ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei

penale nr.253 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov.

S-a

prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocat  I.P.

A

lipsit intimata parte vătămată V.J.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în

principal, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

În

subsidiar, apărătorul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecarea

apelului, în vederea administrării probelor solicitate de părți.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât soluția

pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală, bazându-se pe primele

declarații date de părți, fiind înlăturată declarația dată de martora C.I. care

în apel și-a schimbat declarația, fără a da o explicație plauzibilă și având în

vedere că, în această fază procesuală, inculpatul nu a solicitat probe pentru a

se stabili nevinovăția sa.

Inculpatul

având ultimul cuvânt a arătat că nu este vinovat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.49 din 12 septembrie 2001, Tribunalul Covasna a dispus, în

temeiul art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.h Cod procedură penală, încetarea

procesului penal, pornit împotriva inculpatului D.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, prin

schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativa la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174 și 175 lit.i Cod

penal, ca urmare a împăcării părților.

Prin

aceeași sentință, părțile au fost obligate să plătească statului, în părți

egale, suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele :

În

ziua de 25 mai 1998, la domiciliul inculpatului D.M. din satul Doboșeni, comuna

Brăduț, a avut loc între acesta și partea vătămată  V.J. o altercație, în

cadrul căreia cel dintâi a lovit-o pe cea de a doua peste mâna stângă.

Urmare

a agresiunii inculpatului, partea vătămată a suferit fractura 1/3 inferioară a

cubitusului stânga și sufuziune hemoragică la nivelul degetului mare mâna

stângă, pentru vindecare fiind necesare  45 zile îngrijiri medicale.

Prima

instanță apreciind că din probele de la dosar nu rezultă intenția inculpatului

de a ucide pe partea vătămată a schimbat încadrarea juridică a faptei din

tentativă la infracțiunea de omor calificat, astfel cum s-a dispus prin

rechizitoriu, în infracțiunea de vătămare corporală, și având în vedere faptul

că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, lucru permis de lege pentru

această faptă, a dispus încetarea procesului penal.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna pe

care a criticat-o cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a

faptei din tentativa la infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de

vătămare corporală, din moment ce din probele de la dosar rezultă că inculpatul

a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu o sapă asupra capului, iar

aceasta, pentru a se apăra, a ridicat mâna stângă deasupra capului, ocazie cu

care i-a fost fracturată, ceea ce, fără îndoială, dovedește că acesta a

acționat cu intenția de a ucide, astfel cum s-a reținut și prin actul de

trimitere în judecată.

Curtea

de apel Brașov, prin decizia penală nr.253/Ap din 4 decembrie 2001, a admis

apelul declarat de Parchet, a casat hotărârea atacată pe care a desființat-o și

rejudecând cauza a decis :

-

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru tentativa la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la

art.174 și 175 lit.i Cod penal;

-

anularea, în baza art.85 Cod penal, a suspendării condiționată a executării

pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.44 din 15

ianuarie 1999 a Judecătoriei Sf.Gheorghe și, în temeiul art.36 alin.1,

contopirea  acesteia  cu  pedeapsa  aplicată  în  cauză, urmând ca, în final, inculpatul

să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal;

-

interzicerea inculpatului a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 Cod

penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal;

-

constatarea că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.

Prin

aceeași decizie, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de

4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În

esență, în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că din probele

administrate în cauză și anume declarațiile persoanelor audiate în calitate de

martori, prezenți la locul faptei și a actului medico-legal întocmit în cauză,

rezultă că inculpatul, în urma unui incident avut cu partea vătămată, a aplicat

acesteia, cu o sapă, mai multe lovituri asupra capului, lovituri care însă nu

și-au ajuns ținta datorită interpunerii de către partea vătămată a mâinii

stângi, pentru a para loviturile, ceea ce a făcut ca aceasta să sufere leziuni

traumatice, care au constat în sufuziune hemoragică situată pe degetul mare de

la mâna stângă și o fractură a 1/3 a cubitusului stâng, leziuni ce au putut fi

produse, conform actului medico-legal întocmit în cauză, ca urmare a mișcării

de autoapărare, prin ridicarea antebrațului în fața corpului contondent,

leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri

medicale.

Procedând

în acest fel, respectiv prin aplicarea victimei cu o sapă, obiect apt de a

produce moartea, mai multe lovituri cu intensitate în zona capului, zonă vitală

pentru viață, dar care nu și-au atins ținta datorită pezenței de spirit a

părții vătămate care a ridicat mâna pentru a se apăra, dovedește că inculpatul

a acționat cu intenția de a ucide așa încât fapta sa trebuie încadrată în tentativă

la infracțiunea de omor calificat și nu vătămare corporală cum fără temei a

apreciat prima instanță.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, pe care a criticat-o

în principal, cu privire la greșita schimbare a încadării juridice a faptei

solicitând menținerea hotărârii instanței de fond, iar în subsidiar casarea

deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare în vederea

completării materialului probator pentru a se stabili adevărata situație de

fapt.

Recursul

este nefondat.

Analizând

actele și lucrările de la dosar se constată că în mod justificat, instanța de

apel a admis apelul declarat de Parchet și a schimbat încadrarea juridică a

faptei din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal,

în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal,

raportat la art.174 și 175 lit.i Cod penal, pentru care l-a condamnat pe

inculpat la o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani închisoare.

Într-adevăr,

fapta inculpatului de a aplica părții vătămate cu o sapă în direcția capului

mai multe lovituri cu intensitate, care însă au fost  parate de

către

aceasta prin ridicarea mâinii stângi în apărare și care a avut drept efect

cauzarea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile

îngrijiri medicale, dovedește că acesta (inculpatul) a acționat cu intenția de

a ucide, și chiar dacă nu a urmărit în mod nemijlocit producerea acestui

rezultat l-a acceptat ca posibil a se produce, forma de vinovăție cu care a acționat

fiind intenția indirectă.

Întrucât

în cauză sunt suficiente dovezi din care rezultă vinovăția inculpatului nu

poate fi primită nici cea de a doua critică, respectiv de casare a deciziei

atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea completării

materialului probator.

Pentru

considerentele ce preced, având în vedere și faptul că analizând decizia

atacată în raport și cu prevederile art.385

9

alin.3 Cod procedură

penală, nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b

Cod procedură penală și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva

deciziei penale nr.253 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.