față de intimată la suma de

6.470.797.639,1739 lei și a constatării renunțării

intimatei la pretențiile sale în cuantum de 67.137.280.900 lei,

reprezentând dobânzi bancare și actualizări în funcție de

indicele de inflație.

În

motivarea contestației în anulare au susținut, în esență,

următoarele:

-

actele administrative erau susceptibile de a fi anulate  doar până la

concurența sumei de 7.750.239.611 lei, reprezentând impozit pe profit

aferent  anilor 1993 și 1994, contestat în procedura administrată

prealabilă;

-

deși prin decizia contestată s-a reținut că obiectul

acțiunii introductive nu a vizat decât impozitul pe profit aferent

perioadei         1 octombrie 1993 – 31 decembrie 1994, instanța a dispus

restituirea către intimată a sumei de 9,1 miliarde lei din suma totală

de 10.933.257.777 lei, solicitată de intimată a-i fi restituită.

În această sumă solicitată de intimată sunt incluse și

sume care nu au făcut obiectul procedurii administrative prealabile

și pentru care nu au fost anulate actele administrative atacate, respectiv

impozit pe dividende și impozit pe profit achitat în avans;

-

renunțarea expresă a reclamantei la despăgubiri nu se

regăsește în dispozitivul deciziei contestate, ci doar în

considerentele deciziei și în practicaua încheierii de

ședință de la 3 octombrie 2001.

Curtea,

înainte de a examina motivele invocate prin contestația în anulare, a pus

din oficiu, în discuția părților, tardivitatea introducerii

cererii.

Excepția

se impune a fi admisă pentru considerentele ce urmează:

Decizia

nr.3085, a cărei desființare se solicită, pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios

administrativ la 10 octombrie 2001, este o hotărâre irevocabilă care

nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită.

Potrivit

art.319 alin.2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de

executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în

termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data  când hotărârea a rămas irevocabilă.

În

cauză, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, autoritate

administrativă ierarhic superioară recurentelor - pârâte

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și

Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca a fost prezentă, la

data de 3 octombrie 2001, când s-a luat în examinare recursul și au avut

loc dezbaterile, solicitând, prin consilierul juridic, admiterea recursurilor

astfel cum au fost formulate și totodată a luat cunoștință

de amânarea pronunțării deciziei pentru data de 10 octombrie 2001.

Față

de această împrejurare, se constată că cererea contestatorilor,

depusă la Curtea Supremă de Justiție la data de 10 august 2002

(potrivit ștampilei Oficiului poștal aplicată pe plicul de la

fila 8) a fost formulată cu depășirea termenului legal

prevăzut de art.319 sus citat.

În

consecință, contestația în anulare urmează a fi

respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj

și Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr.3085 din 10 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție –

Secția contencios administrativ, ca tardivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.