ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293 din 1

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă,

contestația la executare, formulată de condamnatul Ș.I.

Condamnatul a fost obligat la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul

avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că inculpatul Ș.I. a

fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare, prin sentința

penală nr. 598 din 20 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală,

modificată prin decizia penală nr. 6058 din 19 decembrie 2003 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

14 lit. c) și d) și art. 16 din aceeași lege.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare

și în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată pentru

pedeapsa de 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În cauză, față de inculpat s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a facilitat

identificarea unei persoane care se ocupă cu traficul de droguri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, care a solicitat desființarea acesteia și, pe fond,

să se constate că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr.

143/2000.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 314/ A din 26 aprilie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului și l-a obligat la 600.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 200.000 lei onorariul pentru apărarea din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

apel condamnatul Ș.I., reiterând motivele din apel.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, cât și

cea de drept, ivite cu ocazia judecării cauzei.

Condamnatul a invocat aplicarea

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, însă s-a stabilit că nu sunt

incidente aceste dispoziții, întrucât, la dosar nu sunt dovezi că acesta s-ar

fi desistat de comiterea faptei, ci dimpotrivă probele relevă fără nici un

dubiu participarea acestuia la comiterea faptei.

În această situație nu poate fi

admisă contestația la executare, întrucât nu este vorba de nici unul din

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 143/2000 au fost analizate de instanțe și au fost avute

în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Întrucât criticile din recurs sunt

neîntemeiate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli

judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 314/ A din 26

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.