ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1995)

S-a luat în examinare recursul

în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.1121 din 28 decembrie 1999 a

Tribunalului Gorj și deciziei penale nr.826 din 20 iunie 2000 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul  M.T.S.D.

S-a

prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din

oficiu.

Procedura de citare a fost

îndeplinită.

Procurorul a pus concluzii de

admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele formulate prin

acesta.

Apărătorul a solicitat, de

asemenea, admiterea recursului în anulare.

Inculpatul declară că este de

acord cu susținerile apărătorului său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului în anulare de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.3065

din 14 septembrie 1999 Judecătoria Tg.Jiu a condamnat pe inculpatul M.T.S.D. la

1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea

probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.37

alin.3 din Decretul nr.328/1966.

In

baza art.81 și a art.82 din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.

S-a

reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 12 decembrie

1998, după ce a avariat autoturismul proprietate personală pe care l-a condus

sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a sustras de la recoltarea

probelor biologice.

Tribunalul

Gorj a admis apelul declarat de procuror și reținând starea de recidivă

postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal, a înlăturat

dispozițiile art.81 din același cod și a dispus revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei anterioarede 1 an și 6 luni închisoare

aplicate inculpatului prin  sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a

Judecătoriei Petroșani, urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată în

cauză, în total, 3 ani închisoare.

Curtea

de Apel Craiova a admis recursului inculpatului, a redus pedeapsa  la un an

închisoare și a dispus să fie executată alături de cea anterioară de 1 an și 6

luni închisoare, în total 2 ani și 6 luni închisoare.

Considerând

că hotărârile instanțelor de control judiciar sunt contrare  legii, procurorul

general a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora și, după

rejudecare, menținerea hotărârii primei instanțe, cu motivarea că, în mod

greșit inculpatului i s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, ceea ce

a avut drept consecință nelegala aplicare a dispozițiilor art.83 din Codul

penal.

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art.37 alin.1 lit.a din Codul penal există recidivă postcondamnatorie, când

după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii

mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție,

înainte de începerea executării pedepsei în timpul executării acesteia sau în

stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua  infracțiune

este închisoare mai mare de un an.

De

asemenea, conform art.38 alin.2 din același cod, la stabilirea stării de

recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea

sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

In

cauză, din fișa de antecedente penale (fila 9 din dosarul instanței de  fond)

rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.44 din

9 ianuarie 1995 a Judecătoriei Tg.Jiu, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă

rezultantă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru

infracțiunile prevăzute de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și de art.293

din Codul penal (Anexa 1).

De

asemenea, prin sentința penală nr.1944 din 7 iunie 1995, pronunțată de aceeași

judecătorie, definitivă prin neapelare,  inculpatul a fost condamnat la un an

închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pentru infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.a, c, e și g cu

aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (Anexa 2).

In

fine, prin sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a Judecătoriei  Petroșani,

pronunțată în dosarul nr.3402/1995 (anexat,) definitivă prin neapelare la 9

iunie 1995, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.a, e și g din Codul

penal.

In mod

corect s-a considerat că în cazul primelor două condamnări, împlinindu-se

termenul de încercare prevăzut de art.82 alin.1 din Codul penal, inculpatul a

fost reabilitat de drept conform art.86 din același cod, dar eronat s-a

apreciat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr.664

din 5 iunie 1995 a Judecătoriei Potroșani.

Aceasta,

întrucât, sentința penală nr.664 din 5 iunie 1995 a rămas definitivă prin

neapelare la 9 iunie 1995, iar nu la 19 iunie 1995, cum greșit a menționat

Judecătoria Petroșani în adresa nr.3402/1995 din 26 aprilie 2000, deoarece

cauza a fost judecată conform procedurii speciale privind infracțiunile

flagrante (fila 22 din dosarul instanței de recurs).

Deoarece

fapta dedusă în prezent judecății a fost comisă la 12 decembrie 1998 (nu la 15

decembrie 1998 cum greșit s-a menționat în hotărâre), deci după expirarea la 7

decembrie 1998 a termenului de încercare, instanțele de control judiciar

trebuiau să constate că și pentru această condamnare a intervenit reabilitarea

de drept.

In

consecință, reținerea stării de recidivă postcondamnatorie și aplicarea

tratamentului sancționator conform art.83 din Codul penal, de către instanțele

de apel și recurs, este greșită și a determinat aplicarea unei pedepse mai mari

cu 1 an și 6 luni decât cea legală.

Astfel

fiind, Curtea va admite recursul în anulare declarat de procurorul general, în

sensul celor ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr.1121 din 28 decembrie 1999 a Tribunalului Gorj și

deciziei penale   nr.826  din  20  iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, privind

pe inculpatul M.T.S.D.

Casează hotărârile atacate și menține sentința penală

nr.3065 din 14 septembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,

azi 16 ianuarie 2003.