ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față,

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 36/S din 28

ianuarie 2003, pronunțată în dos. pen. nr. 2047/2003, Tribunalul Brașov, secția

penală a hotărât:

Respinge cererea inculpatului F.G.

privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 173 lit. b).

În baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, condamnă pe inculpatul F.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., după executarea pedepsei închisorii.

Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., scade din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând din data de 19

septembrie 2002, până în prezent.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

dispune confiscarea specială de la inculpatul F.G. a unei sape cu coada din

lemn, aflată în prezent la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul F.T.C. la pedeapsa

de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 61 C. pen., revocă

liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 225 din 2 decembrie 1999 a

Tribunalului Brașov, contopește restul rămas neexecutat din pedeapsă, de 633

zile cu pedeapsa actuală, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să

execute în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., obligă inculpatul

F.G. să plătească părții civile Spitalul Județean Brașov suma de 3.867.410 lei

despăgubiri civile.

Constată că părțile vătămate K.I. și

F.G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Onorariile avocaților din oficiu în

sumă de 800.000 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se

include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

Obligă inculpații să plătească

fiecare statului suma de 2.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut în fapt următoarea situație:

În data de 15 iulie 2002, pe fondul

unui conflict generat de ascultarea muzicii la intensitate maximă de către

familia F., între aceștia și martorii C.V. și P.V., F.G. a lovit-o pe K.I. cu

sapa, iar F.T.C. pe F.G., cu un obiect contondent, provocându-le fracturi ale

brațelor.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților s-au stabilit prin analizarea materialului probator administrat și

anume: declarațiile părților vătămate, a numeroși martori, ale inculpaților,

certificate și acte medicale, procesul verbal de constatare, planșe foto,

proces verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare tehnico-științifică.

Instanța de fond a constatat

întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prin aplicarea de către F.G. a unei lovituri cu sapa în direcția

capului părții vătămate K.I., în public.

Fapta inculpatului F.T.C., constând

în aplicarea unei lovituri cu un obiect contondent peste umărul stâng al părții

vătămate F.G., ce a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale a fost încadrată

juridic în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia penală nr. 110/Ap 2002 pronunțată în dos. pen. nr.

313/P/Ap/2003 a decis:

Admite apelurile declarate de

inculpații F.G. și F.T.C., împotriva sentinței penale nr. 36 din 28 ianuarie

2003 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează sub aspectul încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului F.G. și a individualizării

judiciare a pedepselor și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen.,

dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

F.G. din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală,

prevăzută de art. 181 C. pen.

Condamnă pe inculpatul F.G. la

pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată pedeapsa de mai sus și dispune punerea, de îndată

în libertate a inculpatului F.G. dacă nu este arestat în altă cauză.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Constată că, inculpatul a fost

arestat preventiv din data de 19 septembrie 2002 la zi.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului F.T.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la pedeapsa de 2 ani închisoare

la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., menține

liberarea condiționată a acestuia din executarea pedepsei de 4 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 225/1999 a Tribunalului Brașov.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.

Înlătură aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., pentru ambii inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Onorariile pentru avocați oficiu în

sumă de câte 300.000 lei, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției

și se includ în cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Instanța de apel a considerat

corectă încadrare juridică a faptei inculpatului F.G., în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, precizând că din desfășurarea evenimentelor nu a

rezultat intenția de a suprima viața (direct sau indirect).

De asemenea, a apreciat că pedepsele

corespunzătoare sunt într-un cuantum mai redus, dat fiind contextul.

Împotriva acestei hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în termen legal, a declarat

recurs, invocând ca motive de casare: art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc. pen., greșita schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor, în

vătămare corporală gravă pentru inculpatul F.G.

art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei care este insuficientă

pentru reeducarea inculpatului F.T.C.

art. 385

9

alin. (1) pct.

16 C. proc. pen., greșita aplicare a grațierii conform art. 543/2002, față de

pedeapsa anterioară a inculpatului F.T.C.

S-a solicitat rejudecarea și

îndreptarea acestor greșeli.

Examinând decizia din apel și

sentința de fond în raport de criteriile formulate, cât și din oficiu, din

probele administrate, Curtea constată că recursul este fondat sub unele

aspecte:

Inculpatul F.T.C. a intervenit în

cursul derulării incidentului, agresând fără motiv pe partea vătămată F.G., din

spate, cu o intensitate deosebită, cauzându-i fractură cu deplasarea claviculei

stângi, leziunile necesitând pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.

Poziția procesuală a inculpatului a

fost nesinceră și are antecedente penale, fiind în stare de recidivă

postcondamnatorie [(37 lit. a) C. pen.)

]

.

Acest aspect determină necesitatea

unei pedepse mai severe, care să-și producă și efectul coercitiv nu doar

educativ și face inaplicabil decretul de grațiere (L.543/2002) care exclude

recidiviștii.

Se va înlătura aplicarea grațierii.

Sunt aspectele sub care recursul

apare fondat, urmând a fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și drept consecință se va casa decizia instanței

de apel numai sub aceste 2 aspecte și doar pentru inculpatul F.T.C.

Instanța de apel a dat o corectă

încadrare juridică faptei inculpatului F.G., iar Curtea își însușește motivarea

acesteia.

În cauză nu s-a dovedit intenția

directă sau indirectă de a ucide, inculpatul lovind pentru a neutraliza atacul

părții vătămate asupra lui V.C. Intenția indirectă nu poate rezulta din

materialitatea faptei, tentativa de omor înscriindu-se în categoria

infracțiunilor de rezultat nu de pericol, astfel încât, ea trebuie dovedită, nu

este rezumată.

Hotărârea instanței de apel fiind

corectă sub acest aspect, urmează a fi menținută.

Se va menține și liberarea

condiționată a inculpatului F.T.C.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 –

art. 64 C. pen.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în

sarcina statului. (art. 192 alin. final C. proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 110/

Ap din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații F.T.C. și

F.G.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F.T.C. și la

aplicarea grațierii pentru acest inculpat.

Majorează pedeapsa aplicată pentru

inculpatul F.T.C. de la 6 luni închisoare la, un an și 4 luni închisoare.

Menține liberarea condiționată

pentru restul din pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 225/1999 a Tribunalului Brașov.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002 pentru inculpatul F.T.C.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de câte 400.000 lei pentru apărarea asigurată inculpaților F.T.C. și F.G.,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.