ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată cererea condamnatului I.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 36/2001 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că, prin cerere, condamnatul I.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive familiale, respectiv tatăl, în vârstă de 84 ani, este grav bolnav și în pericol de a fi evacuat din apartament, iar sora sa, în vârstă de 55 ani, este netransportabilă, fiind handicapată gr. I de invaliditate, ambii aflându-se în îngrijirea sa. Ancheta socială efectuată de Primăria sector 4 București, confirmă situația celor două persoane, care au ca venituri materiale pensia și, respectiv, ajutorul de șomaj, având datorii de peste 10 milioane lei la întreținere, motiv pentru care a fost promovată acțiunea în evacuare.

Pentru a respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei, instanța a constatat că situația familială invocată nu constituie o împrejurare specială, în sensul avut în vedere de art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 C. proc. pen., aportul condamnatului în intervalul de cel mult 3 luni, cât va fi posibilă întreruperea executării pedepsei, fiind nesemnificativ și nu ar putea înlătura dificultățile. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 97 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, constatând că, fiind de durată situația grea a familiei condamnatului, aceasta nu are caracter de împrejurare specială. Împotriva deciziei penale sus-menționate condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii.

Recursul nu este fondat. Instanțele au apreciat justificat caracterul de durată a situației materiale dificile a tatălui și surorii condamnatului, precum și a stării sănătății acestora, astfel încât, aceste realități nu au caracterul de împrejurări speciale, în sensul dat de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. De altfel, datoriile mari la diferiții furnizori de servicii, dintre care cea la întreținere a motivat introducerea acțiunii în evacuare, au fost făcute cât timp condamnatul se afla, în libertate, încât nu sunt motive să se creadă că în interesul relativ scurt de întrerupere a executării pedepsei ar putea redresa situația materială. Față de cele ce preced, recursul condamnatului I.V.

urmează să fie respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.