ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3984/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1127 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S.

Revizuentul a fost obligat la plata

sumei de 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin sentința penală nr. 93/2000 a

Tribunalului București, revizuentul V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea dispozițiilor art.

74 – art. 76 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 358 din 12

iulie 2000, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și a dispus

condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 358/2000 a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Curtea Supremă de

Justiție, prin decizia penală nr. 1344 din 14 martie 2001, în baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art.

211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea art. 99 C. pen., în art.

211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea art. 99 C. pen. și art.

189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen. și a dispus condamnarea

inculpatului la o pedeapsă de 10 ani și respectiv 5 ani închisoare, condamnatul

urmând să execute, în conformitate cu dispozițiile art. 34 C. pen., pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare.

S-a dedus prevenția de la 21 iunie

1999 la zi.

Motivul invocat de către revizuent a

fost redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Față de

acest motiv, instanța de fond a apreciat că el nu se încadrează în nici unul

din cazurile prevăzute expres de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

respingând cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuentul condamnat. Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia nr. 42/ A din 5 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului V.S., apreciind ca temeinică și legală hotărârea de fond, având

în vedere că motivul invocat de către revizuent nu se circumscrie celor expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Apelantul a fost obligat, în baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariu avocat din

oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, condamnatul V.S., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din examinarea actelor dosarului rezultă

că instanțele de fond și apel au soluționat în mod just cauza dedusă judecății.

În cererea sa de revizuire revizuentul condamnat solicita redozarea pedepsei de

10 ani închisoare aplicare pentru săvârșirea, în concurs a infracțiunilor

prevăzute de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen. și de dispozițiile art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen.

În urma analizării motivelor de

revizuire, astfel cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., rezultă că invocarea unui motiv de natura celui vizând redozarea pedepsei

nu are suport legal, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

În consecință, criticile

recurentului fiind neîntemeiate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 600.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de

condamnatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 5 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.