ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 27 iunie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat, printre alții, pe următorii inculpați: E.M.C. și L.G.A. ambii la câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. și la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în baza art. 33 lit. a) C. pen., fiecare urmând să execute 4 ani închisoare, cu un spor de câte 8 luni închisoare, în total câte 4 ani și 8 luni închisoare.

L.C.; L.A. și S.F. la câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. și la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., în baza art. 34 lit. b) C. pen., fiecare, urmând să execute câte 4 ani închisoare. VASILESCU LIVIU la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., în baza art. 33 lit. b) C. pen., urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare, cu un spor de 6 luni închisoare, în total 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 318/1998 a Judecătoriei Costești, pedeapsă ce se execută, separat de pedeapsa aplicată în cauză. Toți inculpații au fost obligați, în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 93.180.944 lei către partea civilă S.N.C.F.R., Regionala C.F.R. Craiova. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G.A. a unui clește patent, a unui cântar de mână și un fragment de sârmă din cupru.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații recurenți, împreună cu alți coinculpați în cauză, în perioada 25 aprilie 1999 – 18 august 1999, în grup și pe timp de noapte, folosind un clește patent, au tăiat și sustras cablu telefonic cu sârmă de cupru, din rețeaua de telecomunicații a S.N.C.F.R., aflată pe sectoarele de cale ferată Costești - Slatina și Costești - Roșiori, punând în pericol siguranța circulației pe calea ferată și producând un prejudiciu total de 93.180.944 lei. Astfel: - În perioada 25 - 28 aprilie 1999, inculpații V.L., L.G.A., L.A. și L.C., împreună cu alți trei coinculpați, au sustras, prima dată, circa 11.600 ml cablu (din care a rezultat prin arderea izolației, cca.

250 kg sârmă cupru) în zona sectorului Costești - Roșiori, între stațiile C.F.R. Colțu și Miroși, pe distanța de aproximativ 4,8 km. A doua oară, aceiași inculpați, au sustras cablu (din care a rezultat cca. 160 kg sârmă de cupru) din același sector, între stațiile C.F.R. Colțu și Burdea. - În noaptea de 28 aprilie 1999, aceiași patru inculpați au sustras 12.000 ml de cablu, din sectorul Costești - Roșiori, între stațiile C.F.R. Colțu și Burdea. - În noaptea de 14 iulie 1999, inculpatul S.F., cu concursul inculpatului L.G.A. și a altor trei coinculpați, au sustras 2000 ml (110 kg sârmă de cupru) din sectorul Costești - Roșiori, între stațiile C.F.R. Surdești - Balaci. - În noaptea de 10 august 1999, inculpatul V.L., împreună cu un alt coinculpat, au sustras 240 ml de cablu, din sectorul Costești - Slatina între stațiile C.F.R.

Corbu - Hîrsești, sârma din cupru rezultată fiind vândură inculpaților L.G.A. și E.M.C., care au mai cumpărat ulterior și alte cantități de asemenea material, cunoscând proveniența lor din furt. La începutul lunii august 1999, inculpații E.M.C. și S.F., împreună cu alți trei coinculpați, au sustras, din sectorul Costești, între stațiile Costești și Ionești, 4 fire de cablu pe distanța a circa 15-17 stâlpi de telecomunicații. - În noaptea de 13 august 1999, inculpații E.M.C. și S.F. împreună cu alți patru coinculpați, au sustras, din zona Hălții C.F.R. Ionești, din sectorul Costești, cablu telefonic pe distanța a 15-16 stâlpi (circa 249 kg sârmă de cupru). - În nopțile de 17 august 1999 și 24 august 1999, inculpatul V.L., împreună cu alți coinculpați, au sustras cca.800 ml cablu, din zona sectorului Costești - Slatina (între stațiile C.F.R.

Corbu - Hîrsești) și respectiv 2400 ml cablu, din același sector (între stațiile C.F.R. Hîrsești - Stolnici). Sârma de cupru realizată a fost vândută, inculpații împărțind banii, unul din cumpărători fiind și L.G.A. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel, printre alții, inculpații E.M.C., L.G.A., L.C., L.A., S.F. și V.L., care au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Această decizie a fost atacată cu recurs de către inculpații mai sus menționați care, prin apărători și scris, au solicitat pentru inculpatul E.M.C. reducerea pedepselor aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 86 7 C. pen., iar pentru ceilalți recurenți inculpați restituirea cauzei pentru rejudecare, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 197, raportat la art. 485 C. proc.

pen., cauza fiind judecată în ședință publică, deși între inculpați s-a aflat și un minor, iar în caz de respingere, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive, deoarece faptele săvârșite nu au pus în primejdie (pericol) siguranța circulației pe căile ferate și reducerea pedepselor aplicate prin acordarea circumstanțelor atenuante, conform art. 74 – art. 76 C. pen. și suspendarea executării pedepselor în baza art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Pentru inculpatul L.G.A. s-a cerut să se facă aplicarea Legii de grațiere nr. 543 din 1 octombrie 2002, pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. și să i se înlăture sporul de pedeapsă aplicat, iar pentru inculpatul V.L.

s-a solicitat rejudecarea cauzei în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă a avut discernământul faptelor săvârșite, el fiind bolnav de oligofrenie. Examinând actele de la dosar, se constată că instanțele de judecată au făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză, pe care apreciindu-le just, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise, în textele de lege, inclusiv în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. Art. 276 alin. (1) C. pen., încriminează simpla distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Cerința esențială a acestei infracțiuni va fi îndeplinită când, din ansamblul împrejurărilor de fapt, rezultă posibilitatea producerii unui pericol pentru siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate. În cazul acestei infracțiuni nu se cere să se fi adus vreo vătămare, respectiv urmarea (rezultatul) constă într-o stare de pericol. Este deci suficient o potențialitate de a pune în pericol circulația pe căile ferate, prin producerea unei tulburări în activitatea de transport, indiferent sub ce formă. În cauză, dacă la începutul cercetărilor organele de specialitate ale S.N.C.F.R. au dat un răspuns ambiguu (adresa nr. 3/98 din 10 martie 2000), ca urmare a solicitărilor parchetului (adresa nr. 899/P/1999 din 28 iunie 2000 și adresa nr. 529/P din 16 octombrie 2000), Agenția de Telecomunicații C.F.R.

Zona de telecomunicații Craiova, cu adresele nr. 3/360 din 3 iulie 2000 și nr. 3/570 din 25 iulie 2000, au comunicat că tăierea și distrugerea circuitelor R.C. pune în pericol siguranța circulației, conform Regulamentului de Exploatare Tehnică C.F.R., art. 125 pct. b. Instalațiile R.C. sunt instalații pentru siguranța circulației și evident întreruperea lor pune în pericol siguranța circulației, fiind aplicabile dispozițiile art. 276 alin. (1) C. pen. Cum, din sesizările organelor C.F.R. către organele de poliție și constatările acestora, rezultă că printre circuitele tăiate și sustrase de inculpați au fost și circuite R.C.

(regulator de circulație), care a întrerupt comunicarea și puteau crea alte perturbări în circulația mijloacelor de transport ale C.F.R., în mod corect instanțele au condamnat pe inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., nefiind cazul achitării pentru această infracțiune, ale căror elemente constitutive sunt întrunite. Nu este întemeiată nici critica privind judecarea cauzei cu publicitate, deși alături de inculpații majori a fost și inculpatul P.V., care la data săvârșirii faptelor (aprilie-august 1999) era minor. El a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 86 1 și următoarele C. proc.

pen. Se constată că până la judecarea cauzei, respectiv începerea cercetării judecătorești (21 februarie 2002) inculpatul P.V. a împlinit vârsta de 18 ani, acesta neuzând de căile de atac ale apelului și recursului, pentru el hotărârea primei instanțe rămânând definitivă. Având în vedere că inculpatul P.V. a fost judecat în primă instanță după ce a împlinit vârsta de 18 ani, că el nu a folosit căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și în lipsa unui temei legal pentru examinarea situației juridice a acestuia, împotriva voinței sale, considerăm că nu este cazul restituirii cauzei pentru rejudecarea sus-numitului. În ce privește reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților prin reducerea acestora, aplicarea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare prin aplicarea art. 81 C. pen., sau ale art. 86 1 C. pen.

ori art. 86 7 C. pen., se constată că și aceste cereri sunt neîntemeiate. Curtea consideră că, prima instanță și instanța de control judiciar, au făcut o justă apreciere în legătură cu cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalității de executare a acestora. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând, prin prisma acestor dispoziții legale, lucrările dosarului, se reține că, în procesul individualizării pedepselor aplicate inculpaților recurenți, s-a ținut seama că pedepsele au fost orientate către minimul special prevăzut de lege, de frecvența și gradul deosebit de ridicat al pericolului social al faptelor săvârșite, în condițiile concrete în care ele au avut loc, în grupări organizate și cu continuitate, săvârșind mai multe infracțiuni în concurs, cât și de persoana inculpaților, fără ocupație, care s-au pretat la surse de câștig fără muncă și fără să dea importanță la unele urmări deosebite ce se puteau produce. În aceste condiții, pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, respectându-se criteriile legale și corespunzând scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Analizând decizia penală atacată, în raport de motivul invocat de recurentul inculpat L.G.A., prin care a cerut să se facă aplicarea Legii de grațiere nr. 543/2002 pentru pedeapsa ce i s-a aplicat pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. și să fie înlăturat sporul de 8 luni închisoare, se constată că acesta este întemeiat. Prin sentința penală nr. 211 din 27 iunie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat la câte 2 ani închisoare pe inculpații E.M.C. și L.G.A., pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., faptele fiind săvârșite în anul 1999. Deși, la data de 4 octombrie 2002, a fost publicată (M. Of.

nr. 726), Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, potrivit art. 1 fiind grațiate în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar în motivele scrise de apel, cât și în ședința de judecare a cauzei în apel, apărătorul inculpaților E.M.C. și L.G.A. a solicitat aplicarea legii menționate și grațierea pedepselor de 2 ani închisoare aplicate sus-numiților, pentru infracțiunea de tăinuire, Curtea de Apel Pitești nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra acestei cereri esențiale, de natură să influențeze soluția procesului. Față de această situație, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații E.M.C. și L.G.A. și va casa în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen., decizia penală nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești în ce privește omisiune aplicării grațierii conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, pentru pedepsele de 2 ani închisoare, aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. De asemenea, Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpaților E.M.C. și L.G.A., sporul de pedeapsă de câte 8 luni închisoare, aplicat acestora, nu se justifică, urmând a fi înlăturat, acești inculpați urmând să execute câte 4 ani închisoare, fiecare, pedepse care sunt suficiente pentru reeducarea lor și prevenirea săvârșirii altor fapte infracționale.

Se mai constată că, Curtea de Apel Pitești nu a examinat și nu s-a pronunțat în decizia penală nr. 316/ A din 3 decembrie 2002, asupra cererii, formulată de apărător, de a se casa hotărârea primei instanțe și, reținând cauza spre rejudecare, să dispună efectuarea unei expertize medico-legale, apelantului inculpat V.L., urmând ca față de „certificatul medical de handicapat”, să se stabilească dacă la data săvârșirii faptelor care fac obiectul acestei cauze avea discernământul păstrat, sau dacă acesta era diminuat. În adevăr, la dosarul de urmărire penală există un certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate din 27 ianuarie 1999 a inculpatului V.L., iar raportul de expertiză medico-legală nr. 52/ A1 din 15 ianuarie 2001, întocmit de o comisie de medici la sediul Serviciului medico-legal Argeș, din care rezultă că inculpatul V.L.

prezintă diagnosticul de „oligofrenie gradul I“, având discernământul diminuat (Întocmit în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș din 14 decembrie 2000, în care s-a menționat ca expertiza să se efectueze fără internare). Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. În alin. (2) al aceluiași articol, se precizează că expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituții sanitare de specialitate, iar în vederea efectuării ei, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului, sau instanța de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului.

Față de aceste dispoziții categorice, expertiza psihiatrică a inculpatului V.L., în mod obligatoriu, trebuia să se facă cu internarea acestuia într-o instituție sanitară de specialitate. Deoarece expertiza psihiatrică a inculpatului V.L. nu s-a făcut cu internarea într-o unitate sanitară de specialitate, unde să i se facă toate examenele specifice, iar raportul de expertiză medico-legală nr. 52/ A1 din 15 ianuarie 2001 nu s-a referit și la întrebarea din ordonanța procurorului „dacă în momentul săvârșirii faptelor, învinuitul a acționat cu discernământ sau discernământ diminuat”, în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 8 C. proc. pen., va casa sentința penală nr. 211 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Argeș și decizia penală nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, numai în ce privește neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, a inculpatului, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 117 alin. (2) C. proc.

pen. În această situație, în baza art. 385 15 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., cauza se va trimite pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Argeș, în vederea efectuării inculpatului V.L. a unei noi expertize medico-legale psihiatrice, cu internarea acestuia în unitate de specialitate, în condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cât și pentru a se răspunde la întrebarea formulată de parchet, la care nu s-a răspuns. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.C., L.A. și S.F. împotriva deciziei penale nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, care pentru aceștia este temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații E.M.C., L.G.A. și V.L. împotriva deciziei penale nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 211 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Argeș, numai în ce privește omisiunea aplicării grațierii, conform Legii nr. 543/2002, pentru inculpații E.M.C. și L.G.A. și pentru neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice pentru inculpatul V.L. Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpații E.M.C. și L.G.A. și în temeiul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate integral și condiționat pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate acestor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Înlătură sporurile de câte 8 luni închisoare, aplicate inculpaților E.M.C. și L.G.A., urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., acești inculpați să execute câte 4 ani închisoare, fiecare. Trimite cauza, pentru rejudecare, la prima instanță, Tribunalul Argeș, în ce privește pe inculpatul V.L., în vederea efectuării acestuia a unei expertize medico-legale psihiatrice. Menține celelalte dispoziții privind pe inculpații E.M.C. și L.G.A. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.C., L.A. și S.F. împotriva deciziei penale nr. 316/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenții inculpați L.C., L.A. și S.F. să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.