ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 881 din 1 octombrie

2001, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul B.G., privind sentința penală nr. 318/2001 pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, și a obligat revizuientul la 300.000

lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu

s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Analizând actele dosarului,

tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 318/2001,

inculpatul B.G. a fost condamnat pentru săvârșirea a trei fapte de tâlhărie

după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., a fost condamnat la 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., a fost condamnat la 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33 și art.

34 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A constatat că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

fost confiscată suma de 18.500.000 lei.

A dedus prevenția de la 14 februarie

2000 la zi.

Prin decizia penală nr. 610/2001,

Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, a făcut aplicarea art. 67 și a confiscat suma de 26.500.000 lei.

Prin decizia penală nr. 1346 din 13

martie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul inculpatului.

Tribunalul a constatat că cererea de

revizuire formulată de condamnat este nefondată.

Simpla susținere a condamnatului că

martorii audiați în cauză au făcut afirmații mincinoase nu poate constitui

motiv de revizuire a sentinței de condamnare, atâta vreme cât nu s-a pronunțat

o hotărâre judecătorească de condamnare a acestora pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, conform art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Apărarea condamnatului că la data

când se reține că s-a săvârșit fapta, el și fratele său B.M., se aflau în alt

loc a fost cenzurată de instanța de fond care a înlăturat-o pentru că nu s-a

confirmat, nefiind o împrejurare necunoscută de acesta.

Nici susținerea condamnatului, că la

efectuarea recunoașterii din grup nu s-au respectat dispozițiile procedurale,

nu constituie motiv de revizuire conform art. 394 C. proc. pen.

În cererea de revizuire condamnatul

a propus audierea altor martori noi, dar fără să indice acele fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de soluționare a cauzei și care

ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, conform art. 394 lit. a)

și art. 2 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul B.G., criticând-o sub aspectul respingerii greșite a

cererii de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.G.

împotriva sentinței penale nr. 881 din 1 octombrie 2002 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

Nemulțumit și de această hotărâre în

termenul legal, a declarat recurs condamnatul, cerând a fi reverificate actele

dosarului și pe fond să i se admită cererea de revizuire, el socotindu-se

nevinovat.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarul, Curtea

reține că în cauză nu se regăsește nici unul din cele 5 cazuri expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., ce reglementează instituția

Revizuirii.

Corect și legal s-a mai apreciat că,

mărturia mincinoasă, ca simplă afirmație din partea condamnatului asupra unui

martor, nu poate determina, admiterea cererii de revizuire.

Potrivit art. 394 lit. b) C. proc.

pen., ”mărturia mincinoasă a unui martor, expert sau interpret”, poate

constitui un caz de revizuire, numai atunci când această infracțiune e

constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Cum în cauză, nu se dovedesc a fi

îndeplinite aceste cerințe ale textului sus-menționat, hotărârea atacată va fi

menținută ca temeinică și legală, iar recursul condamnatului respins, ca

nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va face aplicarea art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 751/ A

din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.