ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4332/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139/2001

Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:

- Z.M. la un an și 6 luni

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen.; la câte 3 ani închisoare, pentru două infracțiuni de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,

în paguba părților vătămate SC A. SA Făgăraș și SC R.R.C. SRL Penticeu; la câte

6 luni închisoare, pentru două infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 33

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea de 3 ani

închisoare.

Conform art. 86

1

s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe termenul de încercare

de 6 ani.

S-a computat din pedeapsă durata

arestului preventiv.

- N.G. la un an și 10 luni

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., părți vătămate R. SA Dej; la 3 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în paguba

părții vătămate SC A. SA Făgăraș; la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de

uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.; la un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire,

prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea

pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu restul de un an, o lună

și 20 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1407 din 23 mai 1997 a Judecătoriei Oradea,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata

arestului preventiv.

Inculpații au fost obligați în

solidar la 22.608.620 lei, despăgubiri către partea civilă SC A. SA Făgăraș.

Inculpatul Z.M. a fost obligat la

43.507.169 lei către partea civilă SC R.P.C. SRL Penticeu, iar inculpatul N.G.

la 8.115.031 lei despăgubiri către aceiași parte civilă.

Inculpații au fost obligați fiecare

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în cursul lunii mai 2000, inculpatul Z.M. prezentându-se în mod

mincinos ca fiind reprezentantul SC

a.i.

SRL Craiova a achiziționat de la SC R.P.C. SRL Cluj telemea de oaie, cașcaval

și telemea mixtă în valoare de 51.622.2000 lei, fără să plătească.

Pentru a creea reprezentanților

părții vătămate convingerea că este de bună credință a remis acesteia o filă

cec semnată și ștampilată în alb.

Marfa achiziționată a fost

valorificată de inculpații Z.M. și N.G., primul obținând 30.654.400 lei, al

doilea 8.115.031 lei.

La data de 31 mai 2000, inculpații

după o înțelegere prealabilă au indus în eroare pe reprezentanții părții civile

SC A. SA Făgăraș, Z.M. prezentându-se sub identitatea falsă de B.R. delegat al

firmei SC T.C. SRL Brașov, în numele căreia a achiziționat 826 kg brânză

telemea în valoare de 22.068.620 lei. Actele firmei T.C. SRL au fost procurate

de inculpatul N.G. Cei doi inculpați au valorificat marfa pe care n-au

plătit-o, prin documente false către SC Z.I. SRL Brașov și SC P. SRL Brașov.

S-a mai reținut că inculpații la

data de 1 iunie 2000 au încercat să inducă în eroare pe reprezentanții legali

ai părții vătămate SC R. SA Dej prin prezentarea sub identități și calități

mincinoase și prin încercarea de a efectua plăți cu bilete la ordin falsificate

în scopul de obține foloase materiale în sumă de 232.645.000 lei. Această

ultimă activitate infracțională nu s-a realizat datorită intervenției organelor

de poliție care au întrerupt-o.

Prin decizia penală nr. 258 din 7

decembrie 2001, Curtea de Apel Brașov a admis apelul inculpatului N.G.

împotriva hotărârii menționate pe care a desființat-o în întregime și în

temeiul art. 332 C. proc. pen., a restituit cauza pentru completarea urmăririi

penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-a respins ca nefondat apelul

Parchetului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a motivat în esență următoarele:

Inculpatul N.G. a solicitat să se

constate nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței prin care a fost

trimis în judecată pentru infracțiuni ce nu au fost cercetate și pentru care nu

s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu i-a fost prezentat materialul de

urmărire penală.

Instanța de apel a reținut că

împotriva inculpatului N.G. a fost începută urmărirea penală la 12 iunie 2000

pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(2) și (4) C. pen. Se motivează că audierea inculpaților de către poliție s-a

efectuat fără încunoștințarea lor despre fapta pentru care sunt învinuiți și

încadrarea acesteia, fiind nesocotite dispozițiile art. 6 alin. (3) C. proc.

pen.

La procuror s-a adus la cunoștință

inculpaților că sunt învinuiți de săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune.

Acțiunea penală a fost pusă în

mișcare numai pentru infracțiuni de înșelăciune.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov din 24 iulie 2000, inculpații au fost trimiși în

judecată și pentru infracțiuni de uz de fals și tăinuire pentru care în cauză

nu se începuse urmărirea penală, nu se prezentase materialul de urmărire

penală, iar acțiunea penală nu fusese pusă în mișcare.

S-a mai motivat că în ședința din 9

noiembrie 2000, instanța de fond a fost sesizată de apărătorii inculpaților

despre împrejurarea că împotriva lor s-a pus în mișcare acțiunea penală numai

pentru infracțiuni de înșelăciune.

Concluzionând instanța de apel a

reținut că inculpaților nu li s-a adus la cunoștință învinuirile înainte de a

li se lua prima declarație și nici faptele pentru care sunt cercetați; nu s-a

început urmărirea penală pentru toate faptele, nu s-a pus în mișcare acțiunea

penală pentru toate faptele și nici nu li s-a prezentat urmărirea penală pentru

toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a motivat că prin aceasta a fost

grav încălcat dreptul la apărare al inculpaților.

S-a mai motivat că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 333 C. proc. pen., cauza urmând a fi restituită la

procuror pentru completarea urmăririi penale.

În raport de aceste considerente s-a

motivat că recursul parchetului care critică individualizarea pedepsei va fi

respins.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru greșita

aplicare a legii prin restituirea dosarului la procuror, motiv de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În recursul parchetului se motivează

că instanța de apel trebuia să constate că în ce privește judecarea

infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpați au fost respectate

prevederile procesual penale, iar pentru infracțiunile de uz de fals și

tăinuire trebuia să dispună încetarea procesului penal conform art. 10 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen.

Recursul parchetului este întemeiat.

Restituirea cauzei la procuror poate

fi făcută numai când cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent

(art. 332 C. proc. pen.), ceea ce evident nu este cazul în speță sau când este

necesară completarea urmăririi penale (art. 333 C. proc. pen).

Din examinarea dispozițiilor art.

333 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că două sunt condițiile care trebuiesc a

fi neapărat întrunite pentru ca instanța să poată dispune restituirea:

- urmărirea penală nu este completă;

- în fața instanței nu s-ar putea

face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Or, în cauză urmărirea penală este

completă, faptele și împrejurările deduse judecății au fost în întregime

stabilite. Nu se poate uza de prevederile art. 333 C. proc. pen. și restitui

cauza la procuror numai pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de

inculpați.

În cauză nu sunt aplicabile nici

prevederile art. 300 C. proc. pen., cu privire la restituirea dosarului pentru

refacerea actului de sesizare prin punerea în mișcare a acțiunii penale,

întrucât acest lucru putea fi făcut numai la prima înfățișare, ceea ce în cauză

nu s-a petrecut.

Nici prevederile art. 336 C. proc.

pen., cu privire la extinderea procesului penal nu sunt aplicabile, deoarece

faptele inculpaților din cauză n-au fost descoperite în cursul judecății

condiție necesară pentru incidența acestor dispoziții legale, și de altfel

procurorul nici n-a cerut această extindere.

De fapt punerea în mișcare a

acțiunii penale în lipsa începerii urmăririi penale față de inculpați pentru

infracțiunea de uz de fals și tăinuire, în condițiile neprezentării

materialului de urmărire penală pentru aceste infracțiuni ar echivala cu

încălcarea dreptului la apărare al inculpaților.

Potrivit art. 24 din Constituție

dreptul la apărare este garantat.

Garantarea dreptului la apărare este

reglementat între altele în art. 6 C. proc. pen.

Potrivit alin. (3) din acest

articol, organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau

inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acestuia

și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.

Or, din examinarea dosarului rezultă

că în cursul urmăririi penale inculpații n-au fost cercetați și pentru

infracțiunea de uz de fals și tăinuire și nu li s-a prezentat materialul de

urmărire penală și pentru aceste infracțiuni.

Prin urmare, aceste deficiențe

legate de garantarea dreptului la apărare nemaiputând fi reparate prin aplicarea

art. 333 C. proc. pen. sau 336 lit. b) C. proc. pen., în cauză lipsesc

condițiile pentru exercitarea acțiunii penale față de inculpați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 221 și art. 291 C. pen., fiind aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Așa fiind, Curtea va admite recursul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, va casa decizia atacată, va

înceta procesul penal față de inculpații Z.M. și N.G. pentru infracțiunile de

uz de fals și tăinuire și va trimite cauza pentru continuarea judecării

apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și a inculpatului N.G.

pentru infracțiunile de înșelăciune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 258

din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații N.G. și

Z.M.

Casează decizia penală

sus-menționată.

Încetează procesul penal față de

inculpatul Z.M., pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.

pen. și față de inculpatul N.G., pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de

art. 221 C. pen., și infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 din

același cod, făcând aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Trimite cauza pentru continuarea

judecării apelului în ce privește infracțiunile de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (2), (3) și (5) și tentativă la această infracțiune prevăzută de

art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., la Curtea de Apel

Brașov.

Onorariile în sumă de câte 300.000

lei pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.