ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3016/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 3 din 20 ianuarie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul I.C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă,

cu motivarea că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că cel condamnat a cerut revizuirea sentinței penale nr.

30/2002 a Tribunalului Constanța definitivă prin decizia penală nr. 3462/2002 a

Curții Supreme de Justiție prin care a fost condamnat la 10 ani și 6 luni

închisoare, pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru motivul că fapta nu a pus în

primejdie viața victime, iar pedeapsa este prea aspră.

Apelul declarat de inculpat prin

care a susținut în continuare că fapta sa nu a pus în primejdie viața victimei

și deci încadrarea juridică este greșită, a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 72/ P din 7 martie 2003, pronunțată de secția penală a Curții de

Apel Constanța.

Prin memoriul trimis din penitenciar,

condamnatul I.C., a declarat recurs, în termen legal, considerând hotărârile

netemeinice și nelegale, deoarece nu a săvârșit o tentativă de omor.

Examinând hotărârile atacate, în

raport cu motivul invocat, Curtea constată în baza lucrărilor și actelor din

dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins.

Motivul de revizuire se referă la

apărări pe care revizuientul le-a făcut în fața instanțelor care l-au judecat

și care au fost analizate de instanțe.

Hotărârile judecătorești definitive

pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la

latura civilă.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac prin care legiuitorul dă posibilitatea părților din proces în limitele

calității procesuale, precum și procurorului să ceară revizuirea în anumite

situații care sunt expres și limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen.

Motivul invocat nu se regăsește în

cazurile prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a) și e), însă ele pot sta la

baza unei cereri adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție pentru declararea recursului în anulare în favoarea

inculpatului.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul I.C., ca nefondat,

și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 72 din 7 martie 2003

a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.