ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9030 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Galați au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune și autoritatea lucrului judecat, iar pe fond acțiunea S.N.T. R. S.A. a fost admisă, pârâta S.C. E. S.A. fiind obligată la plata sumei de 171.784.462 lei contravaloare servicii neachitate, 320.498.064 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 19.535.650 lei. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 397 din 15 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța de apel a reținut că pârâta a beneficiat de serviciile oferite de reclamantă în baza contractului nr. 10 din 21 ianuarie 1997, dar nu a achitat costul serviciilor facturate cu facturile nr. 518 și 519 din 21 aprilie 1997, ci numai pe cele facturate cu facturile nr. 596 și 597 din 2 iulie 1997, așa încât datorează costul serviciilor neachitate. De asemenea s-a reținut că cele două excepții au fost corect soluționate de instanța de fond, cursul prescripției fiind întrerupt prin plata făcută de pârâtă la 5 septembrie 1997, când a achitat parțial și serviciile menționate în facturile 518 și 519/1997. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei și pe fond respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține că facturile nr. 518 și 519/1997 au mai format obiectul unei alte acțiuni a reclamantei ce a fost anulată ca netimbrată (dosar nr. 5931/2000 al Tribunalului Galați, iar ulterior, la 21 august 2000 reclamanta a reformulat acțiunea, acțiune ce formează obiectul cauzei de față. Recurenta critică decizia din apel pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că greșit a fost rezolvată problema prescripției dreptului la acțiune în raport de data facturilor, 21 aprilie 1997 și data promovării acțiunii, 21 august 2000. De asemenea, greșit s-a reținut că plata din 5 septembrie 1997 ar fi întrerupt cursul prescripției, deoarece plata respectivă nu privea cele două facturi.

Nefiind datorat prețul, nici penalitățile nu puteau fi acordate. Pe fondul pricinii consideră că în mod eronat a fost obligată și la plata unor servicii anterioare încheierii contractului, servicii aferente perioadei decembrie 1996-ianuarie 1997 și incluse în factura nr. 518. De asemenea, pentru această perioadă, anterioară contractului, greșit a fost obligată la penalități. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica referitoare la rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune este nefondată deoarece, conform dovezii aflată la dosar fond, la 5 septembrie 1997 cu O.P. 38 recurenta a achitat parțial facturile nr. 518 și 519/1997, conform mențiunilor făcute de aceasta la rubrica privind reprezentarea sumelor achitate.

Conform dispozițiilor art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 prescripția este întreruptă printr-un act începător de executare, act consumat în speța de față, la 5 septembrie 1997 când prin O.P. 38 pârâta a achitat parțial și cele două facturi 518 și 519/1997. În atare situație, cum corect a reținut și instanța de apel, cursul prescripției a fost întrerupt, după această dată curgând un nou termen de prescripție, conform dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 și care s-ar fi împlinit la 5 septembrie 2000. Așadar, susținerea recurentei că acțiunea reclamantei promovată la 21 august 2000 este prescrisă, nu este întemeiată, instanța de apel rezolvând legal și temeinic această excepție.

Câtă vreme pârâta a acceptat prin plată factura 518/1997, ea nu mai poate contesta costul serviciilor incluse în această factură, respectiv pe decembrie 1996, apărări pe care nici nu a înțeles să le formuleze la fond prin întâmpinare. De altfel, din actele depuse la fond rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei și anterior încheierii contractului 10/1997, respectiv încă din august 1996 când i s-au instalat alte circuite decât cele cu Germania, ce formează obiectul contractului 10/1997 și pentru care, de asemenea, înregistra întârzieri în plată, fiind notificată de mai multe ori în legătură cu debitele. Critica referitoare la penalități, fiind invocată pentru prima dată în recurs, nu poate fi analizată omisso medio.

În consecință, recursul este apreciat ca nefondat motiv pentru care va fi respins, decizia din apel fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. Galați împotriva deciziei nr. 397 din 15 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.