ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2937/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258

din 12 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul

E.L.

la

pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (4) și (5) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

din același cod, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul

este arestat într-o altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la

3.455.126.950 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC G.I.

SRL Pitești.

Tribunalul București, la care

s-a strămutat judecarea fondului cauzei, a reținut că, la data de 2 octombrie

1998, SC G.I. SRL Pitești a vândut inculpatului E.L., patron al firmei SC

G.C.I. SRL București, un număr de 14 ordine de compensare tip RENEL, în valoare

de un miliard de lei, pentru plata cărora cumpărătorul a emis o filă C.E.C.

refuzată la plată pentru lipsă de disponibil în contul bancar.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 415 din 11 august 2003, a respins, ca

nefondat, apelul prin care inculpatul a solicitat, în principal, să fie achitat

pe considerent că nu a avut intenția să înșele societatea comercială care i-a

vândut ordine de compensare, iar în subsidiar, să se dispună rejudecarea cauzei

de către instanța de fond, sau să-i fie redusă pedeapsa aplicată.

S-a motivat, că, vinovăția

inculpatului a fost corect reținută pe baza probelor administrate în cursul

procesului penal, cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar pedeapsa

aplicată a fost just individualizată.

Declarând recurs împotriva

acestei decizii, inculpatul a reiterat motivele de apel, susținând că nu a avut

intenția să înșele societatea căreia i-a emis un cec fără acoperire,

atenționând-o la scadență că nu are disponibil în cont, astfel că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive. În subsidiar a solicitat să-i fie

redusă pedeapsa.

Recursul inculpatului este

întemeiat numai cu privire la modul de individualizare a pedepsei.

Din actele dosarului rezultă

că inculpatul a emis fila cec pentru un miliard de lei știind că nu are disponibilă

această sumă în contul său bancar și, mai mult, după ce a primit ordinele de

compensare le-a revândut la mai multe societăți, iar banii obținuți i-a folosit

pentru acoperirea unor datorii personale. Rezultă deci, că din chiar momentul

încheierii tranzacției, inculpatul a știu că nu va plăți SC G.I. SRL suma

datorată însă, pentru a realiza inducerea în eroare a societății menționate a

eliberat un cec fără acoperire, solicitând amânarea introducerii lui la bancă,

pentru decontare, ceea ce înseamnă că a prevăzut rezultatul faptei sale și a

urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia în condițiile menționate. În

alte cuvinte, inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției

directe.

Referitor la pedeapsă, se

constată că aceasta a fost stabilită spre limita maximă prevăzută de lege

(sancțiunea pentru această faptă este de la 3 ani la 15 ani închisoare) deși

prejudiciul penal este de numai un miliard de lei (restul constituind

penalități), iar inculpatul a început să se preocupe de acoperirea lui (a

achitat în timpul judecării recursului suma de 200 milioane lei prin depunere

în numerar la 10 mai 2005 la I.N.G.B.).

Din aceste considerente se

apreciază că o pedeapsă apropiată de media dintre limita minimă și cea maximă a

pedepsei este rezonabilă pentru fapta săvârșită de inculpat și în concordanță

cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, motivul

subsidiar, formulat de inculpat, este întemeiat și urmează a fi admis, cu

consecința casării hotărârilor atacate și a reducerii pedepsei principale la 8

ani.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul E.L. împotriva deciziei penale nr. 415 din 11

august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 258 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4), cu aplicarea

art. 13 C. pen., pe care o reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Onorariu de avocat, în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.