ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Galați, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul Finanțelor, pentru ca instanța prin sentința ce o va

pronunța. să dispună anularea deciziei nr. 792/2001. prin care i-a fost respinsă

contestația în legătură cu taxa de timbru stabilită în dosarul nr. 253/2000, al

Curții de Apel Galați.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că nu datorează taxă de timbru, pentru că el a atacat doar încheierea

prin care a fost obligat la plata taxei de timbru.

Inițial, prin sentința civilă nr. 69/2000,

Curtea de Apel Galați a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei atacate.

Ca urmare a recursului declarat

împotriva acestei sentințe, de Ministerul de Finanțe, Curtea Supremă de

Justiție, prin decizia civilă nr. 955/2002, a casat sentința și a trimis cauza,

spre rejudecare.

Instanța de rejudecare, prin

sentința civilă nr. 78/2003, a admis acțiunea formulată de reclamant și a

dispus anularea deciziei nr. 792/2001, emisă de Ministerul Finanțelor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în raport cu dispozițiile art. 14 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997, reclamantul nu trebuie să fie obligat la

plata taxei de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant

a susținut că în mod greșit s-a reținut că intimatul-reclamant nu datorează

taxă de timbru în recurs, deoarece acesta a făcut recurs împotriva unei

sentințe, solicitând casarea acestuia, dispozițiile art. 281 C. proc. civ., nefiind incidente.

Analizând recursul formulat în

raport cu dispozițiile art. 306 și 306

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 6 decembrie 1999,

pronunțată în Camera de Consiliu, în dosarul nr. 3245/1995, al Tribunalului

Galați, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de

intimatul-reclamant B.V.

Împotriva acestei încheieri,

intimatul a formulat recurs, care a format obiectul dosarului nr. 53/2000, al

Curții de Apel Galați.

În acest dosar, prin încheierea de

ședință din 10 ianuarie 2000, instanța a pus în vedere intimatului, să timbreze

cu 10.000 lei, taxă de timbru și 1.500 lei, timbru judiciar.

Ministerul de Finanțe, prin decizia nr.

792/2001, în mod greșit a respins contestația formulată împotriva încheierii

din 10 ianuarie 2000, deoarece având în vedere obiectul recursului, intimatul

nu era obligat să plătească taxa de timbru.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14

din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele

judiciare de timbru, nu se timbrează cererile de îndreptare a erorilor

materiale, tranzacțiile intervenite între părți în cursul procesului civil,

cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum și cererile pentru

exercitarea „căilor de atac în astfel de situații”.

Cum în cauză, recursul formulat de

intimat privește o încheiere de respingere a cererii de îndreptare a erorii

materiale, în mod greșit instanța de recurs l-a obligat la achitarea taxei de

timbru.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală,

împotriva sentinței civile nr. 78 din 9 iunie 2003, a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2004.