- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 martie 2006
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — cerere respinsă
Csaky împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1977 și trăiește în Budapesta. La 26 februarie 2002 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului, un student de colegiu, cu o acuzație de extorcare, care se presupune că a fost comisă cu o zi înainte. La 27 februarie 2002, el a fost arestat. La 28 februarie 2002, Departamentul de Poliție din Budapesta a auzit reclamantul, explicând că procedurile penale au fost conduse împotriva lui și a altor trei acuzați cu suspiciune de a fi participat la sequestrarea și bătaia unui anumit dl K., și de a-l forța să semneze o declarație falsă de datorie, de a purta pedeapsa în temeiul articolelor 175 și 323 din Codul Penal. Între 27 februarie 2002 și 21 martie 2003, acuzații au fost interogați în mai multe ocazii; în plus, au avut loc mai multe confruntații între acuzați înșiși și între ei și victima.
În special, reclamantul a fost interogată în cinci ocazii în această perioadă. De asemenea, în aceeași perioadă, poliția a auzit 17 martori și victima în total 14 ocazii. În plus, experții în toxicologie, hemogenetică și dactiloscopie au fost desemnați, împreună cu un expert medical forense și un expert în probe fizice. Poliția a fost de colectare dovezi de la băncile, companiile telefonice, registrul de teren și registrul mașinilor de călători. Între timp, la 2 martie 2002, Curtea Centrală de Pest a ordonat detenția anterioară a reclamantului, referindu-se la pericolul absodării sale, în special având în vedere faptul că nu locuia la adresa sa înregistrată de mai mult de doi ani. S-a făcut o trimitere suplimentară la riscul de coluziune.
La 11 martie 2002, Curtea Regională de Budapesta și-a respins recursul. Reclamantul a fost asistat de avocatul de apărare al alegerii sale și a fost inițial deținut la Serviciul de Detenție a Poliției Gyorskocsi. Detenția sa a fost prelungită la 26 martie și, respectiv, la 24 mai 2002, din cauza riscului de abscondare și coluziune. Aceste decizii au fost confirmate la 30 aprilie și, respectiv, 12 iunie 2002. La 9 august 2002, Curtea regională a respins cererea de eliberare a reclamantului. La 10 septembrie 2002, judecata judecătorească a respins apelul. La 27 septembrie 2002, detenția reclamantului a fost din nou prelungită, în principal din cauza riscului de abscizie. Curtea a remarcat că riscul de coluziune a scăzut, deoarece reclamantul a mărturisit infracțiunile sale.
12. Între timp, începând din iulie 2002, comportamentul reclamantului în detenție devenise tot mai ermatic; în special, într-o ocazie a atacat un coleg deținut. În iulie și octombrie 2002, precum și în iulie, august și septembrie 2003, reclamantul s-a angajat în mod repetat, pentru perioade mai scurte, la Asilul pentru Insanul Criminal („IMEI”), în vederea observării statutului mental de către specialiștii psihiatri. În cele din urmă, s-a concluzionat că a suferit de psihoză. 13. La 18 decembrie 2002 și 17 ianuarie 2003, cererea reînnoită de eliberare a reclamantului, care a fost deținută începând cu octombrie 2002 la Penitenciarul Budapestei, a fost respinsă. 14. La 27 februarie și 26 iunie 2003, Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului pe baza riscului de abscondare.
15. Având în vedere starea de mentalitate din ce în ce mai deranjată, la 14 aprilie 2003, cazul reclamantului a fost exclus de aceasta împotriva complicilor săi. 16. La 24 iulie 2003, Curtea Regională de Budapesta a ordonat eliberarea reclamantului pe cauțiune. La 11 august 2003, Curtea de Apel din Budapesta a respins această decizie, făcând referire la pericolul abscondarii reclamantului, având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia. 17. La 24 septembrie 2003, ancheta împotriva reclamantului a fost închisă. Dosarul, comunicat reclamantului la 20 octombrie 2003, a consistat în aproximativ 1.500 de pagini. 18. Începând cu 17 octombrie 2003, detenția anterioară a reclamantului, diagnosticată apoi cu schizofrenie paranoică cronică, a fost efectuată în IMEI pentru tratamentul bolii sale.
În răspunsul la plângerile depuse de tatăl reclamantului, Departamentul de Supraveghere Penitenciară al Oficiului Procurorului General a specificat că reclamantul a fost angajat cu IMEI pentru motive medicale, deoarece a prezentat simptome psihotice la Penitenciarul Budapestei; că, după examinarea, IMEI a fost de părere că este necesară continuarea tratamentului său; și că experții criminaliști l-au examinat în repetate rânduri. La 9 decembrie 2003, Curtea de Apel din Budapesta a confirmat angajamentul reclamantului față de IMEI. 19. La 28 octombrie și 3 decembrie 2003, detenția reclamantului a fost din nou prelungită de către Curtea Regională, având în vedere riscul de absolvire, având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia.
Aceste decizii au fost susținute la 24 noiembrie 2003 și 2 februarie 2004 de Curtea de Apel. 20. La 1 decembrie 2003 a fost preferată o procedură de acuzare. Reclamantul a fost acuzat de complicitate pentru răpire și agresiune corporală severă, infracțiuni pedepsite în temeiul articolelor 170 și 175/A din Codul Penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2003. 21. La 11 februarie 2004, a fost numit un alt psihiatru expert. La 4 martie 2004, expertul a informat Curtea Regională că observarea prelungită a reclamantului a fost justificată. 22. La 24 mai 2004, Curtea Regională de Budapesta a respins cererea reînnoită a reclamantului de eliberare pe cauțiune. La 8 iulie 2004, Curtea de Apel a respins recursul său.
23. La 15 iulie 2004, IMEI și-a prezentat observațiile privind starea mentală a reclamantului. La 14 septembrie 2004, psihiatru legist și-a prezentat avizul. 24. Reclamantul a fost eliberat în cele din urmă de la IMEI la 19 octombrie 2004. Detenția sa anterioară a fost ridicată, reclamantul a fost ordonat să nu părăsească orașul. 25. Curtea Regională a ordonat anchete psihice ale reclamantului. Din moment ce el nu a apărut la o examinare programată în decembrie 2004, acesta a trebuit să fie reprogramat pentru 1 martie 2005. 26. În baza constatărilor psihiatru-legic, la 14 iunie 2005, Curtea Regională a suspendat procedurile având în vedere faptul că reclamantul nu a fost mental capabil de a continua procesul.
4. The applicant was born in 1977 and lives in Budapest.
On 26 February 2002 criminal proceedings were instituted against the applicant, a college student, on a charge of extortion, which had allegedly been committed the day before. On 27 February 2002 he was arrested.
On 28 February 2002 the Budapest Police Department heard the applicant, explaining that criminal proceedings were being conducted against him and three other defendants on suspicion of having participated in the sequestration and beating of a certain Mr K., and of having forced him to sign a false statement of debt, conduct punishable under sections 175 and 323 of the Criminal Code.
Between 27 February 2002 and 21 March 2003, the defendants were interrogated on several occasions; moreover, several confrontations took place between the defendants themselves and between them and the victim. In particular, the applicant was interrogated on five occasions during this period. Also in the same period, the police heard 17 witnesses and the victim on altogether 14 occasions. Furthermore, experts in toxicology, haemogenetics and dactyloscopy were appointed, along with a forensic medical expert and an expert on physical evidence. The police were collecting evidence from banks, telephone companies, the land registry and the register of passenger cars.
Meanwhile, on 2 March 2002 the Pest Central District Court ordered the applicant’s pre-trial detention, referring to the danger of his absconding, in particular in view of the fact that he had not been living at his registered address for more than two years. Additional reference was made to the risk of collusion. On 11 March 2002 the Budapest Regional Court dismissed his appeal.
The applicant was assisted by defence counsel of his choice and was initially held at the Gyorskocsi Police Detention Facility. His detention was prolonged on 26 March and 24 May 2002 on the ground of a risk of absconding and collusion. These decisions were confirmed on 30 April and 12 June 2002, respectively. The courts held that the seriousness of the charges against the applicant alone sufficed to establish the risk of absconding.
On 9 August 2002 the Regional Court dismissed the applicant’s request for release. On 10 September 2002 that court’s appellate bench rejected his appeal. His further complaint of 15 September 2002 was to no avail.
On 27 September 2002 the applicant’s detention was again prolonged, essentially on the ground of a risk of absconding. The court noted that the risk of collusion was diminishing, since the applicant had confessed to his crime.
Meanwhile, from July 2002 onwards, the applicant’s behaviour in detention became more and more erratic; in particular, on one occasion he attacked a fellow inmate. In July and October 2002 as well as July, August and September 2003 the applicant was repeatedly committed, for shorter periods, to the Asylum for the Criminally Insane (“IMEI”) with a view to having his mental status observed by expert psychiatrists. Eventually, it was concluded that he suffered from a psychosis.
On 18 December 2002 and 17 January 2003, the renewed requests for release of the applicant, who from October 2002 onwards was detained at Budapest Penitentiary, were dismissed.
On 27 February and 26 June 2003 the Supreme Court prolonged the applicant’s detention on the basis of the risk of his absconding.
Given his increasingly disturbed state of mind, on 14 April 2003 the applicant’s case was disjoined from that against his accomplices.
On 24 July 2003 the Budapest Regional Court ordered the applicant’s release on bail. On 11 August 2003 the Budapest Court of Appeal overruled this decision, making reference to the danger of the applicant’s absconding, given the seriousness of the charges against him.
On 24 September 2003 the investigation against the applicant was closed. The case-file, communicated to the applicant on 20 October 2003, consisted of some 1,500 pages.
From 17 October 2003 onwards, the pre-trial detention of the applicant, by then diagnosed with chronic paranoid schizophrenia, was effected in the IMEI for the treatment of his condition. In response to complaints filed by the applicant’s father, the Penitentiary Supervisory Department of the Attorney General’s Office specified that the applicant had been committed to the IMEI on medical grounds, since he had shown psychotic symptoms at the Budapest Penitentiary; that, after examinations, the IMEI were of the opinion that his further treatment was necessary; and that forensic experts had repeatedly examined him. On 9 December 2003 the Budapest Court of Appeal confirmed the applicant’s committal to the IMEI.
On 28 October and 3 December 2003, the applicant’s detention was again prolonged by the Regional Court on the ground of a risk of absconding, given the seriousness of the charges against him. These decisions were upheld on 24 November 2003 and 2 February 2004 by the Court of Appeal.
On 1 December 2003 a bill of indictment was preferred. The applicant was charged with complicity in kidnapping and severe bodily assault, offences punishable under sections 170 and 175/A of the Criminal Code, as modified by Act no. 2 of 2003.
On 11 February 2004 another expert psychiatrist was appointed. On 4 March 2004 the expert informed the Regional Court that the applicant’s prolonged observation was warranted.
On 24 May 2004 the Budapest Regional Court dismissed the applicant’s renewed request for release on bail. On 8 July 2004 the Court of Appeal dismissed his appeal.
On 15 July 2004 the IMEI presented its observations on the applicant’s mental state. On 14 September 2004 the forensic psychiatrist submitted his opinion.
The applicant was eventually released from the IMEI on 19 October 2004. His pre-trial detention having been lifted, the applicant was ordered not to leave town.
The Regional Court ordered further psychiatric examinations of the applicant. Since he did not appear at an examination scheduled in December 2004, it had to be rescheduled for 1 March 2005.
Relying on the findings of the forensic psychiatrists, on 14 June 2005 the Regional Court suspended the proceedings in view of the fact that the applicant was not mentally capable of standing trial.