ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 22

ianuarie 2003, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată cererea condamnatului

I.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 36/2001 a aceluiași tribunal.

Instanța a reținut că, prin cerere,

condamnatul I.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive

familiale, respectiv tatăl, în vârstă de 84 ani, este grav bolnav și în pericol

de a fi evacuat din apartament, iar sora sa, în vârstă de 55 ani, este

netransportabilă, fiind handicapată gr. I de invaliditate, ambii aflându-se în

îngrijirea sa.

Ancheta socială efectuată de

Primăria sector 4 București, confirmă situația celor două persoane, care au ca

venituri materiale pensia și, respectiv, ajutorul de șomaj, având datorii de

peste 10 milioane lei la întreținere, motiv pentru care a fost promovată

acțiunea în evacuare.

Pentru a respinge cererea de

întrerupere a executării pedepsei, instanța a constatat că situația familială

invocată nu constituie o împrejurare specială, în sensul avut în vedere de art.

453 lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 C. proc. pen.,

aportul condamnatului în intervalul de cel mult 3 luni, cât va fi posibilă

întreruperea executării pedepsei, fiind nesemnificativ și nu ar putea înlătura

dificultățile.

Apelul condamnatului a fost respins

prin decizia penală nr. 97 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, constatând

că, fiind de durată situația grea a familiei condamnatului, aceasta nu are

caracter de împrejurare specială.

Împotriva deciziei penale sus-menționate

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și admiterea

cererii.

Recursul nu este fondat.

Instanțele au apreciat justificat

caracterul de durată a situației materiale dificile a tatălui și surorii

condamnatului, precum și a stării sănătății acestora, astfel încât, aceste

realități nu au caracterul de împrejurări speciale, în sensul dat de

dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

De altfel, datoriile mari la

diferiții furnizori de servicii, dintre care cea la întreținere a motivat

introducerea acțiunii în evacuare, au fost făcute cât timp condamnatul se afla,

în libertate, încât nu sunt motive să se creadă că în interesul relativ scurt

de întrerupere a executării pedepsei ar putea redresa situația materială.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului I.V. urmează să fie respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 4 martie 2003

a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.