ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 9030 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Galați au fost

respinse excepțiile invocate de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune

și autoritatea lucrului judecat, iar pe fond acțiunea S.N.T. R. S.A. a fost

admisă, pârâta S.C. E. S.A. fiind obligată la plata sumei de 171.784.462 lei

contravaloare servicii neachitate, 320.498.064 lei penalități de întârziere, cu

cheltuieli de judecată în sumă de 19.535.650 lei.

Apelul

declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr. 397 din 15 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ.

Instanța

de apel a reținut că pârâta a beneficiat de serviciile oferite de reclamantă în

baza contractului nr. 10 din 21 ianuarie 1997, dar nu a achitat costul

serviciilor facturate cu facturile nr. 518 și 519 din 21 aprilie 1997, ci numai

pe cele facturate cu facturile nr. 596 și 597 din 2 iulie 1997, așa încât

datorează costul serviciilor neachitate.

De

asemenea s-a reținut că cele două excepții au fost corect soluționate de

instanța de fond, cursul prescripției fiind întrerupt prin plata făcută de

pârâtă la 5 septembrie 1997, când a achitat parțial și serviciile menționate în

facturile 518 și 519/1997.

Nemulțumită

de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei și pe

fond respingerea acțiunii.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține că facturile nr. 518 și

519/1997 au mai format obiectul unei alte acțiuni a reclamantei ce a fost

anulată ca netimbrată (dosar nr. 5931/2000 al Tribunalului Galați, iar

ulterior, la 21 august 2000 reclamanta a reformulat acțiunea, acțiune ce

formează obiectul cauzei de față.

Recurenta

critică decizia din apel pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciind că greșit a fost rezolvată problema prescripției dreptului la

acțiune în raport de data facturilor, 21 aprilie 1997 și data promovării

acțiunii, 21 august 2000.

De

asemenea, greșit s-a reținut că plata din 5 septembrie 1997 ar fi întrerupt

cursul prescripției, deoarece plata respectivă nu privea cele două facturi.

Nefiind

datorat prețul, nici penalitățile nu puteau fi acordate.

Pe

fondul pricinii consideră că în mod eronat a fost obligată și la plata unor

servicii anterioare încheierii contractului, servicii aferente perioadei

decembrie 1996-ianuarie 1997 și incluse în factura nr. 518.

De

asemenea, pentru această perioadă, anterioară contractului, greșit a fost

obligată la penalități.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica

referitoare la rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune este

nefondată deoarece, conform dovezii aflată la dosar fond, la 5 septembrie 1997

cu O.P. 38 recurenta a achitat parțial facturile nr. 518 și 519/1997, conform

mențiunilor făcute de aceasta la rubrica privind reprezentarea sumelor

achitate.

Conform

dispozițiilor art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 prescripția este

întreruptă printr-un act începător de executare, act consumat în speța de față,

la 5 septembrie 1997 când prin O.P. 38 pârâta a achitat parțial și cele două

facturi 518 și 519/1997.

În

atare situație, cum corect a reținut și instanța de apel, cursul prescripției a

fost întrerupt, după această dată curgând un nou termen de prescripție, conform

dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 și care s-ar fi

împlinit la 5 septembrie 2000.

Așadar,

susținerea recurentei că acțiunea reclamantei promovată la 21 august 2000 este

prescrisă, nu este întemeiată, instanța de apel rezolvând legal și temeinic

această excepție.

Câtă

vreme pârâta a acceptat prin plată factura 518/1997, ea nu mai poate contesta

costul serviciilor incluse în această factură, respectiv pe decembrie 1996,

apărări pe care nici nu a înțeles să le formuleze la fond prin întâmpinare.

De

altfel, din actele depuse la fond rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile

reclamantei și anterior încheierii contractului 10/1997, respectiv încă din

august 1996 când i s-au instalat alte circuite decât cele cu Germania, ce

formează obiectul contractului 10/1997 și pentru care, de asemenea, înregistra

întârzieri în plată, fiind notificată de mai multe ori în legătură cu debitele.

Critica

referitoare la penalități, fiind invocată pentru prima dată în recurs, nu poate

fi analizată omisso medio.

În

consecință, recursul este apreciat ca nefondat motiv pentru care va fi respins,

decizia din apel fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. Galați

împotriva deciziei nr. 397 din 15 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.