ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1948/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1113 din 15

februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantului (F.P.S.) A.P.A.P.S. București, în

contradictoriu cu pârâta, P.A.S.A.D., prin care reclamanta cerea să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare–cumpărare acțiuni nr. 522 din 14 aprilie

1997, încheiat între cele două părți, reclamanta, în calitate de vânzătoare, și

pârâta, în calitate de cumpărătoare.

În susținerea acțiunii, reclamanta arăta

că, deși pârâta a achitat avansul prevăzut sub sancțiunea unei clauze compromisorii

de rezoluțiune de drept a contractului, nu a achitat ratele la care s-a obligat,

conform aceluiași contract, dar, cu toate că aceasta, a beneficiat de toate

facilitățile (eșalonarea plăților și credit nerambursabil, în sumă de

26.400.000 lei, acordat în baza H.G. 100/1996).

Pentru a hotărî în sensul celor

arătate, tribunalul a reținut că, chiar dacă pârâta nu a achitat ratele scadente,

cererea de rezoluțiune este neîntemeiată, dat fiind că art. 4 din contract, care

cuprinde clauza compromisorie, se referă doar la neplata avansului de 20% din

preț la termenul acolo stabilit.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția comercială, prin

decizia nr. 1321 din 12 octombrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 1406/2001, cu

aceeași motivare.

Împotriva acestei ultime soluții a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul că greșit a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea și, respectiv, apelul,

câtă vreme, prin această (acțiune), s-a cerut rezoluțiunea contractului pentru

nerespectarea de către pârâtă a obligației de plată a ratelor scadente din preț

și nu pentru neplata avansului, care, așa cum au constatat cele două instanțe,

a fost plătit.

Critica este întemeiată în recursul

se va admite pentru considerentele ce urmează.

În soluționarea pricinii, atât tribunalul,

ca instanță de fond, cât și curtea de apel au interpretat greșit temeiul de drept

al acțiunii, ambele considerând că reclamanta a cerut rezoluțiunea contractului

în baza clauzei prevăzute de art. 4 pentru neplata avansului constatând, în mod

corect, că avansul a fost achitat. Ceea ce nu au observat instanțele este

aspectul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea în rezoluțiune pe excepția

neexecutării de către pârâtă a obligației sale de plată a ratelor scadente din preț

la termenele prevăzute, adică pe dispozițiile art. 1020 –1021 C. civ.

Dacă s-ar fi reținut astfel, în mod

corect, temeiul de drept, atunci cele două instanțe trebuiau să constate -

lucru netăgăduit – de pârâtă, de altfel, și anume, că aceasta nu a achitat

ratele reprezentând cotă parte din preț la termenele scadente, ceea ce le

obliga pe acestea să constate că acțiunea reclamantei este întemeiată și se

impunea rezoluțiunea contractului. Pentru considerentele ce preced, soluția

pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică, se impune modificarea deciziei,

schimbarea soluției și admiterea acțiunii cu toate consecințele ce decurg de

aici, în limitele solicitate prin cererea introductivă.

Așa fiind, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Modifică decizia atacată, în sensul

că admite apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva sentinței

nr. 1113 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București, schimbă sentința și

admite acțiunea reclamantei, dispune rezoluțiunea contractului de vânzare–cumpărare

și dispune repunerea părților în situația anterioară.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 martie 2003.