ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2413/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 844 din 19

septembrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații M.G. și pe M.M. la

câte un an și 6 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de trafic de

stupefiante, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. și la câte 8 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

d) C. pen.

În temeiul art. 33 și art. 34 C.

pen., pedepsele au fost contopite, fiecare inculpat urmând să le execute pe

cele mai grele și anume un an și 6 luni închisoare, sporite la un an și 7 luni

închisoare.

A fost făcută aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen., computată durata arestărilor preventive, confiscată cantitatea

de 88.700 comprimate de efedrină și au fost obligați să plătească statului

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că inculpații, conducători auto, angajați ai unei societăți

comerciale cu sediul în Republica Moldova, efectuau curse regulate pe ruta

Chișinău - București și retur și în ziua de 27 noiembrie 2001, o persoană i-a

solicitat inculpatului M.G. să-i transporte două genți, în care se aflau

medicamente. Acea persoană i-a precizat că s-a înțeles și cu celălalt inculpat,

lăsându-i și numărul său de telefon.

Persoana respectivă a revenit la

autocar, având asupra sa două genți și i-a precizat recurentului M.G. că și

inculpatul M.M. cunoștea situația respectivă.

Bagajele aduse au fost așezate în

autocar într-un compartiment, prevăzut cu ușă de acces și sistem propriu de

închidere amplasat în spatele mașinii și destinat depozitării coletelor.

În jurul orelor 19,00 autocarul

condus de inculpatul M.G. a plecat spre Vama Oancea și în timp ce se deplasa a

fost sunat telefonic, de persoana care adusese gențile cu medicamente, pentru a

ști care este situația.

Ei au ajuns în vama Oancea noaptea,

în jurul orelor 2,15.

La intrarea în vamă efectuându-se un

control, de către un lucrător, s-a descoperit în compartimentul din spatele

autocarului, destinat numai conducătorului auto, patru pachete ambalate în

celofan peste care era aplicată bandă adezivă.

După desfacerea acestora s-a

constatat că acele pachete conțin comprimate de efedrină.

Cu toate că lucrătorii vamali l-au

întrebat pe recurentul M.G. dacă mai are ceva de declarat, la răspunsul negativ

al acestuia, continuându-se controlul au mai fost găsite în zona din spatele

banchetelor, sub gențile de voiaj mai multe pachete, ce conțineau pastile de

efedrină. În total au fost găsite 89.000 pastile efedrină, substanță aflată pe

lista precursorilor.

Apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați și de către inculpați au fost respinse ca nefondate

(decizia nr. 635 din 27 noiembrie 2002, a Curții de Apel Galați).

Împotriva acestor hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs, susținând că

acestea nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepselor.

În acest sens, Ministerul Public a

menționat, că în mod greșit a fost reținută în favoarea inculpaților

circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., din care cauză,

pedepsele nu reflectă în mod corect pericolul social concret al faptelor și

făptuitorilor.

Astfel, s-a susținut că și în

ipoteza în care inculpații nu au antecedente penale, reținerea circumstanței

atenuante a lipsei acestora nu este justificată, având în vedere modalitatea de

comitere a faptelor și pericolul social deosebit al lor. În cazul în care

infracțiunea este gravă și inculpatul dovedește o periculozitate sporită prin

modul și mijloacele folosite, comportarea bună înainte de săvârșirea faptei, nu

are relevanță, lipsa antecedentelor penale neconstituind criteriul unic de

apreciere a conduitei bune anterioare.

Mai mult, instanțele nu au luat în

considerare că inculpații nu au fost sinceri, au avut o poziție oscilantă, au

refuzat orice cooperare cu anchetatorii și nu au avut în vedere gravitatea

deosebită a faptelor, determinată, printre altele și de cantitatea extrem de

mare de droguri, ce a fost transportată.

Împotriva hotărârilor a declarat

recurs și inculpatul M.G.

Apărătorul acestuia a criticat

hotărârile, susținând că acestea nu sunt temeinice sub aspectul

individualizării pedepselor.

Sub acest aspect, el a menționat că

sancțiunile penale aplicate sunt aspre, ele nereflectând corect gradul de

pericol social al faptelor și făptuitorului.

Considerând că pedepsele nu au fost

corect individualizate, apărătorul a solicitat respingerea recursului declarat

de Ministerul Public, admiterea celui al inculpatului, casarea hotărârilor și

reducerea pedepsei, având în vedere că recurentul este infractor primar.

Recursul declarat de Ministerul

Public este fondat.

Având în vedere pericolul social

ridicat, pe care îl prezintă infracțiunile comise reflectat, pe de o parte, de

natura acestora, iar pe de altă parte, de cantitatea mare a drogurilor

transportate, este evident că aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.,

nu este justificată. Nejustificarea este și mai evidentă dacă se are în vedere

atitudinea nesinceră și lipsa de cooperare a inculpaților cu anchetatorii,

pentru descoperirea celui de al treilea participant la comiterea

infracțiunilor.

Totodată, nu trebuie omisă

împrejurarea că inculpații au comis o pluralitate de infracțiuni, ceea ce

denotă perseverența lor infracțională.

Susținerea inculpaților că nu sunt

vinovați de comiterea faptelor, întrucât nu au cunoscut ce transportau, nu este

întemeiată, ea fiind o încercare de a fi exonerați de răspundere penală, astfel

că justificat instanțele au respins-o, cu o motivare corespunzătoare.

Din materialul probator existent la

dosar, care a fost complet administrat și corect interpretat rezultă cu

certitudine vinovăția inculpaților.

Astfel, calitatea de conducători

auto, care efectuau curse cu autocarul în străinătate îi obliga ca în orice

moment ei să cunoască conținutul bagajelor pe care le transportau, prin

verificarea acestora, pentru că răspundeau de siguranța călătorilor,

depozitarea genților respective fiind făcută într-un spațiu special destinat

șoferilor. Toate acestea, coroborate cu împrejurările relatate de inculpatul

M.G., căruia i s-a dat și o sumă de bani în valută pentru serviciul respectiv,

duc la concluzia indubitabilă, că inculpații știau că au asupra lor efedrină.

Împrejurarea că substanța a fost

descoperită la graniță, impune logic concluzia că ei nu pot invoca

necunoașterea legii în materie, în sensul de a nu fi știut că transportul

acesteia nu este permis de lege.

Semnificative în acest sens sunt

declarațiile de la anchetă date de doi martori (C.L. și L.B.) din care reiese

că înainte de a porni la drum, inculpatul M.G. le-a spus să se așeze pe

scaunele din spatele autocarului pentru a fi „atenți la marfă”.

În consecință, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, urmează să fie admis.

Pentru aceste motive, rezultă în mod

implicit, că recursul declarat de inculpatul M.G. nu este fondat și urmează să

fie respins.

Întrucât inculpații au comis fiecare

câte două infracțiuni aflate în concurs, instanța va înlătura dispozițiile art.

33 și art. 34 C. pen., precum și sporurile aplicate, va descontopi pedepsele

rezultante în cele componente, pe care le va repune în individualitatea lor,

după care va stabili câte o pedeapsă fără aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în

ce privește pe ambii inculpați.

După ce se va da eficiența juridică

dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen., instanța va computa din pedepsele

rezultante aplicate durata prevenției.

Cheltuielile judiciare efectuate de

stat vor fi restituite de către inculpați, iar în ce-l privește pe inculpatul

M.G., în acestea se va include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei nr. 635 din 27

noiembrie 2002, a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații M.G. și M.M.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 234 din 16 august 2002, a Tribunalului Galați, numai cu privire la

aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și la cuantumul pedepselor

aplicate.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de o lună închisoare, descontopește

pedepsele rezultante în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

Înlătură pentru fiecare inculpat

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c) și d) C. pen. și

condamnă pe inculpați la câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 9 din Legea nr. 143/2000 și la câte un an și 6 luni închisoare fiecare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 din Legea nr.

141/1977.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpații urmând să le execute

pe cele mai grele și anume câte 3 ani închisoare fiecare.

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.G., împotriva aceleiași decizii.

Compută din pedepsele aplicate

durata prevenției de la 28 noiembrie 2001, la zi, pentru ambii inculpați.

Obligă pe inculpatul M.G. să

plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției, iar pe M.M. la 800.000 lei, reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 mai 2003.