ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6008/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4572 din 17 octombrie 2000, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul S.I. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani. Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 octombrie la 27 octombrie 1999. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu S.C. U. S.A. și partea responsabilă civilmente R.A.T.C. Iași, la 45.000.000 lei despăgubiri materiale și 30.000.000 lei daune morale către partea civilă C.G.

S-a reținut că, la 1 iulie 1999, inculpatul, șofer de tramvai, nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată, care circula regulamentar. Urmare impactului, partea vătămată a suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale de 90-95 de zile. Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 1127 din 9 octombrie 2001, a admis apelul declarat de partea vătămată și a majorat cuantumul despăgubirilor acordate părții vătămate la 60.000.000 lei și al daunelor morale la 50.000.000 lei. Totodată, a respins apelul inculpatului. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 213 din 14 martie 2002, a respins recursul inculpatului.

Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, întrucât urmărirea penală nu a elucidat contradicțiile existente între probe, privitor la cauzele reale și la dinamica accidentului, astfel că se impune restituirea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale, în vederea stabilirii adevărului. Recursul este fondat. Într-adevăr, din examinarea materialului probator, există mari contradicții între declarațiile martorilor oculari și ale părților angajate în accident, care nu au fost lămurite. Astfel, martorii C.R. și A.C., aflați în tramvai la data producerii accidentului, prin declarațiile date, au susținut versiunea inculpatului, în sensul că acesta a oprit tramvaiul la semafor, întrucât era culoarea roșie și că a pornit după aproximativ 30 de secunde, când a apărut culoarea verde a semaforului.

De asemenea, ei au mai susținut că deși inculpatul a claxonat și a frânat brusc, nu a putut evita coliziunea tramvaiului cu autoturismul părții vătămate. Dimpotrivă, martorii N.G. și H.P. au declarat că în momentul în care partea vătămată a intrat în intersecție cu autoturismul, culoarea semaforului era verde și că tramvaiul condus de inculpat, a intrat în intersecție, în viteză, pe culoarea roșie a semaforului. Pe de altă parte, expertiza tehnică a emis trei posibilități de producere a coliziunii, fără să ajungă la o concluzie certă. Or, față de contradicțiile existente între declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, precum și între declarațiile martorilor C.R., A.C. și I.E.M. și ale martorilor N.G.

și H.P., se impunea confruntarea acestora, pentru stabilirea adevărului privind modul de producere al accidentului. În ipoteza în care, prin confruntare, nu se va ajunge la elucidarea contradicțiilor și la stabilirea versiunii reale, va trebui să se procedeze la verificarea realității susținerilor martorilor oculari, prin efectuarea unui experiment judiciar pe baza declarațiilor acestora. Pe de altă parte, având în vedere că expertiza tehnică efectuată nu a clarificat și stabilit, exact, împrejurările în care s-a produs coliziunea și cauzele acesteia, urmează a se efectua o nouă expertiză tehnică, în cauză. Având în vedere că aceste completări ar întârzia cursul judecății iar, pe de altă parte, că asemenea completări se pot efectua cu mai multă operativitate și eficiență în cursul urmăririi penale, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa ambele hotărâri și a se restitui cauza procurorului, conform art. 333 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 4572 din 17 octombrie 2000 a Judecătoriei Iași, deciziei penale nr. 1127 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 213 din 14 martie 2002 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul S.I. Casează hotărârile atacate și restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pentru completarea urmăririi penale. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2003.