ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1704/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 376 din 14 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul B.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. și 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea celei mai grele de 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. S-au interzis drepturile inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a dedus perioada executată începând cu 23 mai 2003 și s-a prelungit măsura arestului preventiv cu încă 30 de zile. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 113 C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea unui kilogram de zahăr, constatându-se că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 22 mai 2003, inculpatul B.V., a pătruns în locuința părții vătămate C.P. din satul Mărcioiu, comuna Morărești, județul Argeș, căreia i-a solicitat suma de 400.000 lei și întrucât a fost refuzat, a încercat să o imobilizeze prin legarea mâinilor cu un șiret pentru a o viola.

Partea vătămată s-a opus și a reușit să smulgă cadranul de la ceasul inculpatului, spunându-i totodată, pentru a scăpa de el, că aude mașina copiilor săi afară. În această împrejurare, inculpatul s-a speriat, a încetat violențele împotriva părții vătămate și înainte de a părăsi locuința a sustras o pungă cu un kilogram de zahăr tos. Partea vătămată a mers la vecinul ei, martorul P.V., i-a spus cele întâmplate, după care au fost anunțate organele de poliție, care l-au identificat și reținut pe inculpat pe raza comunei Morărești. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.V., susținând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 19 din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelul inculpatului B.V., declarat împotriva sentinței penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, a desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen. Instanța de control judiciar a reținut circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și în baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare. A contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare, înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și menținând restul dispozițiilor sentinței. A dedus în continuare detenția și a menținut arestul preventiv. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând, menținerea dispozițiilor primei instanțe. Verificând actele dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor în baza probatoriului administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de depistare, proces-verbal de conducere în teren, declarația părții vătămate, constatări preliminare ale S.M.L. Argeș, declarații martori, proces-verbal de percheziție corporală și planșele foto, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile inculpatului. Astfel, fapta inculpatului B.V., care în noaptea de 22 mai 2003, prin folosirea violenței a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată C.P.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. Cu privire la cea de a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, care constă în sustragerea din locuința victimei, a unei pungi de un kilogram cu zahăr, se apreciază că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie (reținută de instanța de fond), în infracțiunea de furt calificat. Astfel, chiar din declarațiile inculpatului, rezultă fără dubiu că acesta a pătruns în locuința victimei cu intenția de a-i sustrage acesteia bunuri, respectiv bani. Întrucât aceasta nu a avut bani, inculpatul și-a însușit punga cu zahăr, pe care a găsit-o și a cărei dispariție a fost reclamată de partea vătămată.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani. Analizând activitatea infracțională a inculpatului, se constată că acesta a sustras punga cu zahăr în momentul imediat următor imobilizării victimei (cu intenția de a o viola), așa încât, interpretarea corectă a acestei fapte este în sensul dispozițiilor art. 211 C. pen., adică inculpatul a furat punga respectivă profitând de neputința victimei de a se apăra (ca efect al imobilizării). În consecință, încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea reținută atât prin rechizitoriu cât și de instanța de fond, respectiv art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel este criticabilă și sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a reducerii pedepselor. Astfel, instanța de apel a reținut în considerente, că inculpatul a avut o comportate bună, aspect ce justifică reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; în actele dosarului cauzei însă, nu există dovezi în acest sens. Pe de altă parte, studiind fișa de cazier judiciar a inculpatului, se constată că acesta nu are antecedente penale, aspect care, însă, nu este suficient pentru a atrage reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepselor aplicate acestuia, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, aflate în concurs.

Față de aceste considerente, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, casându-se decizia atacată. Se vor menține dispozițiile sentinței penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș. Se va deduce din pedeapsă, durata arestării preventive până la zi. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei penale nr. 19 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, privind pe intimatul inculpat B.V. Casează decizia atacată. Menține dispozițiile sentinței penale nr. 376 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 mai 2003, până la 26 martie 2004. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.