ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5158/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 4 martie 2002, Tribunalul București, secția I penală, București, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 13 C. pen., pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie l-a condamnat pe inculpatul T.F.

la câte 9 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., contopește pedepsele și inculpatul T.F. va executa pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. Inculpații au fost obligați în solidar la 2.219.000 lei contravaloarea obiectelor din aur. A luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: la data de 16 ianuarie 2002, inculpatul T.F. se afla împreună cu inculpatul R.F. în cartierul Pantelimon, unde au observat pe partea vătămată B.A.

și sub amenințare l-au deposedat de o brățară din aur, iar pe numita B.A. de un lănțișor de la gât. Din autoturismul părților vătămate au smuls de la bord un radio casetofon. Cu bunurile sustrase cei doi au mers în str. Teleajen, dându-i numitei R.F., lănțișorul și brățara să le vândă, ocazie cu care au făcut rost de suma de 1,7 milioane lei bani pe care cei doi inculpați i-au împărțit în mod egal. Casetofonul a fost vândut ulterior pentru suma de 250.000 lei unei persoane necunoscute. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.F. și T.F. Parchetul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., prin dispunerea confiscării casetofonului sustras ori a contravalorii acestuia.

Inculpații au solicitat admiterea apelului și pe fond redozarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 325 din 17 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.F. și T.F., împotriva sentinței penale nr. 213 din 4 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Desființează în parte sentința și rejudecând: În baza art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea specială a sumei de 250.000 lei și obligă pe fiecare inculpat la câte 125.000 lei cu acest titlu. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce prevenția de la 30 ianuarie 2002, pentru ambii inculpați.

Împotriva deciziei penale sus-menționată inculpații R.F. și T.F. au declarat recurs reiterându-se motivele invocate în cererea introductivă. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Instanța a reținut: Din analiza actelor dosarului și a hotărârilor anterior pronunțate, rezultă că instanțele au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, fiind administrate toate probele necesare și utile cauzei în vederea unei juste încadrări juridice a infracțiunilor săvârșite. În raport de conținutul pedepselor aplicate, Curtea apreciază că acestea sunt just individualizate avându-se în vedere gravitatea faptelor comise, antecedentele penale, și nu în ultimul rând de desfășurarea activității infracționale ca mijloc de procurare a veniturilor.

Curtea apreciază că reducerea pedepselor ar goli de conținut dispozițiile art. 72 C. pen., privind criteriile generale ale individualizării și ale art. 52 C. pen., scopul pedepsei prevăzut de aceasta din urmă, de a constitui un mijloc de constrângere și reeducare devenind nerealizatoare. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 30 ianuarie 2002 la zi, pentru fiecare inculpat. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații R.F. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 325 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 30 ianuarie 2002 la 12 noiembrie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2003.