ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1704/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 376 din 14

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul B.V.

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. și 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea celei mai grele de 7

ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

S-au interzis drepturile

inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a dedus perioada executată

începând cu 23 mai 2003 și s-a prelungit măsura arestului preventiv cu încă 30

de zile.

S-a făcut aplicarea prevederilor art.

113 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea

unui kilogram de zahăr, constatându-se că partea vătămată nu s-a constituit

parte civilă.

A fost obligat inculpatul să

plătească cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în noaptea de 22 mai 2003, inculpatul B.V., a pătruns în

locuința părții vătămate C.P. din satul Mărcioiu, comuna Morărești, județul

Argeș, căreia i-a solicitat suma de 400.000 lei și întrucât a fost refuzat, a

încercat să o imobilizeze prin legarea mâinilor cu un șiret pentru a o viola.

Partea vătămată s-a opus și a reușit să smulgă cadranul de la ceasul

inculpatului, spunându-i totodată, pentru a scăpa de el, că aude mașina

copiilor săi afară. În această împrejurare, inculpatul s-a speriat, a încetat

violențele împotriva părții vătămate și înainte de a părăsi locuința a sustras

o pungă cu un kilogram de zahăr tos. Partea vătămată a mers la vecinul ei,

martorul P.V., i-a spus cele întâmplate, după care au fost anunțate organele de

poliție, care l-au identificat și reținut pe inculpat pe raza comunei

Morărești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul B.V., susținând că nu a comis faptele pentru care a

fost condamnat.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 19 din 22

ianuarie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelul inculpatului B.V.,

declarat împotriva sentinței penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Argeș, a desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc. pen.

a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.,

în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și

i) C. pen.

Instanța de control judiciar a

reținut circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și în

baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 208 și art. 209 lit. g)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la

un an închisoare.

A contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare,

înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. și menținând restul dispozițiilor sentinței.

A dedus în continuare detenția și a

menținut arestul preventiv.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei s-a dispus a fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a declarat recurs,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

și rejudecând, menținerea dispozițiilor primei instanțe.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor în baza probatoriului administrat în cauză:

proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de depistare,

proces-verbal de conducere în teren, declarația părții vătămate, constatări

preliminare ale S.M.L. Argeș, declarații martori, proces-verbal de percheziție

corporală și planșele foto, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică,

declarațiile inculpatului.

Astfel, fapta inculpatului B.V.,

care în noaptea de 22 mai 2003, prin folosirea violenței a încercat să

întrețină raport sexual cu partea vătămată C.P. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin.

(1) C. pen.

Cu privire la cea de a doua faptă

reținută în sarcina inculpatului, care constă în sustragerea din locuința

victimei, a unei pungi de un kilogram cu zahăr, se apreciază că în mod greșit

instanța de apel a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie

(reținută de instanța de fond), în infracțiunea de furt calificat.

Astfel, chiar din declarațiile

inculpatului, rezultă fără dubiu că acesta a pătruns în locuința victimei cu

intenția de a-i sustrage acesteia bunuri, respectiv bani.

Întrucât aceasta nu a avut bani,

inculpatul și-a însușit punga cu zahăr, pe care a găsit-o și a cărei dispariție

a fost reclamată de partea vătămată.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

tâlhăria constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau

amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de

a se apăra și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Analizând activitatea infracțională

a inculpatului, se constată că acesta a sustras punga cu zahăr în momentul

imediat următor imobilizării victimei (cu intenția de a o viola), așa încât,

interpretarea corectă a acestei fapte este în sensul dispozițiilor art. 211 C. pen.,

adică inculpatul a furat punga respectivă profitând de neputința victimei de a

se apăra (ca efect al imobilizării).

În consecință, încadrarea juridică

corectă a acestei fapte este cea reținută atât prin rechizitoriu cât și de

instanța de fond, respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.

Hotărârea pronunțată de instanța de

apel este criticabilă și sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a

circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a reducerii

pedepselor.

Astfel, instanța de apel a reținut

în considerente, că inculpatul a avut o comportate bună, aspect ce justifică

reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; în

actele dosarului cauzei însă, nu există dovezi în acest sens.

Pe de altă parte, studiind fișa de

cazier judiciar a inculpatului, se constată că acesta nu are antecedente

penale, aspect care, însă, nu este suficient pentru a atrage reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepselor

aplicate acestuia, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor

săvârșite, aflate în concurs.

Față de aceste considerente, urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să fie admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, casându-se

decizia atacată.

Se vor menține dispozițiile

sentinței penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș.

Se va deduce din pedeapsă, durata

arestării preventive până la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei penale nr. 19

din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, privind pe intimatul inculpat B.V.

Casează decizia atacată.

Menține dispozițiile sentinței

penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 23 mai 2003, până la 26 martie

2004.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2004.