ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3113/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3113/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La data de 29 martie 2000
reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. pentru ca prin hotărârea
ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută, pentru cauză imorală, a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 53163 din 15 decembrie
1993 de fostul Notariat de Stat al sectorului 3 București, încheiat între
părinții reclamantului în calitate de vânzători, în prezent decedați și pârâtă,
în calitate de cumpărătoare, pârâta condiționând conviețuirea cu fratele
reclamantului, numitul S.I. de vânzarea casei și a terenului aferent.
Prin sentința civilă nr. 965 F din
10 iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca
nefondată, acțiunea reclamantului.
Apelul declarat împotriva acestei
sentințe de reclamantul S.T. a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 384
din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel s-a motivat
că reclamantul deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de
timbru în sumă de 45.000 lei și a timbrului judiciar de 1500 lei, nu a
îndeplinit această cerință legală.
Împotriva deciziei dată în apel, în
termen legal a declarat recurs reclamantul S.T. care a susținut că numai
datorită unei situații neprevăzute nu a putut prezenta instanței de apel dovada
achitării taxei judiciare de timbru și că mai înainte de termenul din 16
octombrie 2002 și-a îndeplinit această obligație prin plata sumei stabilită de
instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit practicalei deciziei civile
nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București în care s-a consemnat
mersul dezbaterilor din ședința de la acea dată, reclamantul S.T. a învederat
instanței de apel că a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar
stabilite anterior și „că are avocat, iar taxa de timbru se află la acesta”.
Deși instanța a „dispus lăsarea dosarului la sfârșitul listei de amânări”, a
reluat apoi cauza în lipsa apelantului și a avocatului acestuia, fără a
verifica dacă cele afirmate de apelant corespund ori nu adevărului.
Cu actul nou depus în recurs (chitanța
Seria T.S. 6 nr. 0997356 din 4 octombrie 2002) reclamantul a dovedit că și-a
îndeplinit obligația legală privind plata taxei judiciare de timbru și cum
numai dintr-o împrejurare neimputabilă lui nu a putut să facă o atare dovadă la
data fixată pentru soluționarea apelului, recursul declarat în cauză se
privește ca fondat și urmare a admiterii lui, va fi casată decizia atacată, cu
consecința reluării judecății pe fond la instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de
Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la
aceeași instanță pentru soluționarea pe fond, a apelului declarat de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 aprilie 2004.