ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3984/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1127 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S. Revizuentul a fost obligat la plata sumei de 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr. 93/2000 a Tribunalului București, revizuentul V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Prin decizia penală nr. 358 din 12 iulie 2000, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 358/2000 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 1344 din 14 martie 2001, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea art. 99 C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), cu aplicarea art. 99 C. pen.

și art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 ani și respectiv 5 ani închisoare, condamnatul urmând să execute, în conformitate cu dispozițiile art. 34 C. pen., pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. S-a dedus prevenția de la 21 iunie 1999 la zi. Motivul invocat de către revizuent a fost redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Față de acest motiv, instanța de fond a apreciat că el nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., respingând cererea ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul condamnat.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 42/ A din 5 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului V.S., apreciind ca temeinică și legală hotărârea de fond, având în vedere că motivul invocat de către revizuent nu se circumscrie celor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Apelantul a fost obligat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariu avocat din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, condamnatul V.S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanțele de fond și apel au soluționat în mod just cauza dedusă judecății. În cererea sa de revizuire revizuentul condamnat solicita redozarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicare pentru săvârșirea, în concurs a infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și de dispozițiile art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În urma analizării motivelor de revizuire, astfel cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., rezultă că invocarea unui motiv de natura celui vizând redozarea pedepsei nu are suport legal, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. În consecință, criticile recurentului fiind neîntemeiate, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de condamnatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 5 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.