ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3113/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 29 martie 2000 reclamantul S.G.T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută, pentru cauză imorală, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 53163 din 15 decembrie 1993 de fostul Notariat de Stat al sectorului 3 București, încheiat între părinții reclamantului în calitate de vânzători, în prezent decedați și pârâtă, în calitate de cumpărătoare, pârâta condiționând conviețuirea cu fratele reclamantului, numitul S.I. de vânzarea casei și a terenului aferent. Prin sentința civilă nr. 965 F din 10 iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul S.T. a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel s-a motivat că reclamantul deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 45.000 lei și a timbrului judiciar de 1500 lei, nu a îndeplinit această cerință legală. Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul S.T. care a susținut că numai datorită unei situații neprevăzute nu a putut prezenta instanței de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru și că mai înainte de termenul din 16 octombrie 2002 și-a îndeplinit această obligație prin plata sumei stabilită de instanță.

Recursul este fondat. Potrivit practicalei deciziei civile nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București în care s-a consemnat mersul dezbaterilor din ședința de la acea dată, reclamantul S.T. a învederat instanței de apel că a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite anterior și „că are avocat, iar taxa de timbru se află la acesta”. Deși instanța a „dispus lăsarea dosarului la sfârșitul listei de amânări”, a reluat apoi cauza în lipsa apelantului și a avocatului acestuia, fără a verifica dacă cele afirmate de apelant corespund ori nu adevărului. Cu actul nou depus în recurs (chitanța Seria T.S.

6 nr. 0997356 din 4 octombrie 2002) reclamantul a dovedit că și-a îndeplinit obligația legală privind plata taxei judiciare de timbru și cum numai dintr-o împrejurare neimputabilă lui nu a putut să facă o atare dovadă la data fixată pentru soluționarea apelului, recursul declarat în cauză se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, va fi casată decizia atacată, cu consecința reluării judecății pe fond la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 384 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond, a apelului declarat de reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.