ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3816/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 21 martie 2002, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul V.I. la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că paguba cauzată părții civile R.G. SRL Pitești a fost reparată. S-au anulat actele false. A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în perioada august – noiembrie 1998, inculpatul V.I., în calitate de administrator la SC N. SRL Scornicești a emis trei file C.E.C.

fără acoperire asupra B.E. București, pentru plata unor produse petroliere cumpărate de la SC R.G. SRL Pitești, cauzând acestei societăți pagubă de peste două miliarde de lei. Prin decizia penală nr. 44 din 18 februarie 2003, Curtea de Apel Pitești a admis apelul inculpatului și în baza art. 334 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care la condamnat la 5 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că potrivit expertizei contabile paguba cauzată de inculpat părții civile este de 1.994.335.846 lei, sub limita de 2 miliarde lei, care definește termenul de consecințe deosebit de grave la care se raportează dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care o critică pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 3 și 15 ani. Pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare este aproape de limita minimă prevăzută de lege.

Față de pericolul social concret al faptei relevat de valoarea ridicată a pagubei produse, aproape de limita consecințelor deosebit de grave, având în vedere și lipsa circumstanțelor de atenuare a răspunderii penale, pedeapsa de 5 ani închisoare nu este severă. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I., împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2003.