ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5158/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213 din 4

martie 2002, Tribunalul București, secția I penală, București, în baza art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa de 10 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 13 C. pen., pentru comiterea a

două infracțiuni de tâlhărie l-a condamnat pe inculpatul T.F. la câte 9 ani

închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

contopește pedepsele și inculpatul T.F. va executa pedeapsa de 9 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest.

Inculpații au fost obligați în

solidar la 2.219.000 lei contravaloarea obiectelor din aur.

A luat act că partea vătămată B.A.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele: la data de 16 ianuarie 2002, inculpatul

T.F. se afla împreună cu inculpatul R.F. în cartierul Pantelimon, unde au

observat pe partea vătămată B.A. și sub amenințare l-au deposedat de o brățară

din aur, iar pe numita B.A. de un lănțișor de la gât. Din autoturismul părților

vătămate au smuls de la bord un radio casetofon. Cu bunurile sustrase cei doi

au mers în str. Teleajen, dându-i numitei R.F., lănțișorul și brățara să le

vândă, ocazie cu care au făcut rost de suma de 1,7 milioane lei bani pe care

cei doi inculpați i-au împărțit în mod egal. Casetofonul a fost vândut ulterior

pentru suma de 250.000 lei unei persoane necunoscute.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.F. și

T.F.

Parchetul a criticat soluția

instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 118 lit.

d) C. pen., prin dispunerea confiscării casetofonului sustras ori a

contravalorii acestuia.

Inculpații au solicitat admiterea

apelului și pe fond redozarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 325 din 17

iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.F. și

T.F., împotriva sentinței penale nr. 213 din 4 martie 2003, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

Desființează în parte sentința și

rejudecând:

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

dispune confiscarea specială a sumei de 250.000 lei și obligă pe fiecare

inculpat la câte 125.000 lei cu acest titlu.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Deduce prevenția de la 30 ianuarie

2002, pentru ambii inculpați.

Împotriva deciziei penale

sus-menționată inculpații R.F. și T.F. au declarat recurs reiterându-se

motivele invocate în cererea introductivă.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate.

Instanța a reținut:

Din analiza actelor dosarului și a

hotărârilor anterior pronunțate, rezultă că instanțele au stabilit corect

starea de fapt și vinovăția inculpaților, fiind administrate toate probele

necesare și utile cauzei în vederea unei juste încadrări juridice a

infracțiunilor săvârșite.

În raport de conținutul pedepselor

aplicate, Curtea apreciază că acestea sunt just individualizate avându-se în

vedere gravitatea faptelor comise, antecedentele penale, și nu în ultimul rând

de desfășurarea activității infracționale ca mijloc de procurare a veniturilor.

Curtea apreciază că reducerea

pedepselor ar goli de conținut dispozițiile art. 72 C. pen., privind criteriile

generale ale individualizării și ale art. 52 C. pen., scopul pedepsei prevăzut

de aceasta din urmă, de a constitui un mijloc de constrângere și reeducare

devenind nerealizatoare.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursurile ca nefondate.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepselor aplicate de la 30 ianuarie 2002 la zi, pentru

fiecare inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații R.F. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 325 din 17

iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 30 ianuarie 2002 la 12

noiembrie 2003.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi

11 noiembrie 2003.