ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2193/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 15

ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Tulcea, inculpatul

T.I.

a fost condamnat după cum urmează:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art.

74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 246, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76

lit. c) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a)și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an

și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în

final urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

A fost obligat inculpatul la

5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă L.D.

A reținut instanța că inculpatul T.I.

era gardian public, având ca sarcini de serviciu să asigure paza la depozitul

de cereale al S.C. A. S.R.L. București, punctul de lucru TATANIR din comuna

Chilia Veche, județul Tulcea.

În ziua de 15 octombrie 2000, când

se afla la serviciu, inculpatul a acceptat propunerea părții vătămate L.D. ca

în schimbul unei sume de bani să-l lase să sustragă câțiva saci cu semințe de

floarea soarelui.

Ulterior, când partea vătămată a

venit cu sacii pentru a-i umple cu semințe, nu au ajuns la un acord în ce

privește prețul propus de inculpat, împrejurare față de care partea vătămată a

renunțat.

Inculpatul împreună cu martorul A.S.

au plecat după partea vătămată și au pătruns fără drept în curtea casei

acesteia. Partea vătămată le-a cerut celor doi să părăsească domiciliul său și

s-a folosit de o țeavă metalică pentru a-i îndepărta din curte.

Inculpatul a folosit arma din

dotare, trăgând spre picioarele părții vătămate, cauzându-i prin împușcare

leziuni care au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și inculpatul T.I.

Parchetul a criticat sentința cu

privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen., reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului și cu privire la individualizarea greșită a modalității de

executare, solicitând executarea pedepsei în regim de detenție.

Inculpatul a solicitat achitarea

pentru infracțiunile ce s-au reținut în sarcina sa, iar în subsidiar reținerea

circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit.

a) C. pen.

Curtea de Apel Constanța prin decizia

penală nr. 150 din 7 iunie 2002 a admis apelurile declarate de parchet și

inculpat.

A desființat în parte sentința și în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 81 și art.

83 C. pen. și sporul de 6 luni închisoare.

A stabilit că inculpatul are de

executat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A motivat instanța de apel că, în

raport de probatoriul administrat în cauză, situația de fapt a fost corect

reținută precum și vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de luare de

mită, violare de domiciliu și lovire.

Greșit, instanța l-a condamnat pe inculpat

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

inculpatul neavând calitatea de funcționar și lipsește și latura obiectivă a

acestei infracțiuni, astfel că urmează a se dispune achitarea pentru această

infracțiune.

În cauză, nu se poate reține în

favoarea inculpatului circumstanța prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.,

întrucât inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, înarmat și

foarte impulsiv, ca urmare a stării de beție în care se afla.

În legătură cu individualizarea

pedepsei, s-a apreciat că pericolul social al faptelor impune executarea

pedepsei în regim de detenție, urmând a se înlătura dispozițiile privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul și a solicitat a se dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei.

Recursul declarat de inculpat pentru

motivul invocat nu este fondat.

Calitatea inculpatului de gardian

public cu sarcini de pază a dispozitivului de cereale, de a accepta oferirea de

bani pentru sustragerea de cereale, precum și atitudinea acestuia de a pătrunde

fără drept în curtea părții vătămate pentru a solicita banii promiși ca mită,

ajungând să tragă și focuri cu arma în dotare, rănind partea vătămată, imprimă faptelor

un caracter grav care impune executarea pedepsei aplicate de un an și 6 luni închisoare,

în regim de detenție.

Recursul declarat de inculpat

urmează a fi admis numai cu privire la încetarea procesului penal, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere

declarația părții vătămate dată în fața acestei instanțe, că își retrage

plângerea.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat,

în sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul

T.I.

împotriva deciziei penale nr. 150 din 7 iunie 2002 a

Curții de Apel Constanța.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 3 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Tulcea numai cu privire la

infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

un an și șase luni închisoare, în pedepsele componente de câte un an și șase

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și pedeapsa de două

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. pen., încetează procesul penal pornit

împotriva inculpatului T.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.