ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2003

Asupra recursului de față; Prin sentința nr. 533 din 28 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta A.P.A.P.S., cu sediul în București, împotriva pârâtei A.S.I.L. cu sediul în Cehul Silvaniei, județul Sălaj, în favoarea Curții de Apel Cluj. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei, rezultând din vânzarea de acțiuni și având calitatea de succesoare de drept a F.P.S., ca reprezentant al statului, competența revine Curții de Apel Cluj, în favoarea căreia, în baza art. 158 și 159 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 3 pct. 4 C. proc. civ., urmează a se declina competența.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 569 din 13 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București împotriva pârâtei A.S.I.L. cu sediul în Cehul Silvaniei, județul Sălaj, pentru plata sumei de 60.000.000 lei, reprezentând penalități. Pentru a decide astfel, instanța a constatat că este fondată excepția tardivității sesizării instanței, deoarece, potrivit art. 32 28 din Legea nr. 99/1999, pentru modificarea O.U.G. nr. 88/1998, termenul de prescripție, pentru introducerea cererii, prin care se atacă o operațiune sau se valorifică un drept conferit de aceste acte normative, este de 3 luni de la data nașterii dreptului.

Rezultă astfel, că acțiunea s-a înregistrat mult peste termenul prevăzut de textul mai sus indicat, deși situația pentru care se solicită penalități putea fi cunoscută la finele anului 1999 și 2000. Împotriva sentinței civile nr. 569 din 13 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta, A.P.A.P.S. București, care a criticat hotărârea judecătorească, în cauză, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000.000 lei penalități, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, de a soluționa, ca instanță de fond, litigiul comercial dintre părți.

În mod greșit, Tribunalul Sălaj, prin sentința civilă nr. 533 din 28 septembrie 2001, și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj și tot greșit, Curtea de Apel Cluj s-a considerat competentă material a soluționa în fond. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 99/1999, care modifică O.U.G. nr. 88/1995, fiind perfect aplicabile dispozițiile dreptului comun, reglementate de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., referitoare la competența după materie, în sensul că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile, în materie comercială, al căror obiect au o valoare de până la 10 miliarde lei inclusiv, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 3, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează a admite recursul promovat de A.P.A.P.S. București împotriva sentinței civile nr. 569 din 13 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Sălaj, competent a soluționa cauza în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 569 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Sălaj, competent, în primă instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2003.